What' s Up, Miss Jane ?...

        "Panem et circenses" (sau "Pâine şi circ") este o expresie ce denunţă cu amărăciune relaţia plină de promiscuitate stabilită între puterea politică, hotărâta să'şi perpetueze privilegiile, şi mulţimea căreia trebuie să i se recâştige încrederea (nu este un secret că exerciţiul puterii erodează popularitatea celor care conduc). Din când în când, potentaţii îşi amintesc că e indicat să flatezi şi să distrezi opinia publică... oftând, deschid baierile pungii lăsând câţiva gologani să se rostogolească pe caldarâm. Cândva, împăraţii romani "cumpărau" bunăvoinţa gloatei organizând în arenele Colosseumului fastuoase şi sângeroase înfruntări între gladiatori. În pauzele dintre "spectacole" norodul era îndopat cu pâine adusă de sclavi în coşuri imense...
         Astăzi, lucrurile se prezintă ceva mai simplu. Preţul plătit pentru a adormi vigilenţa civică este de'a dreptul derizoriu: pungi, pixuri sau brichete cu inscripţii electorale, găleţi de plastic sau tricouri sintetice... Mai rămâne de rezolvat partea cu circul, dar şi aici omul politic modern a găsit o soluţie ingenioasă, de cele mai multe ori fără prea multă vărsare de sânge. O încăierare între două clanuri ţigăneşti, la care participă deopotrivă pirandele şi puradeii, este suficientă pentru a potoli o vreme setea de sânge a marelui public... Un divorţ răsunator, urmare a vreunui act de infidelitate ce a înfierbântat imaginaţia spectatorilor, este capabil să bage în letargie prudenţa alegătorului...
          Pentru a capta întreaga atenţie a marelui public, deturnându'i interesul de la problemele majore ale societăţii spre şoaptele de alcov, omul politic a înţeles foarte repede că are nevoie de vedete. Ori adevăratele vedete nu se fac atât de uşor, peste noapte, doar bătând din palme. O adevărată armată de "fabricanţi de vise" s'a pus pe treabă şi în cel mai scurt timp, în lumina reflectoarelor au apărut o mulţime de "vedete" capabile să ţină treaz interesul marelui public. Tot felul de curve siliconate, analfabete şi lipsite de cel mai elementar bun simţ au inceput să ocupe, prin rotaţie, prima pagina a revistelor de scandal... Tot aşa, mardeiaşi de cartier au devenit Godfatheri de Ferentari, spaima poliţiştilor români, deşi o razie hotărâta i'ar termina într'o singura noapte pe toţi...
         Un caz oarecare, incredibil de bine mediatizat de Dan Diaconescu, s'a transformat în sindromul Elodia, un caz tipic de manipulare a interesului public...

         Nu'mi imaginez nicio clipă ca "formatorii români de opinie" sunt cei care au elaborat acest manual de îndobitocire a maselor. Suntem prea lipsiţi de imaginaţie ca să putem definitiva o astfel de doctrină a manipulării opiniei publice...
         Acest mecanism atât de complex este o marfă de import...Maeştrii care au inventat circul mediatic ca alternativă la o realitate nu întotdeauna roză, ca in cântecul lui Edith Piaf, trebuiesc căutaţi pe alte meridiane, acolo unde sunt mulţi bani şi unde se decide direcţia spre care este mânată gloata...

         În epoca modernă, rolul de "fabricanţi de vedete" a fost asumat de mogulii din industria cinematografiei, din lumea presei, a radioului şi mai ales a televiziunii, canalul media cu impactul cel mai eficace în ultima jumătate de secol. Nu de puţine, ori, patronii din televiziune s'au amestecat în politică, încercând (şi de multe ori reuşind) să schimbe configuraţia Puterii, conform intereselor personale (cazuri celebre poţi întâlni în Italia dar şi pe plaiurile mioritice...).
         În anii '50 studiourile de la Hollywood au reuşit să impună o vedetă ca Marilyn Monroe, o actriţă foarte simpatică şi sexy ce a supravieţuit ca imagine epocii sale, devenind un simbol şi un mit... Un "pion" ce a fost împins în prima linie, în anturajul "regelui", căruia nu a ezitat să'i dea "şah" (cred că toţi ne întrebăm încă ce legături ar fi putut exista între Frank Sinatra şi Mafia americană, între Peter Lawford, figurantele superbe de la Hollywood şi Kennedy cel bătrân, între Frank Sinatra, Marilyn Monroe şi clanul Kennedy aflat la Putere, între barbituricele care au fost ultimul "meal" ingurgitat de Marilyn şi Serviciul de Pază şi Protecţie de la Casa Albă... după cum vezi, sunt suficiente "piese" pentru a putea organiza o partidă memorabila de "şah"!)... Iată cum ar putea sa fie "activată" o vedetă, atunci cand primează interesul lui "Gepetto", fabricantul de păpuşi.
        

