Democratia , primul act dintr' o Opera Buffa...

           Ieri s'au întâlnit față 'n față doi campioni "cu greutate" pentru o nouă partidă de șah. Vladimir Putin și Barack Obama s'au așezat la tabla de joc fără să'și arunce măcar o privire amabila: dimpotrivă, privirile lor tăioase scoteau scântei atunci când se întâlneau. Spectatorii, altminteri persoane de vază, păreau niște pigmei ce nu îndrăzneau să vorbească fără să ridice două degete: cancelarul Germaniei, prim-ministrul britanic, președintele Franței, secretarul general al O.N.U., ba chiar și herr Prasident von Rumanien! Au schimbat câteva replici, aparent politicoase, dar în realitate fiecare cuvânt avea la coada drept sufix câte un fitil, căruia din fericire, îi lipsea chibritul aprins care să declanșeze nenorocirea.
          Miza "partidei"? Fireste, nebunia din ultimele săptămâni legată de exodul nemaiîntâlnit de musulmani spre Europa ( de fapt, spre Germania, noul Pământ al Făgăduinței, the Promise land-ul oricarui emigrant ce până acum s'a descurcat mediocru in viața )!...
          Când un politician este încolțit de presă cu întrebări și i se cere să explice proiectele sale, iar acesta bate apa'n piua, neexplicând de fapt nimic din intențiile sale, spunem ca respectivul foloseste un "limbaj de lemn" (  "Limba de lemn (sau limbajul de lemn) este un termen lingvistic care desemnează un limbaj fără conținut ideatic consistent, plin de clișee. După cum spunea George Pruteanu: „În sensul ei clasic, limba de lemn este jargonul complex, cu particularități lexicale, topice și stilistice, elaborat de puterea totalitară pentru a-și obscuriza discursul. Limba de lemn este astfel opusul transparenței, ea trebuie descifrată, citită printre rînduri”. Acest termen desemnează, printre altele, limba utilizată de oficialitățile regimurilor comuniste.")... Noi, cei ce am trăit cu ochii deschiși în România comunistă, cunoaștem mai bine decat oricine sensul acestei expresii. Ascultând discursul despre criza actuală al unuia dintre cei mai puternici oameni ai Planetei, Barack Obama, am fost ispitit să spun că și'a însușit pe deplin "limbajul de lemn". Ideile pregătite de secretari și consilieri jeloși, nu aveau nicio legatură cu realitatea imediată... aceste fraze nu erau nimic altceva decât simple lozinci învătate din manualele democrației. În realitate, era vorba despre un altfel de discurs, diferit de cel al unui potentat comunist, dar în final la fel de vicios. Președintele american foloseste un altfel de limbaj... Eu l'aș boteza "limbaj de plastilină": daca "limba de lemn" este vicioasă prin lipsa de conținut a discursului și folosirea amețitoare a unor șabloane sforăitoare, "limba de plastilină" este mult mai perversă și periculoasă.Acest gen de discurs este onctuos, își schimbă în permanență forma, fiind perfect logic, în aparența.
         Referindu'se la criza siriana, președintele american subliniază că singura opțiune viabilă a oricărei națiuni civilizate este calea DEMOCRAȚIEI... O afirmație perfect adevărată...
          Ceea ce uită domnul Obama este că accesul la DEMOCRAȚIE nu se face atunci când el sau un alt potentat pocnesc din degete. Genul acesta de heirupism este identic cu efortul pe care'l face pionierul din străvechiul banc, trecând cu de'a sila strada o biată băbută, ce locuia de fapt pe celalalt trotuar! Tot așa, îmi amintesc de "revoluția" din decembrie '89: la vreo 2 ani dupa "emancipare", românul de rând văzând că a început să se'mpută chifteaua, și'a pus întrebarea când o sa avem parte cu adevărat de DEMOCRAȚIE în România. Răspunsul a venit de la Silviu "Saul Bruckner" Brucan  ("În septembrie 1944 a fost numit secretar general de redacție la ziarul "Scanteia", de la tribuna căruia a cerut condamnarea la moarte, printre alții, a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Bratianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr si Pamfil Seicaru. Soția sa, Alexandra Sidorovici, a fost acuzator public al Tribunalului Poporului. Între 1948 - 1949 a fost profesor de ziaristică la Universitatea din București, deși nu avea decât 6 clase de liceu"...): -"Democrația este o lecție grea și sunt necesari cel puțin 25 de ani ca sa ne'o însușim!"... S'au scurs toți acești ani, România a fost jefuită sistematic în acest timp (probabil, prețul pentru aceste "lecții" de viață!), educația este pe cale de dispariție, sărăcia endemică s'a generalizat iar noi nu am descoperit cu adevărat ce înseamnă DEMOCRATIE...
           Genul de politică promovat de administrația americană seamănă întrucâtva cu zicala stramoșească "pune caru' înăintea boilor". Prioritatea este sa ni se facă educația necesară, să fim ajutati sa pricepem mai întâi ce obligații presupune accesul la DEMOCRAȚIE și de abia dupa aceea să se ridice barierele. Nu ajutați băbuțele să treacă strada dacă nu v'au solicitat ajutorul!... Pe bună dreptate se întreba Putin cum se vor descurca vest europenii cu atâtea "băbuțe", ce vor traversa străzile marilor capitale, de'a lungul și de'a latul?...

              Astăzi îmi continui incursiunea prin banda desenată de aiurea, încercând să descopăr cât mai multe exemple de musulmani rătăciti prin cea de'a 9a artă din Europa.
              Tintin, legendarul erou al lui Herge, jurnalistul neobosit ce străbate lumea încercând să repare orice injustiție ce'i iese în cale, a avut nenumarate întâlniri cu beduinii și emirii arabi...

          Primul contact al capitanului Haddock, mare băutor de Whisky și Rom de Jamaica, cu deșertul Sahara, ținutul setei!!!

         Febra nisipului, primele miraje!...

         În Arabia se poate ajunge cu vaporul...

          ... cu măgărușul...

          ...dar și cu avionul...

              ...dacă ai norocul să nu se'ntâmple niciun incident !

              O oază binecuvântată... Dar de multe ori, "civilizația" nu este echivalentă cu siguranța...

           Cei doi polițiști, Dupont & Dupond, adorm la volan. Odiseea lor putea să aibe un sfârșit tragic...

Toate imaginile extrase din "Aventurile lui Tintin et Milou" sunt © Ed. Casterman & Herge

         Edgar P. Jacobs, un timp asistentul lui Herge, își dezvoltă propria serie: "Blake et Mortimer". O serie ce va cunoaște un succes de public ieșit din comun. Lumea arabă il fascinează și pe Jacobs; el nu pierde nicio ocazie ca să folosească imaginile pitorești cu sate musulmane drept decor pentru aventurile palpitante prin care trec eroii săi...

                    © Ed. Blake et Mortimer & Jacobs
                  ( va urma )...

The Last Night with Scheherazade...

                Un alt personaj la fel de longeviv ca și Iznogoud, dar de data aceasta gândit într'un registru realist, este Nasdine Hodja, un erou ce a bucurat copilăria mai multor generatii de copii, cititori ai revistelor "Vaillant", apoi "Vaillant, le Journal de Pif și în sfârșit "Pif Gadget"...
                Pornind de la o personalitate reală ( "Nastratin Hogea ( turca Nasreddin Hoca; persana ملا نصرالدین;  araba جحا, Joĥa, نصرالدين, însemnând „Victoria credinței”; albaneza Nostradin Hoxha sau numai Nostradini; azera Molla Nəsrəddin; bosniaca  Nasrudin hodža; uzbeca Nasriddin Afandi sau numai Afandi) este o figură satirica care a trăit în Evul Mediu (în jurul secolului al XIII-lea ), în Aksehir, și mai apoi în Konya, sub conducerea dinastiei Selgiucizilor. Nastratin a fost un învățat și filozof care sprijinea oamenii de rând în defavoarea elitelor, cunoscut pentru povestirile sale amuzante."), de la legendele și anecdotele ce s'au transmis din generație în generație dar și de la volumul scriitorului sovietic Leonid Soloviev, "Minunata istorie a lui Nastratin Hogea", scenaristul Roger Lecureux reinventează un erou și un univers pasionant. De data aceasta, Nasdine Hodja nu este doar un filozof ofticos ce privește resemnat nedreptătile vieții, ci devine un om de acțiune ce intervine direct pentru a repara inechitățile din societatea musulmană medievală. Astfel șeici, viziri și emiri veroși, ce nu se gândesc decat la cum ar putea sa'și umple mai bine vistieria, erau pedepsiți exemplar de malițiosul și veșnicul plin de fantezie Hodja.
                 Pe parcursul a peste 800 de pagini, cititorul descoperă cu uimire un univers captivant și exotic, plin de obiceiuri și ritualuri ce țin de lumea musulmană, în care minunatele palate, coborâte parcă direct din "1001 de nopti", ocupă un loc de frunte.
                 Lecureux își dovedeste superioritatea, căci universul aventurilor lui Nasdine Hodja nu este un simplu cadru ceva mai exotic, este chiar o introspecție asupra lumii musulmane medievale...
                 Cel dintăi grafician ce se'ncumetă să ilustreze palpitantele povești imaginate de Roger Lecureux este Rene Bastard, același autor ce i'a dat viată pentru prima data unui alt erou de legendă, "Yves le Loup"...

            ...Însă desenatorul care va reuși să creeze un univers coerent și credibil, ce va ramâne în conștiinta cititorilor, este Pierre LeGuen...
              În continuare, privește cu atenție câteva extrase semnificative din planșele sale. Urmarește mai ales decupajele inteligente din scenele dramatice de acțiune... Cred că mai avem multe de învățat de la acest artist deosebit de talentat...

              Spre sfârșitul carierei sale, LeGuen predă ștafeta lui Angelo Di Marco, un artist ce nu mai regăsește stilul foarte grafic al predecesorului său, optând pentru o manieră mai comercială, dar eficace...

        Succesul lui "Nasdine Hodja" este atât de important incât Gotlib nu'l poate ignora. În seria sa de căpătăi, "Gai Luron", Gotlib aduce un omagiu într'o parodie de 5 pagini eroului al cărui nume se află pe buzele tuturor celor oropsiți de soartă...
           (va urma)...