In articolul anterior ("Omul care venea din Est") am incercat sa'l redescoperim impreuna pe Vink, artistul emigrat candva din Vietnam, omul care nu a uitat sa'si ia in bagajele sale amintirile, emotiile si culorile locale ce i'au modelat constiinta in Indepartatul Orient... Daca despre debutul sau din revista belgiana "Tintin" prea putini isi mai aduc aminte, in schimb "Le Moine Fou" (o serie publicata pe la inceputul anilor '80 in revista lunara "Charlie" si cu care avea sa intre triumfal in istoria celei de'a 9a arte) va marca pentru un timp indelungat estetica celei de'a 9a arte...
"Charlie"?... Pare un nume cunoscut, nu'i asa?..
In urma cu 10 luni multi dintre noi aflam pentru prima data, in imprejurari foarte dramatice despre numele unei publicatii necunoscute pana atunci in Romania: "Charlie Hebdo"... Reamintesc pe scurt: un comando kamikaze format din teroristi Al- Qaida a ocupat redactia saptamanalului satiric parizian "Charlie Hebdo" si i'a executat pe responsabilii acestei publicatii, acuzati de blasfemie si pornografie repetate fata de reperele morale islamice...
"Charlie Hebdo" primeste un al doilea botez in 1970, dupa ce vigilenta (pe atunci) cenzura franceza interzice revista "Hara- Kiri", pentru atac la persoana si pornografie ( o schimbare de nume salutar: iti imaginezi toate capeteniile lumii, inclusiv presedintele Romaniei, arborand la vedere pe piept, in loc de legendarul de atunci slogan "Je suis Charlie!", o insigna inscriptionata "Je suis Hara- Kiri!" sau si mai rau, "Je suis Bete et Mechant!" ("Sunt prost si rau!", intr'o traducere libera), formula ce aparea saptamanal sub titlul revistei...).
Initial, atat revista "Charlie" (ce aparea in fiecare luna) cat si "Charlie Hebdo" (adica revista saptamanala de umor porcos), erau editate de "profesorul Choron", de fapt Georges Bernier, patronul casei de editura "Editions du Square". Pe la inceputul anilor '80, editura "profesorului" intampina dificultati si comitetul de conducere decide sa se debaraseze de lest. Prima victima este "Charlie Mensuel", ce este vanduta lui Dargaud, un alt editor parizian, nimeni altul decat cel care edita "Pilote", revista ce a lansat un personaj cunoscut chiar si in padurile amazoniene: "Asterix"!
Imediat, "Charlie" redescopera succesul, propunand marelui public serii ce vor deveni foarte curand adevarate repere si legende in banda desenata europeana: "La Quete de l' Oiseau du Temps" de Loisel si Le Tendre dar si "Le Moine Fou" de Vink...
Vink propune amatorului de banda desenata de calitate o tehnica foarte putin utilizata pana atunci: pe un contur foarte sumar, de cele mai multe ori discontinuu si cu o linie egala, in care aproape ca lipsesc petele de negru (cele care ar trebui sa marcheze umbrele), artistul aplica culoarea (acuarele, guase, tusuri colorate...)... Tratamentul imaginii in culoare este esential si aprofundat.
Rezultatele obtinute sunt spectaculoase si de un lirism greu de egalat.
Urmareste jocul umbrelor si al luminii, un spectacol fascinant...
Un flu sau o estompare plina de maiestrie (in Photoshop astazi ii spunem "blur" sau mai pe romaneste, bluruiala), facuta doar din pensula, pentru a obtine senzatia de multiplan...
© Toate imaginile imaginate de Vink sunt © Ed. Dargaud & Vink
O imagine rara in care putem vedea in desfasurare tehnica lui Vink...
Hermann a fost intotdeauna un artist foarte receptiv, indiferent de varsta pe care o avea. Surprins placut de tehnica impusa de Vink, in ultimele sale albume adopta si el "culoarea directa"...
Aici, copeta si un extras din ultimul "Bernard Prince"...
© Ed. Le Lombard & Hermann
La randul sau, Liberatore foloseste aceeasi tehnica pentru cele 3 albume din seria sa cea mai cunoscuta: "Ranx" (diferenta o fac culorile, ce nu mai sunt transparente ci "masive").
Despre acest autor atat de talentat am ezitat indelung sa vorbesc... Albumele sale sunt cumplit de violente si din punct de vedere moral, dincolo de orice bun simt...
© Ed. Albin Michel, Tamburini & Liberatore
Insa premergatorul acestui stil ( constituit dintr' un contur sumar si o culoare aplicata direct, picturala, suficient de complexa astfel ca aproape ne putem lipsi de conturare ), este Frank Hampson, un uluitor artist britanic ce a creat pentru saptamanalul englez "Eagle" un personaj cel putin la fel de celebru ca "Flash Gordon": "Dan Dare"...
Stilul lui Hamson inca nu eludeaza umbrele si cutele hainelor, marcate foarte agresiv si cu forta cu tus negru. In schimb, grija pentru picturalitate este omniprezenta, culoarea ajutand desenul sa capete iluzia celei de'a treia dimensiuni...
Maniera atat de personala a lui Frank Hampson va face scoala, astfel ca revista "Eagle" va fi prin anii '50 o adevarata expozitie a acestui stil, impartasit de multi dintre compatriotii sai...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu