Intotdeauna am fost fascinat de intunericul noptii ce se asterne decent peste oras, pitind macar pentru cateva ceasuri nesimtirea primarilor pe care ne inghesuim sa ii votam de cate ori se iveste ocazia dar si propria noastra indiferenta. Indiferenta sau nepasare, nici nu are importanta cum botezam gestul prin care preferam trotuarul cosului de gunoi, atunci cand ne debarasam de cutia de bere golita, mucul de tigare sau ziarul de care nu mai avem nevoie... Din fericire, noaptea asemenea cortinei de la teatru, se lasa regulat si la ora fixa peste spectacolul dezolant al orasului cazut prada indiferentei noastre... Din fericire, noaptea se aprind luminile si reclamele colorate si dintr'o data miracolul se'ntampla: murdaria de pe trotuare, strazile peticite si sinele de tramvai dislocate, zmangalelile de pe ziduri, afisele rupte de pe garduri si stalpi, casele din Centrul vechi ce inca se mai gandesc daca nu ar fi bine sa'si dea obstescul sfarsit... toate dispar ca prin minune, lasand locul magiei noptii...
Chiar locul acesta, unde ne intalnim seara de seara, se numeste "The Light Side of the Night", in ideea ca aceasta complicitate a intunericului ne va ajuta sa parem mai frumosi, mai tineri si mai destepti decat suntem in realitate.
In acelasi timp insa (una calda, una rece), la adapostul noptii iau nastere, dospesc si devin adulte toate spaimele noastre, fie ca sunt temeri reale sau mitice... Iar frica aceea profunda ce nu te'a abandonat niciodata, regasindu'te de fiecare data atunci cand esti singur in puterea noptii, spaima aceea irationala nu are leac si invariabil o vei asocia cu luna ce incepe sa se ridice pe cer...
Atata timp cat privirea inca imi era agera, imi facea o placere nebuna sa conduc in miez de noapte la drum lung... Senzatia pe care ti'o da viteza masinii dar si lumina farurilor, ce parca sfredelesc un tunel in intunericul de afara, este greu de inlocuit cu orice alta experienta...
Astazi incerc sa impart cu tine un crampei din emotiile pe care le incerc la volan, atunci cand pornit la drum lung, intunericul noptii ma ajunge din urma. Si fiindca aceeasi tulburare am regasit'o la cativa mari artisti pe care i'am admirat dintotdeauna, am optat pentru varianta unor citate semnificative din lucrarile lor, mai mult sau mai putin cunoscute...
Maurice Tillieux si noptile sale de smoala ce nu prevestesc nimic bun... Aici, "Gil Jourdan"...
© Ed. Dupuis & Tillieux
Tillieux si "Marc Jaguar", din pacate un personaj foarte efemer...
© Ed. Dupuis & Tillieux
Gil Jourdan si Libellule, doi detectivi cu mai multe decenii in avans fata de epoca in care schimbau replicile lor pline de un umor acid...
"Felix", poate cel mai emancipat personaj al lui Maurice Tillieux, un erou care timp de un deceniu a sprijinit celebra revista belgiana "Heroic Albums"...
Noptile amenintatore din "Tintin"...
© Ed. Casterman & Herge
"Les Pionniers de l' Esperance", o serie mitica ce aparea candva in revista "Vaillant", imaginata de Roger Lecureux si Raymond Poivet...
Noptile lui Ernest Laverdure, tovarasul nedespartit al lui Michel Tanguy, doua personaje imaginate de Jean-Michel Charlier si Albert Uderzo pentru revista "Pilote" in 1959...
© Ed. Dargaud, Charlier & Uderzo
Noaptea, ploaia neintrerupta si stergatoarele ce fac cu greu fata potopului...
© Ed. Dargaud, Charlier & Uderzo
Noaptea lui "Ric Hochet", un erou imaginat in 1955 pentru revista "Tintin" de Duchateau si Tibet... © Ed. Le Lombard, Duchateau & Tibet
..."La nuit, je deviens fou, je deviens fou Le jour dissipe ton image
Et tu repars je ne sais ou Vers celui qui te tient en cage
Celui qui va me rendre fou La nuit je deviens fou, je deviens fou..." Salvatore Adamo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu