miercuri, 11 februarie 2015

Ucraina si umbra unei crize cubaneze...

               „Istoria ne arată că din istorie nu învățăm nimic.” ... Antoine de Saint- Exupery
                La ce medita Saint- Ex cand a rostit malitios aceasta butada?... Incerca oare sa ne previna ca nu facem altceva decat sa ne pierdem timpul zabovind printre artefactele prafuite din muzee, cautand in colbul hrisoavelor si in experienta stramosilor raspunsul la crizele contemporane, carora cu greu le facem fata?... De fapt, cred ca Saint- Exupery nu a negat niciodata cunoasterea prin Istorie... Ar fi deplasat sa conteste cineva functia cognitiva a acestei discipline, intesata de pilde si fapte ce de mult au intrat in legenda.
                Cand a rostit aceasta fraza, Saint- Exupery tre' sa fi fost socat de obstinatia cu care oamenii politici ai tuturor timpurilor au ignorat deliberat vocea trecutului, repetand aceleasi greseli ce au condus omenirea din dezastru in catastrofa... Exemplul cel mai elementar este calea conflictului armat, ca solutie la un diferend intre doua natii. De mii de ani, de cand exista primele informatii scrise, cele dintai stiri consemnate se refera la infruntarile armate, la numarul victimelor, la invingatori, la castiguri si, daca se mai gasea un spatiu minuscul in josul pergamentului sau stelei, la soarta celor invinsi. "Vae Victis!" ne avertizeaza adagiul atribuit conducatorului gal Brennos, cel care a ingenuncheat Roma cu 400 de ani inainte de Cristos... 
                „Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se.” ... Nicolae Iorga 
                Calea negocierilor a fost dintotdeauna, din pacate, un drum pe care numai pe termen scurt s'a putut circula. Discutiile dintre state aflate in conflict (mediate sau nu de tari prietene sau organisme internationale infiintate tocmai pentru a preveni declansarea ostilitatilor), nu au fost altceva decat preambulul viitoarelor razboaie. In momentul in care un stat a hotarat la nivel inalt, departe de urechile opiniei publice, agresarea unui alt stat, masina de propaganda intra in functiune. Este important ca fiecare dintre contribuabili sa fie convins ca razboiul pe care'l cautioneaza este just iar bombele pe care le va arunca in capul adversarului nu au alt scop decat aducerea acestuia pe calea cea justa... 
                Daca vei arunca o privire atotcuprinzatoare pe cronologia si harta razboaielor ce au tinut de cateva mii de ani tarile lumii intr'un razboi aproape continuu, vei constata fara prea mare efort ca toate confruntarile au pus fata in fata un agresor, intotdeauna cu intentii imperialiste si una sau mai multe victime. Fie ca este vorba de demolarea Troiei, de campaniile lui Alexandru Macedon, ale lui Darius sau Iulius Cezar, ale aproape oricarui imparat roman, ale lui Charlemagne, de cruciadele succesive ce au rascolit Tara Sfanta, de Napoleon, Hitler sau de "cruciadele" purtate de americani in Coreea, Vietnam, Afganistan, Irak sau Iugoslavia... toate confruntarile, dincolo de lozincile ce au fost fluturate pentru anestezierea opiniei publice, au avut motive economice. Fie interese legate de resurse naturale strategice, sau legate de o viitoare piata de desfacere sau pur si simplu, trebuiau lichidate stocurile de munitie si armament, produse din pacate, perisabile. Pe scurt, jaf la drumul mare...
  
               Astazi vorbim pe toate canalele media de pericolele ce ne pandesc la tot pasul: samsari verosi, curve fara condicuta, etnobotanice ce ne prajesc copiii, politicieni corupti ce au carat avutia nationala in Elvetia cu geanta diplomat, cu sacu', cu seiful, cu cardul, fiecare dupa cum l'a dus capul... Tot felul se subiecte arzatoare... Un singur eveniment, de departe cel mai periculos in aceste clipe, este tratat cu indiferenta, dovedind o crasa neintelegere a istoriei. E vorba de criza din Ucraina...
               Articolul de azi este deschis de parafrazarea unei ilustratii magnifice a lui Dave Granlund: graficianul american imagineaza Ucraina ca pe un autocar aflat in dificultate si pe care U.E. dar si Rusia se straduiesc sa'l depaneze. Din pacate, cei doi "salvatori" au intentii contrare... Autorul ilustratiei a omis insa din imaginea sa pe cel de'al treilea partener din aceasta ecuatie, cel care asteapta rabdator ca primii doi sa'si rupa dintii reciproc: S.U.A.
                In ultima suta de ani, incepand cu cel dintai Razboi Mondial, Statele Unite si'au pus amprenta inconfundabila pe mai toate marile evenimente ce au modificat dramatic aspectul geopolitic al planetei...
                Dar haide sa ne intoarcem la butada lui Saint-Exupery...
                Doua evenimente politice din istoria contemporana parca sunt trase la indigo...

                  Primul dintre acestea s'a petrecut in 1962 si a fost la un pas de a degenera in cel de'al Treilea Razboi Mondial... Desigur, ma refer la "Criza Rachetelor din Cuba". Eroii acestei drame sunt atat de cunoscuti incat ma multumesc sa'i mentionez: John F. Kennedy, Nikita Hrusciov si Fidel Castro...

               Povestea este simpla: avioanele- spion U-2 americane au reusit sa fotografieze rachetele nucleare sovietice adapostite in Cuba si indreptate spre teritoriul S.U.A.
               Criza provocata de aceasta descoperire a declansat, pe buna dreptate, o adevarata isterie in randurile politicienilor americani dar si al oamenilor de rand...



           In urma unor "negocieri" ce aminteau mai degraba de amenintarile ce si le trimit din priviri doi pugilisti de categoria super- grei, inainte de a incepe sa'si care pumni cu nemiluita, criza inceteaza dupa 38 de zile in care tensiunea atinsese cote paroxistice... Sovieticii recunosc ca baza amplasata in coasta Statelor Unite este inoportuna si isi vor retrage in cel mai scurt timp rachetele cu raza lunga de actiune...





         Fidel si Che, inca doi fideli companeros...


           Havana si strazile pline de amintiri...

           Ucraina si ulitele pline de suferinta...

         ...In sfarsit, am ajuns la cel de'al doilea eveniment politic, copiat cu nerusinare dupa criza rachetelor din Cuba: Criza din Ucraina...
            Pentru a intelege mai bine situatia, tre' sa ne intoarcem cu cateva decenii in urma, cand Gorbaciov hotaraste sa vanda Uniunea Sovietica si tot sistemul comunist. In cativa ani, cu o viteza uluitoare Uniunea Sovietica se destrama intr'o multime de regiuni si state, unul mai slab decat altul din punct de vedere economic, deci victime sigure pentru marele capital in cautare de "investitii" infailibile. Totodata, fostele state satelit, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria, Romania si Bulgaria, ramase fara pastor, intra in sfera de influenta occidentala...
             Cand Gorbaciov a "tratat" dezmembrarea Uniunii Sovietice si a sistemului ce se afla in umbra sa, normal ar fi fost sa se negocieze si viitorul statut politic al acestor state. Pentru siguranta nationala, orice stat aflat in situatia Uniunii Sovietice ar fi pretins neutralitatea militara a acestor tari proaspat devenite independente... Ori, toate aceste state parasite de Rusia au fost "ocupate" fara intarziere de... Statele Unite! Foarte curand, in aceste tari (cred ca singura exceptie este Ungaria, care a realizat ca este pe cale sa devina un poligon pentru jucariile americane si a refuzat politicos oferta S.U.A.) au fost construite baze NATO, capabile sa adaposteasca sisteme radar, rachete si avioane ofensive (motivul invocat este mai mult decat tampit: salba de baze militare nu este altceva decat un scut antiracheta impotriva amenintarilor jihadistilor islamici(!)!).

           
               Poate ca Rusia a avut un moment de slabiciune la sfarsitul anilor '80, cand Gorbaciov si'a incheiat misiunea... Vladimir Putin este insa un tar plamadit dintr'un altfel de aluat. El este cel care a incheiat perioada de talharie, in care oligarhii tolerati de Boris Eltin au jefuit sistematic Rusia. El este cel care incearca sa redea demnitatea rusilor...
                Astazi, undeva prin Belarus, Angela Merkel, Francois Hollande, Vladimir Putin si Petro Porosenko se intalnesc sa salveze ce se mai poate salva... De la acest miting politic lipseste Barack Hussein Obama, poate omul care, dupa Putin, are cele mai mari interese in zona...
                Multi analisti politici intrezaresc in aceasta criza, zorii celui de'al Treilea Razboi Mondial... Eu sunt ceva mai optimist: daca in urma cu 53 de ani s'au gasit solutii pentru dezamorsarea unei stari de tensiune incredibile, nu vad de ce nu s'ar putea si astazi pune capat crizei ucraineene. Este suficient ca urmand exemplul sovieticilor, americanii sa'si retraga armamentul din fostele state comuniste si sa redea neutralitatea militara acestor tari...
                De un singur lucru mi'a frica insa: criza economica din State este departe de a fi fost rezolvata iar un razboi acolo, fie el cat de mic, nu poate fi decat un sprijin pentru administratia de la Washington. Nu este pacat sa se arunce la gunoi atata munitie al carei termen de garantie aproape ca a expirat?...



        Maine sper sa fie o alta zi, la fel ca toate celelalte: cu ploaie mocaneasca, cu lapovita uracioasa, cu ghiocei pe tarabe si fara bombe...

3 comentarii:

  1. apropo de unguri și de politica lor, mai deșteaptă decât a noastră :facem ce facem și ne băgăm iarăși în rahat!
    Sigur, criza din Ucraina amintește supărător de criza rachetelor din Cuba. Dacă și americanii și-ar aminti de ea, ar înțelege de ce rușii sunt deranjați acum. Ar fi înțelept să aibă chiar reacția sovieticilor în anii 60 și să-și vadă de treabă.
    Din păcate, așa cum spuneți mai sus, recesiunea este departe de a se fi încheiat în America și poate s-ar vinde niște arme est-europenilor, pe bani buni...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In zilele cand atmosfera incepuse sa se'ncinga la Kiev iar strazile miroseau a praf de pusca, cand presedintele ales Ianukovici era inlaturat prin presiunea strazii, cand pozitiile "combatantilor" au inceput sa se radicalizeze... un reporter inconstient a pronuntat numele Biden. Am tresarit, pentru ca acest nume in mintea mea nu putea fi asociat decat cu vicepresedintele american Joe Biden iar intrebarea pe care mi'am pus'o era ce amestec ar fi putut sa aibe o persoana atat de sus-pusa din Administratia de la Washington, intr'o situatie atat de ambigua cum era cea din Ucraina, foarte aproape de o lovitura de stat?...
      Ulterior, numele lui Joe Biden nu a mai fost asociat cu evenimentele ce au inceput sa degenereze in incaierari sangeroase. Ulterior aveam sa aflu ca Hunter Biden, baiatul vicepresedintelui american, devenise de putin timp membru in consiliul director al celui mai important producator independent de gaze de sist din Ucraina, "Burisma Holdings". Intrebarea fireasca este care gaze, atata timp cat Ucraina este dependenta aproape total de importurile de gaze din Rusia? Aparent, in regiunea atat de disputata intre rusi si ucraineni, Dnieper- Donetk din estul Ucrainei, exista zacaminte de gaze de sist, foarte bogate. Exploatarea lor este insa o problema, caci riscurile ecologice sunt imense, iar ezitarea locuitorilor respectivelor zone este absolut naturala. Printr'o situatie asemanatoare a trecut de curand si Romania... dupa protestele celor din zona, operatiunea s'a fasait. S'au poate doar se asteapta ca lumea sa uite?...
      In ciuda conflictelor sangeroase din estul Ucrainei, se pare ca armata a inconjurat zona si se procedeaza la instalarea sondelor...

      Ștergere
    2. Știrea de ieri ne anunță că „Chevron” își ia catrafusele de la noi. Te pomenești că se duce direct in Ucraina.

      Ștergere