" Enola Gay " in picaj deasupra statului Oklahoma...

         Poate ca numele asta bizar, "Enola Gay" ar fi ramas doar o umbra a unui vis urat... O umbra ratacita prin labirintul amintirilor pierdute si pe care ai vrea sa nu le mai regasesti... Dar o informatie difuzata de curand de marile agentii internationale de stiri mi'a rascolit tot ce aveam depozitat de'a valma in Recycle Bin-ul interior : "O Tornada monstruoasa s'a abatut fara preaviz peste statul american Oklahoma !" Imaginile apocaliptice care au insotit aceasta stire au sensibilizat opinia publica de pretutindeni. Insa o informatie de natura strict tehnica ce a fost strecurata in context a provocat in mine un mic seism. De undeva, din mizeriile pe care incerc sa le uit, a cazut un nume : Enola Gay !
        Dar ca sa intelegi mai bine de ce natura mea protesteaza, iti propun un zbor in picaj cu "Enola Gay", o cursa aeriana ce nu figura in nici un "Mers al avioanelor", ce avea sa se termine cu moartea a 200.000 de civili... Cea mai mare catastrofa aviatica din intreaga istorie a zborului, de la Icarus incoace... Dar haide sa urmarim evenimentele cronologic !...
        

        Nu'i asa ca erau tineri si frumosi ? Niste young Supermen (ca in comicsurile pe care le citeau atunci cand au intrat in adolescenta), pregatiti sa plece la vanatoare. De la 4.000 de metrii, altitudinea ideala de croaziera a unui avion, lumea se vede ca un musuroi de furnici iar niciuna dintre furnici nu are identitate sau trasaturi specifice... Totul arata intocmai ca in graficele cu care tinerii piloti si bombardieri erau scoliti !...

                 " E la Nave Va !" pare sa fie deviza locotenent-colonelului Paul Tibbets, cu o mana pe mansa, inaintea Marelui Zbor...

         Undeva, din pantecele Marelui Leviatan Zburator, se pregatea sa se nasca cel mai monstruos prunc, pe care Bunul Dumnezeu niciodata nu l'ar fi putut imagina : "Little Boy" sau prima Bomba Atomica pe care Omul o va folosi ca arma de razboi !!!

         Pe 6 August 1945, la ora 8 si 15 minute, avionul Boeing B-29 Superfortress botezat "Enola Gay" si condus de locotenent-colonelul Paul Tibbets,  zburand la o altitudine de 9.600 de metrii deasupra orasului japonez Hiroshima, intra in travaliu si scuipa fatul monstruos.Pilotul se indeparteaza cu motoarele turate la maxim de locul in care a lepadat progenitura.Instructiunile primite specificau foarte limpede : imediat ce bomba era lansata, avionul trebuie sa se indeparteze cat mai mult de locul cu pricina. In 43 de secunde, "Little Boy" ajunge la 580 de metrii deasupra orasului si este momentul in care bomba este detonata. Studiile teoretice erau foarte precise: pentru un maxim randament, bomba trebuia sa fie activata la o altitudine potrivita, astfel incat raza ei de actiune sa fie cat mai mare." Teoria ca teoria, dar in practica cum se'ntampla oare?"... tre' sa se fi intrebat savantii americani, dupa ce au detonat prima bomba atomica in desertul din New Mexico, topind ceva manechine de ceara si spulberand cateva case de scandurele, in cadrul unui plan cunoscut in Istorie drept "Proiectul Manhattan". Iata ca acum aveau ocazia sa incerce pe viu si nesanctionati de nimeni un proiect militar pe care l'au dezvoltat la mare intrecere cu savantii germani ai lui Hitler...

         Rezultatele primului bombardament cu o singura bomba aveau sa depaseasca si cele mai optimiste asteptari.
        Aceasta atrocitate fara echivalent in Istoria omenirii (o fractiune de secunda in care au pierit 70.000 de fiinte omenesti, in care a fost pregatit catafalcul pentru alte 130.000 si in care a fost otravit pentru zeci de ani un teritoriu imens), este normal sa fi suscitat de'a lungul timpului o serie de procese morale, insuficiente insa pentru a spala pe de'a'ntregul drapelul cu stelute albastre. Americanii au invocat intotdeauna incapatanarea armatei japoneze, incapabila sa admita ca o optiune poate fi si predarea armelor. Este adevarat ca un cod al onoarei, Bushido, codul Samuraiului sau "Calea Razboinicului", ii interziceau osteanului japonez sa depuna armele fara ca el sa nu'si piarda pentru totdeauna onoarea. Si cu toate acestea, a doua zi cand la radio Tokio a fost auzita pentru prima data "Vocea Cocorului", vocea imparatului Japoniei, a Mikado-ului, cerand incetarea imediata a rezistentei, soldatul japonez si'a depus umil Katana si pusca cu baioneta la piciorele invingatorului...
      Nu a urmat un val de auto sacrificii rituale, Seppuku sau Hara Hiri. Japonia a inteles ca razboiul era pierdut si ca o alta era in care onoarea nu prea mai inseamna mare lucru incepea chiar atunci, o lume in care pivotul in jurul caruia se'nvarte viata se numeste Pragmatism.
      Recunoscut sau nu, bombardamentul atomic din Japonia a fost un experiment dorit de oamenii politici dar si de savantii americani, un avertisment dar si o incordare a muschilor, ca'ntr'un balci planetar, o demonstratie de forta in fata publicului comunist sau in fata oricui ar fi contestat rolul de Komisar sef al USA...

            In zilele noastre, 68 de ani mai tarziu, o tornada monstruoasa a maturat o parte din statul Oklahoma, USA. Urmarile au fost catastrofale : case distruse, masini rasturnate, vieti curmate...
            O nenorocire la care intreaga planeta a tresarit dureros: oricine putea sa fie in aceasta situatie dramatica, situatie care depasea vointa si posibilitatile omului...
            Ceea ce m'a socat puternic (ca atunci cand schimbi o priza si nu te'ai asigurat ca este oprit curentul, incasand un soc electric), a fost o declaratie nefericita a unui oficial american, care afirma ca tornada din Oklahoma a fost de 600 de ori mai puternica decat puterea bombei de la Hiroshima !... O comparatie mai nerusinata decat aceasta afirmatie e greu de facut... Sa compari cea mai mare catastrofa umanitara provocata de om, in care au pierit 200.000 de oameni si a fost otravita o intreaga regiune, cu o calamitate naturala in care au pierit 51 de oameni si au existat o serie de pagube materiale este o intreprindere ce tine de domeniul absurdului...
           Inconstientul politician care a facut aceasta comparatie demonstreaza ca America inca simte nevoia sa se dezvinovateasca, minimalizand dramaticul episod din 6 August 1945...

         

           Politica si mersul ei se pare ca se desfasoara dupa niste reguli scrise dintotdeauna, de cand exista Cetatea si viata publica... Niccolo Machiavelli se pare ca numai a consemnat in scrierile sale lipsa de scrupule in politica, caci machiavelismul a esistat in orice civilizatie umana.
           Cand americanii au vrut sa testeze bomba atomica pe o comunitate umana, au creeat o diversiune, lansand prezumtia ca japonezul face parte dintr'un neam indomptabil... si si'au vazut de treaba, experimentand ceea ce aveau de experimentat...
           Pastrand proportiile, si pe plaiurile mioritice se citesc cam aceleasi manuale de politica. De pilda, atunci cand din cauza saraciei, a somajului provocat de inchiderea nasabuita a tuturor unitatilor de productie, a lipsei de orizont de asteptare, omul de rand se pregateste sa iasa in strada ca sa'si poata revendica drepturile, Puterea, recitind lectia despre manipularea maselor, ii pregateste o diversiune.
           Astfel, cotrobaind prin dosarele pitite strategic prin arhive nestiute, Puterea exhiba cate un caz flagrant, despre care toata lumea stia dar nu exista dovezi. Si iata ca dintr'o data apar si dovezile, ciobanul mioritic evident vinovat este condamnat iar mancatorul de branza capata paine si circ si uita pentru o vreme de necazurile sale...

           Paine & Circ...