Atunci cand informatiile mele s'au confirmat am rasuflat usurat: vestea ca un nou album "Corto Maltese" e "pe vine" la toamna, nu este nimic altceva decat un foc de paie, simple artificii destinate unui spectacol ce nu are alt scop decat sa mai storca ceva bani (si nu e vorba de putini) de la nostalgici si prostanaci. Daca vrei, cam aceeasi panarama ca la ultimul "Asterix"... sau nesfarsitele "Blake & Mortimer"... sau benzile desenate de doi bani ale lui Batem, care de vreo 20 de albume il masacreaza constiincios si fara remuscari pe Marsupilami ( unul dintre cele mai originale personaje de banda desenata, inchipuit de Franquin si vandut de acesta lui Moliterni )...
Nu sunt un adept al reluarilor de catre alti artisti a unor personaje din banda desenata europeana, chiar daca in unele unele cazuri exceptionale, "epigonul' si'a depasit Maestrul (de pilda in cazul lui "Pif et Cie", Roger Mas este cel care a definit universul burghez al seriei, intentie pe care Cabrero Arnal nu a reusit sa o dezvolte; luand din mers seria "Bob Morane" de la Gerald Forton, William Vance a izbutit sa'si intreaca Maestrul, modernizand o serie ce refuza parca sa intre in era moderna a B.D.; preluand de la Jije personajele "Spirou & Fantasio", Franquin impinge seria, gratie geniului sau, spre cele mai inalte culmi... ). Un adevarat "fan" al benzii desenate europene trebuie sa faca distinctia dintre comicsul american si B.D.-ul de pe vechiul continent. In timp ce in U.S.A. © este detinut de "publisher" sau de "syndicate", care decid fara acordul artistului ce se va intampla cu eroul pe care'l "exploateaza", in Europa, cu exceptia lui "Spirou" care este proprietatea lui Dupuis, banda desenata este o afacere de familie (chiar daca la batranete Hugo Pratt s'a prostit si a cedat toate drepturile coloristei sale)... In Europa, artistul este cel care'si alegea colaboratorii, scenaristi, decoristi, coloristi sau "inkers"-ii...
Haide sa facem un efort minuscul de imaginatie si sa ne inchipuim ca de maine, un artist ne propune noi compozitii identice ca spirit cu picturile lui Picasso... sau Van Gogh... de ce nu, Leonardo da Vinci sau Vermeer... Crezi ca adevarata critica ar exploda de entuziasm sau ar arunca cu pietre in plagiator?...
Cu sau fara epigoni directi, Hugo Pratt ramane unul dintre artistii cei mai importanti ai celei de'a 9a arte... Recomand pentru cineva care inca nu cunoaste geniul lui Pratt, sa citeasca doar cele 21 de "nuvele" pe care acesta le'a desenat pentru revista "Pif Gadget". "Una Balatta del Mare Salato", cea dintai povestire in care apare Corto Maltese este dispensabila, eventual trebuie citita pentru valoarea sa istorica. In schimb, tot ceea ce a facut dupa perioada "Pif", publicate initial in mensualul italian "Linus" (si reluate apoi in (a suivre)... )sunt doar imitatii penibile ale perioadei sale de glorie, anii '70- '73...
Hugo Pratt a crescut ca artist citind suplimentele de duminica de la marile cotidiene americane. Cumparate sau primite de la soldatii americani sau englezi, aceste fascicole i'au hranit imaginatia, definindu'i stilul ce avea sa'l faca celebru.
Artistul ce avea sa'l inspire direct avea sa fie Milton Caniff, un narator desavarsit, atat prin text cat si prin decupajul grafic. Stilul sau puternic, datorat executiei in pensula a intregului encreiaj dar si contrastelor puternice intre zonele de lumina si cele intunecate, avea sa'l marcheze definitiv pe Hugo Pratt.
Articolul de astazi incepe cu un citat din "Corto Maltese", un adevarat omagiu adus Maestrului sau, Milton Caniff...
Urmeaza mai multe scene de actiune, desprinse din fabuloasele aventuri ale lui "Corto Maltese", imaginate de Hugo Pratt, dar si din "Terry and the Pirates", serie inchipuita candva de Milton Caniff... Alternand aceste momente de actiune trepidanta, memorabile in istoria celei de'a 9a arte, am incercat sa demonstrez evolutia unui stil si filiatia dintre cei doi mari artisti.
Don't Believe Me, JUST WATCH!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu