Iesirea din tunel...

         Daca pana pe la sfarsitul anilor '60 banda desenata din Europa de vest, dar si din Statele Unite, a trait perioada clasica cea mai infloritoare, imediat dupa "revolutiile" sociale, culturale si politice din 1968, ce au aprins lumea din America pana in Cehoslovacia, trecand prin Franta, a inceput o adevarata Renastere a celei de'a 9a arte. Speriati de rascolirile sociale ce amenintau stabilitatea statului de drept ( daca vrei sa intri in atmosfera epocii, cauta filmul din 1978 al lui Gerard Oury, "La Carapate", cu Pierre Richard in rolul unui avocat mai libertin, banuit de "gauchisme"... scena cu cu cei doi aristocrati ce'si burdusisera Rolls-Royce-ul cu intreaga avere, incercand sa scape de "furia" multimii si sperand sa gaseasca linistea in Elvetia, este cu adevarat memorabila), editorii de banda desenata au dat mana libera autorilor. La toate saptamanalele vest- europene importante, transformarile sunt impresionante...
         La "Pilote", puterea incepe sa'i scape printre degete lui Rene "Asterix" Goscinny, marele P.D.G. de la Dargaud si o buna parte din autorii consacrati, cei care tineau revista pe picioare, isi iau zborul spre propriile afaceri: Mandrika, Gotlib si Bretecher lanseaza "L'Echo des Savanes", apoi, cand Mandrika se cearta cu Gotlib, acesta publica impreuna cu Alexis "Fluide Glacial", Giraud, Druillet si Dionnet incep odiseea numita "Metal Hurlant", Loro si Loisel isi incearca norocul cu "Tousse Bourin" (fireste, aceste mini-revolutii nu se declanseaza toate in acelasi timp, ci pe o perioada de mai multi ani)...
         La "Tintin", Michel Greg simte cum bate vantul si incepe emanciparea acestei reviste atat de conservatoare. El intelege ca noile generatii de cititori nu mai au rabdarea parintilor lor ( cei care urmareau deznodamantul unei povestiri in imagini pe o perioada ce ajungea uneori la 2 ani! ) si, luand exemplul celor de la "Pif Gadget", incepe sa publice aventurile eroilor din saptamanalul "Tintin" in capitole generoase de 6- 12 pagini... Noutatea este ca noii eroi incep sa fie emancipati, se imbraca tinand seama de ultimile tendinte din moda iar dialogurile contin expresii si preocupari de neimaginat cu un deceniu in urma...
         "Pif Gadget" provoaca prin noutatile introduse poate cea mai mare "revolutie": in primul rand, principiul "tout en recits complets"; in al doilea rand, jucaria ce va ridica tirajul revistei la cote nemaiintalnite vreodata in presa pentru copii: 500.000 ex in mod curent si chiar 1.000.000 ex in cateva cazuri exceptionale; in sfarsit, noutatea unor serii, adevarate premiere in artele vizuale- "Rahan", o revolutie narativ-grafica propusa de Andre Cheret pe un scenariu super-inteligent de Roger Lecureux... "Dr. Justice" sau invazia artelor martiale in Europa, serie minunat desenata de Marcello pe scenariile excelente ale lui Jean Ollivier si in sfarsit, o adevarata capodopera a celei de'a 9a arte, "Corto Maltese" de Hugo Pratt, o serie care din pacate nu a fost inteleasa la justa sa valoare de tinerii cititori ai revistei "Pif Gadget"; meritul imens al revistei editate de ed. Vaillant este acela de a'i fi dat ocazia lui Pratt de a imagina unul dintre cele mai fascinante personaje din b.d. mondiala si totodata, 400 de pagini, de departe cele mai interesante din seria "Corto Maltese". Cititorii acelor vremuri au avut sansa de a vedea cum se naste sub ochii lor, un mit comparabil cu Tintin, Spirou sau Asterix ...
           "Spirou", o revista catolica belgiana foarte conservatoare, indrazneste la randul ei sa schimbe directia, adresandu'se unui public care a avut curajul sa'si afirme maturizarea. Astfel, daca pana atunci personajele feminine erau niste pustoaice asexuate, gen "Sophie" a lui Jidehem, din 1970 Walthery le propune cititorilor o eroina atat de sexy incat imaginea ei ii va urmari peste decenii: "Natacha"! Ceva mai tarziu, redactia darama si cele din urma retineri si ii permite lui Raoul Cauvin sa imagineze niste eroi despre care chiar si astazi, cand emanciparea a atins cote alarmante, te intrebi daca au ce sa caute in paginile unei reviste ce se adreseaza pustanilor: "Pierre Tombal", o serie desenata de Hardy si avand drept erou un... gropar dintr'un cimitir!!! si "Les Femmes en Blanc", o serie desenata de Philippe Bercovici, o serie plina de umor negru, aflata la limita bunului simt, personajele evoluand in lumea spitalelor de urgenta... Marea noutate cu care atrage "Spirou" cititorii este insa deschiderea fata de un adevarat fenomen editorial, ce incearca sa educe publicul cu limbajul specific al benzii desenate. Este vorba de lumea fanzinelor, adica a revistelor mai mult sau mai putin efemere, editate in tiraje confidentiale de adevaratii fani ai benzii desenate si care propun publicului interesat dosare despre autorii vedete, dar si adevarate analize referitoare la stilul scenaristilor sau graficienilor, comentarii si puncte de vedere... intr'o lume in care internetul nu era nici macar un vis, aceste fanzine au constituit adevarate platforme de dezbateri...

               Spre sfarsitul anilor '60, cativa intelectuali incerca sa arunce o altfel de privire asupra lumii B.D. ... Printre ei, Claude Moliterni si Henri Filippini... Ei isi vor extinde interesul dincolo de simpla lectura a revistelor de banda desenata, incercand sa afle resorturile care i'au determinat pe creatori sa reactioneze intr'un anumit fel, intr'o situatie data... Ceea ce este cel mai important, ei vor incerca sa evalueze banda desenata intr'un context international, cautand asemanarile, deosebirile,dar si  urmarind evolutia unui gen artistic ce isi cauta cu disperare recunoasterea in plan academic. Curand, banda desenata va fi identificata ca cea de'a 9a arta...
                Moliterni impreuna cu prietenii sai editeaza un prozin, un fanzin facut cu anumite pretentii: "Phenix, revue internationale de la bande dessinee". Pentru prima data, o revista se va ocupa exclusiv de analiza si comentarea lumii atat de colorate a benzii desenate...

          In paginile revistei initial trimestriala, apoi lunara, apare "Enciclopedia mondiala a benzii desenate", dar si analiza celor mai noi albume, aparute la diversii editori din Franta si Belgia. Dionnet "Metal Hurlant" incearca sa tina publicul la curent cu ce se'ntampla dincolo de Ocean, respectiv noutatile din comic-book si din miscarea Underground...

           Redactia de la "Phenix" incearca la inceput timid, apoi cu mai mult curaj, sa prezinte publicului francez dosare ample despre miscarea b.d. in alte tari decat cele ce se'nvecineaza cu Franta. Imi amintesc de un dosar de vreo 16 pagini, referitor la banda desenata iugoslava si un altul, mult mai copios si interesant despre B.D. in Filipine (o tara ce a dat o multime de graficieni exceptionali, toti activand in Statele Unite ale Americii: Nestor Redondo, Tony de Zuniga, Alfred P. Alcala sunt cativa dintre ei)...

         In cazul revistei "Phenix", problema vizibila si deranjanta odata cu trecerea anilor este aspectul de club exclusivist pe care responsabilii l'au impus publicatiei. Moliterni, ca si Filippini, au adunat in jurul lor o serie de artisti, pe care au incercat sa'i impuna in lumea b.d., in ciuda valorii acestora mai mult decat discutabile. Rolul important pe care evident l'a avut Moliterni in emanciparea benzii desenate din spatiul francofon, l'a apropiat pe acesta si pe prietenii sai de marii editori ai timpului, Dargaud si Glenat. Claude Moliterni incepe sa produca in serie scenarii de banda desenata, ilustrate mai mult sau mai putin interesant de Gigi, Fahrer, Brocal Remohi, Serres... Cele peste 50 de volume sunt anoste iar in momentul acesta este greu sa mai gasesti unul dintre ele pe piata. Mult mai plicticos si neinteresant decat Moliterni, se dovedeste Henri Filippini, atunci cand se inchipuie scenarist...

      Un rol la fel de important ca "Phenix" in emanciparea B.D. il va avea si o alta publicatie: "Les Cahiers de la Bande Dessinee". Initial aparuta ca oricare alt fanzin, revista editata de un pustan pe nume... Jacques Glenat- Guttin!, "Schtroumpf- Les Cahiers de la Bande Dessinee" avea sa devina cel mai important periodic ce se ocupa cu analiza carierei si a operei unor artisti consacrati din banda desenata francofona.
      Problema a reprezentat'o numarul relativ restrans de scenaristi si desenatori belgieni si francezi care prezentau interes pentru public, astfel ca dupa vreo 60 de numere, "Les Cahiers..." isi cam pierde obiectul muncii. Urmeaza o perioada mai mult decat penibila, in care responsabilul publicatiei, Thierry Groensteen incearca sa transforme periodicul intr'o platforma de dezbateri estetice, intreg monologul desfasurandu'se intr'un limbaj greoi si plin de pretentii, ce va indeparta curand publicul fidel...

        Insa momentul crucial care va face banda desenata vizibila la "nivel academic", permitandu'i sa paraseasca rolul ingrat de cenusareasa a Artelor, este in 1972 cand cea mai importanta revista europeana de grafica, "Graphis" (o publicatie ce aparea in Elvetia de 6 ori pe an dar cu difuzare in intreaga Europa; toate textele sunt in engleza, franceza si germana ) va dedica doua numere consecutive celei de'a 9a arte...
        Claude Moliterni si vechiul sau complice, Pierre Couperie, impreuna cu cativa tovarasi de dincolo de Ocean pun la cale o intreprindere remarcabila: scoaterea benzii desenate din zona "ilustratii pentru copii" in care fusese cantonata. Intentiile sunt foarte importante si vor avea consecinte de durata. Autorii se straduiesc sa descopere radacinile acestei nevoi de a povesti secvential o intamplare si de asemenea, sa gaseasca asemanarile ce inrudesc banda desenata cu celelalte arte, respectiv filmul, pictura si grafica.

       Celebra Tapiserie de la Bayeux, care nareaza foarte b.d. invadarea Angliei de William the Conquerer in 1066...

        O succesiune de 6 tablouri pictate de Goya, ce incearca sa nareze o intamplare petrecuta intr'o unitate scurta de timp...

             Nevoia de a oferi un blazon cat mai aurit benzii desenate, ii impinge pe autori la excese... Apropierea B.D. de gravorul belgian Frans Masereel si gravurile sale narative este inutila. Ilustratiile greoaie ale lui Masereel in niciun caz nu aduc un serviciu recunoasterii benzii desenate ca arta...

       Stramosul tiparit al benzii desenate: Images d'Epinal...

        Rodolphe Topffer, un desenator elvetian de banda desenata din sec. al XIXlea, considerat de multi drept creatorul acestei arte...

      Wilhelm Busch, artist german din secolul al XIXlea, este autorul unei foarte populare povesti in imagini, cunoscuta in intreaga Europa, "Max und Moritz", o serie ce avea sa influenteze decisiv "The Katzenjammer Kidds", o colectie de gaguri foarte amuzante inchipuite de Rudolph Dirks in 1897 pentru un cotidian american si considerata cea dintai banda desenata moderna...

     Christophe si seria sa "La Famille Fenouillard"... un precursor francez...

         Foarte important: acest numar special B.D. din "Graphis" va redestepta interesul europenilor fata de marii clasici ai benzii desenate americane, cei pe care ii cunoscusera in publicatiile interbelice ("Hop-La!", "Mickey", "Robinson", "L'As"...) si a caror aparitie saptamanala fusese intrerupta de cel de'al Doilea Razboi Mondial...
         Hal Foster si "Prince Valiant"...

      Burne Hogarth si "Tarzan"...

       Alex Raymond si "Flash Gordon"...

        Milton Caniff si "Terry and the Pirates"...

      Frank Robbins, un emul foarte talentat al lui Caniff, ce impinge mai departe expresivitatea stilului Maestrului si anunta aparitia lui Hugo Pratt (ma refer strict la stilul "Corto Maltese" si anume perioada "Pif Gadget") ...

       Graba de a polei cat mai repede blazonul B.D. il impinge pe Moliterni sa gafeze de mai multe ori, atunci cand cauta sursele de inspiratie pentru desenatorii de banda desenata, in marea arta... In extrasul de sus, el considera ca "marea inovatie" a lui Giraud din seria sa "Fort Navajo", respectiv o culoare plata pentru un anumit plan dintr'o compozitie, ar fi inspirat din afisele lui Toulouse- Lautrec... El uita un amanunt elementar: majoritatea culorilor nu erau facute de autorii planselor, cel mult acestia dadeau cateva indicatii sumare coloristilor, ceea ce nu este cazul in situatia de mai sus. Cel mai important, Moliterni "uita" ca aceasta inventie intr' adevar nemaipomenit de expresiva, a fost folosita pentru prima data in Europa de Jije in 1954, deci 10 ani mai devreme, in primul album cu "Jerry Spring"... Marele inovator din banda desenata europeana, Jije nu este mentionat niciodata de Moliterni in "Graphis"...
      Daca pentru Moliterni scenaristul nu am nici cel mai mic respect, albumele pe care le'a scenarizat avand un miros strict de ciubuc, in schimb imi scot sapca in fata lui Moliterni, omul care a pus pe roate, impreuna cu doi tovarasi, "Festivalul International de Banda Desenata" de la Angouleme in 1973... Era si cazul sa salveze onoarea Frantei, o mare putere in banda desenata mondiala, dar intrecuta pe plan "teoria & organizarea lumii b.d." de Italia, tara in care inca din 1965 functioneaza "Festivalul de Banda Desenata" (astazi rebotezat "Comics & Games", din cauza succesului fenomenal al Gaming-ului) de la Lucca, inca cel mai mare Salon B.D. din Europa... Cine nu stie de cel mai vechi si ravnit trofeu ce se acorda in lumea B.D., "Yellow Kid"?...

        Diferite decupaje din serii B.D., ce vin sa sublinieze influenta filmului asupra benzii desenate...

         Descoperirea cu o intarziere de 20 de ani a unor capodopere ale benzii desenate americane: Povestirile psihologice pe fond de razboi, editate de E.C. Comics si William Gaines si uluitoarele decupaje ale lui Will Eisner pentru seria sa, "The Spirit"...

        Un capitol important se refera la miscarea underground din State... Acest protest in banda desenata fiind in plina desfasurare in acei ani, era foarte greu sa te raportezi valoric la el ("timpul da valoarea!"). Astfel, foarte putini artisti din cei mentionati in "Graphis", au confirmat. Practic, doar Richard Corben si Robert Crumb au intrat in Istorie pe usa cea mare...

        Jules Feiffer si banda desenata "telectuala"...

           Succesul pe care l'a avut nr. 159, i'a obligat pe editorii revistei "Graphis" sa dedice cateva caiete din numarul urmator tot benzii desenate. Din pacate, fumurile ce se ridicau de pe altarele zeului benzii desenate deja ajunsese la nasul autorilor importantului nr. 159, ametindu'i de'a binelea.
            Se insista pe o multime de tampenii grafice, avand influente mai mult decat tangentiale cu aceasta minunata arta populara (de'a lungul celor doua reviste, nu am vazut niciodata o referinta cat de mica la statutul de arta "populara" a celei de'a 9a arte... probabil ca o atare afirmatie ar fi fost considerata o blasfemie...)... Se cauta tot mai insistent dar si strident din punct de vedere vizual, sa se "incuscreasca" B.D. cu oricare dintre arte, cu conditia ca acestea sa fie trendy si prizate de publicul select...
            Astfel, atunci cand se cauta influente reciproce banda desenata- film, apropierile si comparatiile facute sunt alese doar din filmele multi-premiate. Intentia autorilor este evidenta: "facem parte din aceiasi familie!"... Alain Resnais, autorul articolului despre B.D. si film, este un om de film francez, considerat un reprezentant al "Noului cinema francez" si multi-premiat in tara sa. El prezinta un articol lung si plicticos despre influentele reciproce dintre cele 2 arte, exemplele din film pe care le alege fiind din opera lui Federico Fellini si ... Alain Resnais!... Este o nebunie absolut gratuita... Un autor ca Jean Giraud, foarte apreciat si citat de multe ori in articolele din "Graphis", nici nu cred ca a vazut vreodata un film de Fellini. In schimb, sunt convins ca era "intoxicat" cu westernurile americane si mai ales cu cele spaghetti ale lui Sergio Leone... Influentele se simt in fiecare cadru inchipuit de Giraud. De altfel, sunt celebre de acum imaginile sale interpretate sau decalcate dupa fotografii din filme...
             Un alt mare autor B.D., Will Eisner a fost intr'adevar influentat de cinema, dar de "Film noirs", de estetica eclerajului atat de expresiv in filmele alb-negru...
             Cel putin pana in 1972, anul cand apare numarul special b.d. din "Graphis", influenta lui Resnais sau cea a lui Fellini este nula asupra benzii desenate... si este valabila si reciproca: cine a urmarit filmele lui Fellini dar mai ales "Anul trecut la Marienbad" al lui Alasin Resnais, va gasi cu mare greutate prospetimea si ritmul rapid, caracteristic unei bande desenate produse pana in 1972...

           Crepax si "Valentina"... Guido Crepax a fost intotdeauna inebunit de decupajul cinematografic, astfel incat el isi marunteste plansa in mii de detalii, de cele mai multe ori neinsemnate... Reuseste contra-performanta de a nara o miscare de cateva secunde in mai multe planse...

          Succesul formidabil al celor 2 numere din "Graphis" il vor determina pe editor sa scoata o editie cartonata, cuprinzand tot materialul referitor la banda desenata...
          Aceste 2 reviste senzationale am avut ocazia sa le rasfoiesc de nenumarate ori la Biblioteca Centrala de Stat in 1973... Biblioteca inca avea valuta alocata pentru achizitii, astfel ca pe rafturile ei gaseai adevarate comori... In aceasta revista am visat pentru prima data, urmarind reproducerile aproximative si de dimensiuni foarte mici, ale unor planse pe care aveam sa le cunosc 20 de ani mai tarziu: Corben, Crumb, Mezieres, Franquin, Foster, Raymond, Hogarth, Caniff, McCay, Will Elder, Eisner, Kurtzman...
           Cand m'am facut baiat mare, am avut ocazia sa le gasesc intr'un anticariat...