Afară e deja frig, ploaia ne toacă nervii mărunt, teroriștii și anarhiștii dau cu bombe în stânga și'n dreapta, aparent fără discernământ iar politicienii de pretutindeni dansează o hora a neputinței, depașiti de evenimentele ce sunt mult peste posibilitățile lor: ce poate fi mai deprimant?... Singurul leac pe care l'am găsit și ți'l recomand cu căldură atunci când te simți abandonat și lipsit de speranță este cinzeaca sau păhărelul cu băutură, ce ar putea să te salveze pentru o clipă din mlaștina demoralizantă cu miasme de "no future"...
Crezi ca eu am inventat remediul ăsta? Nicidecum, tratamentul este băbesc, deci cunoscut de când lumea.
Viteazul rege Burebista nu se simțea confortabil în Dacia lui, cu legiunile romane la sud de Dunăre... Era un clarvăzător și simțea că într'o bună zi e posibil ca unui arhitect pe nume Apolodor din Damasc să'i treacă prin minte ideea unui pod peste Danubius. Și atunci s'a gândit că singura soluție ca să aibe parte de tihnă în regatul său ar fi să asmută războinicii daci, încercând astfel să'i sperie pe romani și să'i trimită înapoi în peninsulă. Cu cine însă putea Burebista să ducă o campanie militară atât de ambițioasă, atâta timp cât războinicii săi neînduplecați preferau să stea lipiți de caneaua de la butoaiele pline cu vin licoros, decât să pună mâna pe daca ( "Daca este un paloș curb, armă caracteristică a dacilor, de la numele căruia pare să vină denumirea de daci. Arma specifică a dacilor a fost sabia curbă") și pe stindardul cu cap de lup?... Și fiindcă dragostea localnicilor față de băutură era atât de mare, Burebista ajutat de Deceneu au hotărât să "despădurească" de vii toate dealurile regatului. Un fel de prohibiție "avant la lettre"...
În 1920, speriate de creșterea consumului de alcool, autoritățile din U.S.A. au adoptat Legea Prohibiției, o lege ce interzicea producerea, transportul, importul, exportul, vânzarea și consumul de băuturi alcoolice... Efectul produs de adoptarea acestei legi va fi total contrar intențiilor legiuitorilor, consumul de alcool crescând exploziv în cațiva ani, adică în intervalul de timp necesar "intreprinzătorilor" să pună la punct un sistem interlop de producere și distribuire a băuturilor alcoolice, capabil să ocolească rigorile legii. Paradoxal, în U.S.A., țara tuturor posibilităților, nu s'a băut în mod legal timp de 13 ani niciun păhăruț de alcool!!! În această perioadă (1920- 1033), profitând de slabiciunea sistemului dar și de setea americanului de rând, clanuri hotărâte au reușit să pună pe picioare averi imense, ce aveau să clădească America de mâine (gurile rele spun că nici clanul Kennedy nu era departe de traficul de alcool... cele mai cunoscute vlăstare ale acestei onorabile familii sunt John Fitzgerald și Robert "Bobby" F.). În această perioadă cumplită pentru America se suprapune o altă nenorocire: The Grea Depression, Marea Criză Economică sau anii când dacă te plimbai pe Wall Street era recomandat să ai în dotare o umbrelă rezistentă căci "ploua" cu miliardari faliți, ce se sinucideau aruncându'se de la etajele zgârie-norilor!... Copleșită de griji, Administratia de la Washington decide că e mai bine ca americanul de rând să'și înece amarul într'un butoi cu alcool. Drept care, în '33 ridică embargoul pus pe băutură...
Însă "scandalul" cel mai important din istoria alcoolului este legat de o băutură cu foarte puțină rezonanță pentru românul de rând: ABSINTUL (pentru băutorul autohton, ceva înrudit cu absintul ar putea să fie rachiul de anason sau poate Uzo, băutura grecească ajunsă în România cu peste 150 de ani în urma)!!! O bautură cunoscută încă din Egiptul antic, o rețetă transmisa în Elada și apoi în toata Europa... Anticii recunoșteau efectele afrodisiace, terapeutice și capacitarea de potentare a creativității artistice, ale acestei băuturi foarte speciale. Dar de abia la sfârșitul secolului XVIII, în Elveția, apare cea dintai rețetă înregistrată a acestei băuturi distilate din anason și chimen. Foarte rapid, această băutură ce poate ajunge și la 90 de grade, se impune ca aperitivul cel mai popular din vestul Europei. Foarte curând apar o sumedenie de accesorii dar și un adevarat ritual, legate de consumul acestei băuturi alcoolice: lingurițe găurite pe care vor fi puse cubulețele de zahăr, fântâni din care picură apa rece peste zahărul alb, pahare cu o forma specială, apte să primească rachiul dar și apa ce dilueaza alcoolul, raportul alcool- apă fiind de 1-5 ( marii băutori cum ar fi Van Gogh sau Alfred Jarry au abandonat apa pentru scopuri igienice, consumând absintul în stare pură!)... Absintul devine băutura la modă în Franța și în scurt timp producția crește la cote amețitoare: zeci de milioane de litrii! Concurența pe care absintul o face producătorilor tradiționali de vin este din ce în ce mai dură, viticultorii și berarii simțindu'se direct amenințați. Din cauza cererii tot mai mari de absint, curând apar și falsificatorii iar calitatea produsului scade. Încep să apară și accidentele... Presiunea enormă exercitată de marii producători de vinuri și bere, dar și o serie de morți tragice, toate asociate cu consumul de absint și foarte bine mediatizate în presa timpului, au dus la un moment dat la o situație fără precedent: pentru prima dată în istoria modernă o bautură este interzisă la producere, vânzare și consum!...
Artiștii timpului dar si cei din zilele noastre, s'au grăbit să imortalizeze în operele lor virtuțile absintului, considerat în epocă un adevarat leac pentru stimularea imaginației...
"ABSINTHE"
"
Salut, verte liqueur, Némésis de l’orgie !
Bien souvent, en passant sur ma lèvre rougie,
Tu m’as donné l’ivresse et l’oubli de mes maux ;
J’ai vu plus d’un géant pâlir sous ton étreinte !
Salut, sœur de la Mort ! Apportez de l’absinthe ;
Qu’on la verse à grands flots !"
Alfred de Musset
"Absinthe, mère des bonheurs,
ô liqueur infinie, tu miroites en mon verre
comme les yeux verts et pâles de la maîtresse que jadis j'aimais.
Absinthe, mère des bonheurs, comme Elle, tu laisses dans le corps un souvenir de lointaines douleurs.
Absinthe, mère des rages folles et des ivresse titubante,
où l'on peut, sans se croire un fou,se dire aimé de sa maîtresse.
Absinthe, ton parfum me berce."
Gustave KAHN
"Ils buvaient de l’absinthe,
Comme on boirait de l’eau,
L’un s’appelait Verlaine,
L’autre, c’était Rimbaud,
Pour faire des poèmes,
On ne boit pas de l’eau...
.....................................
Et j'aime et j'en meurs,
Les vapeurs de l'absinthe, M'embrulent,
Je vois des fleurs qui grimpent,
Au velours des rideaux"...
"Absinthe"- Barbara... un cântec plin de patetism
Instrucțiuni pentru pregătirea absintului...
Primele luări de poziție împotriva absintului, în presa timpului...
Campania anti-absint va fi atât de virulentă încât acest tip de alcool va fi interzis în Franța și Elveția timp de aproape 100 de ani!!!
( va urma )...