         Pentru anii '40, un adevărat mogul din Cetatea Viselor a încercat să ridice la rangul de vedeta o puştoaica de numai 21 de ani. O fată care arăta senzational, chiar şi după criteriile estetice acceptate în zilele noastre.
         Mogulul nu era nimeni altul decât Howard Hughes, celebrul milionar, inginer, inventator, playboy şi producător de filme de la Hollywood. Un fac-totum al lumii moderne, pentru care nicio provocare nu era suficient de dificilă (Din păcate echilibrul psihic foarte labil, dobândit pe linie ereditară, va reuşi să'l îngenuncheze: ultimii săi ani din viaţă îi va petrece izolat de restul lumii în penthouse-ul său, de unde'şi va conduce doar prin fax şi telefon uriaşul imperiu pe care'l construise. Fobia faţă de microbi se va extinde şi asupra oamenilor. La moartea sa, Howard Hughes a putut fi identificat doar pe baza amprentelor, atât de nerecunoscut era cadavrul...)...
         Puştoaica era Jane Russell...
         Filmul ce trebuia să o transforme peste noapte pe tânăra debutantă într'o mare vedetă se numeste "The Outlaw" şi este o biografie romanţată a celebrului desperado din Far West, Billy the Kid.
         Din păcate, pentru prima dată intenţiile lui Hughes nu se pot materializa, cenzura americana reuşind să'i blocheze filmul pentru 3 ani (motivul invocat fiind decolteul generos al bluzei purtate de Jane şi în general, ţâţele enorme ale actriţei)!!! "Imparţiala" cenzura americana a fost bineinţeles stimulată de celelalte case de productie de la Hollywood, ce nu vedeau deloc cu ochi buni concurenţa noului venit. Studiourile legendare ca "Metro-Goldwyn_Mayer" (Marcus Loew, Louis B. Mayer, Irving Thalberg, Schmuel Gelbfisz (Samuel Goldwyn)), "Warner Bros." (studio condus de fratii Schmull Wonskolaser (Samuel Warner), Hirsch Wonsal (Harry Morris Warner), Albert Warner (Abraham Wonsal) şi Jack  (Jacob) Warner), "Columbia Pictures" (fratii Jack şi Harry Cohn) sau "Paramount" (Adolph Zukor, Jesse Louis Lasky) împărţeau frăţeşte piaţa americană dar şi cea mondială a filmului, rejectând orice intrus...
         Timp de 3 ani, Jane Russell nu a mai turnat niciun film...
        

       În continuare, îţi prezint câteva imagini senzationale cu Jane, fata care trebuia să devină un sex symbol al anilor '40. Din păcate pentru ea, a fost descoperită şi a semnat un contract cu cine nu trebuia...
        Prima dintre aceste fotografii a devenit o imagine virală printre amatorii de film, poate egală cu celălalt cadru legendar ce va fi imortalizat 10 ani mai târziu: scena plină de complicitate dintre Marilyn Monroe şi parşivul metrou new-york-ez, din filmul "The Seven Year Itch"...

         Zoe Mozert, o cunoscută pictoriţă de pin ups din acei ani, încercând să ne convingă că tocmai ce o pictează pe Jane!...

        Jane Russell model pentru Zoe Mozert: transfigurarea trăsăturilor lui Jane a fost un act perfect inutil...

        Celebrul pictor american James Montgomery Flagg, Jane Russell şi schiţa pe care a inspirat'o actriţa...

            ...din pacate, un desenache cam la nivelul liceul de arte plastice "Tonitza", clasa a Xa...
            Flagg?... Păi cel care l'a imaginat pe Uncle Sam uitându'se urât la tine şi mormăind pervers printre dinţi:"I Want You!"...

       Cele doua sex symbols din decenii diferite, reunite pentru un film legendar: "Gentlemen Prefer Blondes"