Trenule, Masina Mica...

                  "Trenule, masina mica, Unde'l duci pe Ionica ?... Trenule, n'ai avea parte, De suruburile toate, Si de sina de sub roate, C'ai dus pe neica departe !... Trenule, de cand l'ai dus, Eu intr'una am tot plans, Trenule, de cand l'ai luat, Eu intr'una am oftat !..."
                 Uite'asa suspina Maria Tanase cu foarte multe decenii in urma si alaturi de ea, o Romanie intreaga. Despartirea pe peronul uzat de timp nu era un lucru usor: batistele fluturate erau intotdeauna insotite de paraie de lacrimi, iar notiunea de barbatie se topea de tot in astfel de situatii. Despartirea era intotdeauna la fel, devenise un ritual: cel care pleca, dar deopotriva si cei care'l insoteau erau imbracati cu hainele de duminica. Adica niste haine demodate si mirosind a naftalina, in care toti se simteau stingheriti, astfel incat atunci cand trenul se pierdea in zare, toata lumea rasufla usurata ca se poate intoarce la toalele de zi cu zi. Atunci cand trenul avea intarziere (situatie cu care romanul, intelept si resemnat mioritic s'a obisnuit de'a lungul timpului, realizandu'se un soi de simbioza "tu intarzi, eu astept cuminte", nemaivazuta nicaieri in lume!...), se'ntampla invariabil acelasi lucru: cel care urma sa ia trenul cauta din priviri o banca libera pe peron, se aseza si deschidea geamantanul de carton, tinut pe genunchi. Undeva, printre lucrusoare, se afla un pui rumenit la cuptor, invelit intr'un ziar (plasticul inca nu se inventase pe aici, iar servetele de hartie sau hartia igienica erau notiuni cunoscute doar de cei care citeau S.F. ...)... Cel care era condus incepea sa manance un copan sau o aripa, intr'o tacere solemna: in definitiv, el era cel care se sacrifica plecand si avea nevoie de puteri suplimentare!... Atunci cand locomotiva intra in gara pufaind alene, capacele geamantanelor erau trantite in graba, hainele de schimb si restul de mancare amestecandu'se de'a valma... Lumea se repezea la usile de acces, uitand de cei care'i insoteau, caci biletele erau fara locuri si locurile erau numarate!... Cine mai apuca, scotea pe geamul deschis o mana fluturand o batista. Cei ramasi pe peron incercau sa identifice in marea de carpe colorate, batista cu care si'au trimis copilul la oras...
               Atunci cand aburul gros de la locomotiva se risipea, pe peron mai erau doar cateva persoane stinghere, care o luau si ele nehotarate spre casa...
               Un tren de altadata, o despartire demodata...

         In schitele lui Caragiale, trenul este un personaj important : Dl. Goe isi pierde noua lui palarioara de marinar stand cu capul afara, pe geamul deschis al vagonului, doi amici libidinosi se distreza la culme cand un cetatean turmentat se'ntreaba unde'o fi ajuns trenul in care calatoreste nevasta sa, femeie tanara si frumusica foc, o familie burgheza migreaza cu trenul de plaisir la sfarsit de saptamana la Sinaia, ca e de bon ton  sa fi vazut acolo iar drama lui Bubico se petrece la bordul unui vagon de clasa intaia ... Grigore Vasiliu Birlic, Silvia Timica si Bubico sunt geniali in aceasta mica sceneta, filmata acum 50 de ani...

                   

                      Tintin si Milou, celebrele personaje ale lui Herge, au multe aventuri palpitante ce se petrec in trenuri de pasageri sau de marfa...

              Toate imaginile extrase din "Aventurile lui Tintin" sunt  © Ed Casterman & Herge

        Istoria lumii a avut parte de cateva aventuri feroviare eroice, care au insemnat momente dificile pentru o natiune sau alta, nesfarsite drame individuale sau colective dar care in final au produs schimbare la fata a unei tari, chiar al unui intreg continent, in unele cazuri. TransAmerica, calea ferata ce leaga Oceanul Atlantic de Oceanul Pacific, a fost o aventura mai mult decat eroica, daca ne gandim ca America era inca un tinut imens nedescoperit pe de'a'ntregul iar calea ferata urma sa treaca printr'un teritoriu cu populatie ostila... TransSiberiana este o alta aventura feroviara uriasa, destelenind imenselor tinuturi rusesti de dincolo de Urali si racordandu'le la pulsul Europei. O cale ferata de peste 9.000 de km, ce leaga estul Rusiei de Oceanul Pacific, trecand prin 8 fuse orare !
        Si Romania a avut momentele ei de glorie si unul dintre ele se numeste Bumbesti- Livezeni. O cale ferata construita in conditii de mare dificultate, prin defileul Jiului. Povestea este istorisita intr'un film mobilizator, cu tuse groase propagandistic comuniste...
    

         Echipele de muncitori ce au infaptuit minunea, instruindu'se sub privirea blanda dar vigilenta a tovarasului Stalin...

           Mocanita, un tip de tren specific zonelor de munte cu defileuri stramte si intortocheate, unde accesul unei linii de cale ferata obisnuite nu era posibil. Astfel, au aparut trenuletele pitice, cu vagoane de pasageri in care incapeau cu greutate vreo 20 de persoane, dar asta nu era o problema, caci se putea sta in picioare si pe cele doua platforme de la capetele fiecarui vagon sau pe tampoanele ultimului vagonet. Prima data cand am mers cu o mocanita se'ntampla prin '72 in Muntii Apuseni, de la Campia Turzii la Abrud. Pe o distanta de 70 de km, trenuletul a ostenit vreo 8 ore ! Daca punem la socoteala nesfarsitele statii de munte, iese o medie orara de vreo 10km pe ora !...
            O buna parte din traseu l'am facut incalecand un tampon de la ultimul vagon. Daca zaream o margareta printre colinele inverzite, nu era o problema sa cobor din mers, sa o culeg si apoi sa ma reintorc la locul meu de pe tampon!...
             Din pacate, dupa Revolutia din '89 am distrus cam tot ce trebuia pastrat... Mocanita din Apuseni nu mai e decat o amintire stearsa... Mai poate fi intalnita o alta in Maramures, pe Valea Vaserului...
          

              Nu este o problema daca s'a terminat apa din locomotiva: Vaserul este la doi pasi!...

          Preston Sturges este unul dintre cei mai importanti oameni de film din America, dar si de aiurea. Regizor dar si scenarist, intr'o perioada de numai 4 ani a spus tot ceea ce avea de spus in 8 filme pentru Paramount Pictures. Filme geniale, cum ar fi "Christmas in July", "The Lady Eve", "Hail the Conquering Hero" sau "Sullivan's Travel" au fost marginalizate, fiind date uitarii premeditat. Nici nu e de mirare, mesajul tuturor filmelor lui Preston Sturges fiind deranjant pentru Establishment.
          Sullivan, un regizor de film in voga, vrea sa faca un film despre lumea saraca a Americii, zgaltaita din temelii de Marea Depresie, marea criza economica de la sfarsitul deceniului al treilea... Drept care se imbraca asemenea unui cersetor si, fara nici un ban in buzunar, cauta sa descopere America de la nivelul celui impins sa cerseasca...
           Sullivan si marfarele saraciei, pe care avea sa le cante Woody Guthrie strabatand America si racnind cat il tineau plamanii: "Union!"... Cine este Woody Guthrie ?... Glumesti sau vrei sa'mi testezi memoria ?...
          " This land is your land This land is my land
From California to the New York island;
From the red wood forest to the Gulf Stream waters
This land was made for you and Me.".... Acesta este Woody Guthrie...

                    ...Hope...