Ginger sau micile plăceri demodate...

            "Come let's discover you and me the old-fashion pleasures
           Your heart against mine in spite of the crazy beats
            I want to feel my body embraced by yours
            Let's dance cheek to cheek"...
              Fireste, micile placeri demodate erau "descoperite" de Charles Aznavour prin anii '70, in limba franceza si totul suna cam asa:
            "Viens découvrons toi et moi les plaisirs démodés
           Ton cœur contre mon cœur malgré les rythmes fous
           Je veux sentir mon corps par ton corps épousé
           Dansons joue contre joue"...
           Dar cum in zilele noastre lipiciul ce tinea strans spatiul mioritic de organismul francofon a iesit de mult din garantie, devenind doar o amintire, ca orice oportunist de conjunctura am preferat sa deschid articolul de astazi cu un citat in engleza, o limba pe care tineretul de acum a adoptat'o cu mult entuziasm. De altfel, ma grabesc sa apelez la cunostintele mele subtirele de engleza, atata timp cat inca aceasta limba este vie.
           Te intrebi poate ce vreau sa spun?... Pai, fiindca imi place foarte mult Istoria, atat de mult incat parca m'am nascut cu ochii indreptati spre trecut, mi'am amintit de latina... O limba pe care orice copilas o studiaza fara niciun pic de entuziasm, intrebandu'se la ce serveste sa cunosti o limba moarta, pe care vorbitorii ei nu au fost capabili sa o mentina in viata?... In fata popoarelor migratoare, latinii au coborat in colb stindardele candva acoperite de glorie, totodata pierzand suprematia, trecutul dar si limba lor. In zilele noastre, civilizatiile europene abdica si mor cate un pic in fiecare zi in fata presiunii exercitate de noilor valuri de migratori... Preafrumoasele reguli ale Democratiei, scrise cu litere de foc si sange pe tot felul de Carte (din latinescul charta) si Manifeste emotionante sunt ignorate deliberat de "musafirii" nepoftiti. Nici nu e de mirare: cine are tupeul sa pretinda ca pe acest Glob de tina toti gandim la fel si imaginam viitorul pictat in aceleasi culori?..
           Sunt o persoana cu o anumita varsta in Cartea de Identitate, incapabila sa asimileze alte limbi straine decat cele pe care deja mi le'am insusit. Fiindca in franceza ma descurc si in engleza nu ma fac chiar de ras, ma grabesc sa'ti comunic in aceste limbi, pana nu le uit, cateva versuri sensibile scrise candva de Charles Aznavour. Dar fiindca am ramas acelasi oportunist, ca la inceputul articolului, ma grabesc sa ma adaptez la noile conditii ce se prefigureaza in vechea si obosita  Europa. Astfel, micile placeri demodate presupun ca vor suna cam asa, in noile conditii: 
            "هيا نكتشف لي ولكم ملذات الأزياء القديمة            قلبك ضد الألغام على الرغم من فوز مجنون
            أريد أن أشعر جسدي احتضنت من قبل       لك
            دعونا الرقص الخد إلى الخد "...
            Te asigur, nu este Omar Khayyam ci tot Charles Aznavour si micile sale placeri burgheze...

        They're Dancing Cheek- to- Cheek... Joue contre Joue... In urma cu 80 de ani, Fred Astaire si Ginger Rogers descopereau placerea dansului, pe care au incercat sa ne'o transmita si noua prin cele 10 filme pe care le'au facut impreuna. Filmele sunt departe de a fi capodopere ale celei de'a 9a arte... Dar in momentul in care se fac auzite primele note scrise de George Gershwin, Irving Berlin sau Jerome Kern iar Fred & Ginger schiteaza cei dintai pasi de dans, uitam pungile cu floricele de porumb si incercam sa ne inchipuim pe ringul de dans.Dansul lor este pura Magie!...

       Prin cotloane uitate am gasit cateva fotografii ingalbenite de timp cu o fata superba, peste care timpul a refuzat sa se astearna: Ginger. O fata senzuala ca acum 80 de ani... o fata sexi ca in zilele noastre... Micile placeri demodate...

        O fotografie de colectie cu doi actori minunati: Ginger Rogers si Cary Grant

A fost candva in Orientul Indepartat- The Making of...

             In articolul anterior ("Omul care venea din Est") am incercat sa'l redescoperim impreuna pe Vink, artistul emigrat candva din Vietnam, omul care nu a uitat sa'si ia in bagajele sale amintirile, emotiile si culorile locale ce i'au modelat constiinta in Indepartatul Orient... Daca despre debutul sau din revista belgiana "Tintin" prea putini isi mai aduc aminte, in schimb "Le Moine Fou" (o serie publicata pe la inceputul anilor '80 in revista lunara "Charlie" si cu care avea sa intre triumfal in istoria celei de'a 9a arte) va marca pentru un timp indelungat estetica celei de'a 9a arte...
            "Charlie"?... Pare un nume cunoscut, nu'i asa?..
            In urma cu 10 luni multi dintre noi aflam pentru prima data, in imprejurari foarte dramatice despre numele unei publicatii necunoscute pana atunci in Romania: "Charlie Hebdo"... Reamintesc pe scurt: un comando kamikaze format din teroristi Al- Qaida a ocupat redactia saptamanalului satiric parizian "Charlie Hebdo" si i'a executat pe responsabilii acestei publicatii, acuzati de blasfemie si pornografie repetate fata de reperele morale islamice...
           "Charlie Hebdo" primeste un al doilea botez in 1970, dupa ce vigilenta (pe atunci) cenzura franceza interzice revista "Hara- Kiri", pentru atac la persoana si pornografie ( o schimbare de nume salutar: iti imaginezi toate capeteniile lumii, inclusiv presedintele Romaniei, arborand la vedere pe piept, in loc de legendarul de atunci slogan "Je suis Charlie!", o insigna inscriptionata "Je suis Hara- Kiri!" sau si mai rau, "Je suis Bete et Mechant!" ("Sunt prost si rau!", intr'o traducere libera), formula ce aparea saptamanal sub titlul revistei...).
           Initial, atat revista "Charlie" (ce aparea in fiecare luna) cat si "Charlie Hebdo" (adica revista saptamanala de umor porcos), erau editate de "profesorul Choron", de fapt Georges Bernier, patronul casei de editura "Editions du Square". Pe la inceputul anilor '80, editura "profesorului" intampina dificultati si comitetul de conducere decide sa se debaraseze de lest. Prima victima este "Charlie Mensuel", ce este vanduta lui Dargaud, un alt editor parizian, nimeni altul decat cel care edita "Pilote", revista ce a lansat un personaj cunoscut chiar si in padurile amazoniene: "Asterix"!
           Imediat, "Charlie" redescopera succesul, propunand marelui public serii ce vor deveni foarte curand adevarate repere si legende in banda desenata europeana: "La Quete de l' Oiseau du Temps" de Loisel si Le Tendre dar si "Le Moine Fou" de Vink...
           Vink propune amatorului de banda desenata de calitate o tehnica foarte putin utilizata pana atunci: pe un contur foarte sumar, de cele mai multe ori discontinuu si cu o linie egala, in care aproape ca lipsesc petele de negru (cele care ar trebui sa marcheze umbrele), artistul aplica culoarea (acuarele, guase, tusuri colorate...)... Tratamentul imaginii in culoare este esential si aprofundat.
           Rezultatele obtinute sunt spectaculoase si de un lirism greu de egalat.

           Urmareste jocul umbrelor si al luminii, un spectacol fascinant...
 


 
 
        Un flu sau o estompare plina de maiestrie (in Photoshop astazi ii spunem "blur" sau mai pe romaneste, bluruiala), facuta doar din pensula, pentru a obtine senzatia de multiplan...




 

 

  © Toate imaginile imaginate de Vink sunt © Ed. Dargaud & Vink

       O imagine rara in care putem vedea in desfasurare tehnica lui Vink... 

          Hermann a fost intotdeauna un artist foarte receptiv, indiferent de varsta pe care o avea. Surprins placut de tehnica impusa de Vink, in ultimele sale albume adopta si el "culoarea directa"...
Aici, copeta si un extras din ultimul "Bernard Prince"...
     © Ed. Le Lombard & Hermann

 




       La randul sau, Liberatore foloseste aceeasi tehnica pentru cele 3 albume din seria sa cea mai cunoscuta: "Ranx" (diferenta o fac culorile, ce nu mai sunt transparente ci "masive").
        Despre acest autor atat de talentat am ezitat indelung sa vorbesc... Albumele sale sunt cumplit de violente si din punct de vedere moral, dincolo de orice bun simt...
         © Ed. Albin Michel, Tamburini & Liberatore

 
 



        Insa premergatorul acestui stil ( constituit dintr' un contur sumar si o culoare aplicata direct, picturala, suficient de complexa astfel ca aproape ne putem lipsi de conturare ), este Frank Hampson, un uluitor artist britanic ce a creat pentru saptamanalul englez "Eagle" un personaj cel putin la fel de celebru ca "Flash Gordon": "Dan Dare"...
        Stilul lui Hamson inca nu eludeaza umbrele si cutele hainelor, marcate foarte agresiv si cu forta cu tus negru. In schimb, grija pentru picturalitate este omniprezenta, culoarea ajutand desenul sa capete iluzia celei de'a treia dimensiuni...
        Maniera atat de personala a lui Frank Hampson va face scoala, astfel ca revista "Eagle" va fi prin anii '50 o adevarata expozitie a acestui stil, impartasit de multi dintre compatriotii sai...