Libertate ?... Nu Cunosc Cuvantul !...

        Orice generatie are libertatile pe care a stiut sa le dobandeasca, fie strigand in piata cat il tin plamanii, fie dand cu oua si pietre in simbolurile pe care le contesta. Varianta "Las' ca ma plang Deputatului, Senatatorului sau Administratorului de bloc ales, poate'mi rezolva el problemele legate de cutare drept la care tanjesc !", dupa cum bine vezi. am exclus'o ! Personal, mi'am pierdut complet increderea in bunele intentii ale alesilor neamului, care par interesati doar de rotunjirea conturilor pe care le' au deschise prin fel de fel de paradisuri fiscale... Pe meleagurile astea, asa cred ca a fost dintotdeauna...
       In continuare ma minunez cand imi arunc privirile in ograda vecinilor : Cu mult timp inainte ca Burebista sa parjoleasca viile betivanilor, grecii de peste deal inventau democratia, teatrul, poezia si romanul picaresc ; In timp ce noi fugaream mioarele neascultatoare ca sa le'adunam de pe dealuri in turme ordonate, masonii inaltau Notre Dame din Paris intru slava Domnului (Cand am ajuns pentru prima data la Paris in fata catedralei Notre Dame, ciobanul din mine si'a plecat fruntea si s'a inchinat in fata acestei minuni a spiritului uman; ridicand privirile, am fost surprins sa constat ca eram singurul care'si facea cruce, toti ceilalti, adunati din tot westul Europei, priveau in jur ca la panorama, caci Duhul Sfant se manifesta doar in timpul slujbelor, nu'i asa ?); Mult dupa ce Shakespeare a pus problemele existentiale ale omenirii in versuri ("To Be or Not to Be !" este cea mai comerciala dintre aceste intrebari...), prin Muntenia un poet se intreba patetic :

Ienăchiţă Văcărescu Într-o grădină Într-o grădină, Lâng-o tulpină, Zării o floare, ca o lumină. S-o tai, se strică! S-o las, mi-e frică Că vine altul şi mi-o rădică...

  Insa dupa 1848, romanii au inceput sa recupereze timpul pierdut... Din pacate, publicul nu era pregatit sa faca pasul inainte si a preferat pozitia "pe loc repaus!", mult mai comoda... Eminescu a fost cel dintai "european", modern si in acelasi timp usor desuet, dar de o mare profunzime, egalul oricarui mare poet din westul Europei :

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre...

    Urmatorul mare "european" al Romaniei fireste ca a fost Caragiale... Opusul lui Eminescu, luand totul in bascalie si incercand sa educe cu biciul ironiei, Caragiale este un autor care putea sa scrie oriunde si oricand, in orice parte a lumii !...

    Panait Istrati, Constantin Brancusi, Tristan Tzara, Benjamin Fondane, Victor Brauner, Vasile  Voiculescu, Liviu Ciulei... Nume ciugulite la repezeala, artisti care au redat Romaniei directia spre care trebuie sa se miste... 

   Artisti care au cautat sa elibereze spiritul de orice constrangere...

   Horatio Altuna, un grafician argentinian ce deseneaza gagici ca nimeni altul, nu are insa nici o legatura cu emanciparea romanului... Cel mult, el poate fi apropiat de Milo Manara sau Paolo Eleuteri Serpieri, doi graficieni mult mai violenti insa atunci cand vine vorba de sexualitate. Fireste, Altuna a incercat si el sa fie porcos, dar caracterul sau ludic s'a impus : majoritatea ilustratiilor sale se opresc la limita orgasmului, caci un oaresce element comic te perturba, deturnand sensul imaginii...

   Libertatea de a spune orice ?... Habar nu am daca asta este directia spre care tre' sa mergem !. Tot ce pot sa spun este ca evident sunt un "produs" al unui tinut in care candva au fost arse viile iar ciobanii fugareau mioarele prin pasunile carpatice, in timp ce unii dintre stramosii mei suspinau vazand o floare firava !... Marturisesc ca atunci cand am scris articolele despre Manara, Serpieri si Altuna, iconografia a fost cenzurata la greu ! Indrazneala acestor artisti depasea cu mult sensul pe care eu mi'am permis sa'l dau Libertatii...