vineri, 13 iunie 2014

The Last Echo of the Savannah

        
          "Je vous parle d'un temps, Que les moins de vingt ans, Ne peuvent pas connaître"... murmura candva Charles Aznavour... De fapt, ma gandesc ca a venit timpul sa vorbim foarte serios despre revistele de banda desenata. "Reviste?" ma va intreba tanarul care inca nu a implinit 20 de ani"Cu ce se mananca (.) chestiile astea?"...
           Schimbarile petrecute in ultimele 2 decenii in domeniul media sunt absolut revolutionare. Sub ochii nostri indiferenti dispar ziarele sau se transforma in editii on line... Cartile in format electronic au devenit o industrie care este inca la inceput de drum: foarte curand, tipariturile pe hartie vor ramane doar o amintire. Asta este o veste buna pentru sarmanele paduri din tarile lumii a treia, asa cum este Romania. Insa motivul adevarat pentru care se renunta la formatul traditional nu este  dorul de codru ce'l mistuie pe omul modern, ci lipsa de spatiu si pretul metrului patrat construit. Industriile care'i mobileaza singuratatea lui neo- homo sapiens isi indreapta toate eforturile exact in aceasta directie: televizoarele au devenit extraplate, memoriile minuscule iti permit sa stochezi cantitati incredibile de informatii, computerele si aparatele electronice sunt calibrate dupa dimensiunile barlogului in care hibernam...
           Revistele B.D. asa cum le'am cunoscut in copilarie mai pot fi zarite ocazional pe vreun raft prafuit de anticariat sau in colectiile marilor maniaci, printre care ma numar si eu. Ma grabesc sa'ti prezint cateva reviste de banda desenata care au facut candva istorie si asta in mare graba, pana cand mucegaiul si carii nu'si vor desavarsi opera...
           Astazi, "L' Echo des Savanes" sau revista cu care a inceput schimbarea la fata a benzii desenate in Europa...
  
             Nikita Mandrika, astazi un domn respectabil, a fost si el candva un rebel si un contestatar fervent. A debutat pe la mijlocul anilor '60 in revista saptamanala "Vaillant" iar in "Vaillant, le Journal de Pif" a adus pe lume eroul vietii sale, cel care avea sa'i aduca (.) consacrarea: le Concombre Masque sau mai pe romaneste, Castravetele Mascat ( timp de 7 ani, cat a durat colaborarea sa cu editura Vaillant, lucrarile sale au fost semnate Kalkus...).
              Cariera acestui scenarist si desenator destul de incomod si putin comercial in acelasi timp, este impresionanta, el putand fi intalnit in cele mai importante publicatii ale timpului.
              Prin '70 paraseste revista "Pif Gadget" si se muta cu Castravete cu tot la "Pilote", saptamanalul editat de Dargaud si condus de Rene "Asterix" Goscinny, o revista care in siajul protestelor din 1968, se maturizase si arbora sub titlu lozinca "le journal qui s'amuse a reflechir". Goscinny, un director destupat si vizionar, ii va da lui Mandrika mana libera si'l lasa sa bata campii, filozofand pe marginea vietii. Parintele Castravetelui se va bucura de aceasta libertate doar 2 ani, pana cand Goscinny ii va refuza cateva planse cu Concombre Masque, in care personajul sau fetis nu face absolut nimic, sta imobil si contempla foarte zen cateva cataroaie, asteptand sa vada cum cresc pietrele ( intotdeauna foarte politicos si atent cu colaboratorii sai, Goscinny a respins doar de 2 ori in intreaga lui cariera niste lucrari pe care le considera tampite si nule: un roman cu "va urma" scris de Greg - "Les Inerties Stupides de Leon Letigre" si care se ambitiona sa bata campii,  fara subiect si predicat, si povestea cu bolovani a lui Nikita).
              Ofensat, rebelul Mandrika isi ia catrafusele si Castravetele de rigoare si se hotaraste sa se auto-editeze. Este anul 1972 si practic este inceputul sfarsitului: din acest moment lumea benzii desenate explodeaza intr'o multime de revistute, prozine si fanzinute care nu au forta financiara necesara ca sa se impuna intr'o piata concurentiala ( "Mormoil", "Tousse-Burrin", "Canard Sauvage", "Circus", "PLGPPUS", "Phenix"... sunt numai cateva dintre publicatiile efemere ce vor inunda piata de specialitate; daca experientele grafice vor fi din ce in ce mai interesante, povestirile vor fi deficitare, demonstrand curand cat de important este scenariul!...)...
             

               Impreuna cu Marcel Gotlib, cu care impartise necazurile la "Pif" , unde acesta desena poate cea mai misto B.D. animaliera imaginata vreodata si cu Claie Bretecher, o autoare de la "Pilote", Mandrika se scormoneste prin buzunare si cu maruntisul gasit scoate un trimestrial alb- negru de vreo 52 de pagini: "L' Echo des Savanes"! O revista care se lauda in gura mare ca este "strictement reserve aux adultes!" si care era plina de porcarii: asemenea unor copii mici care nesupravegheati mazgalesc la repezeala gardul cu vorbe porcoase, tot asa cei 3 comperi umplu intr'o veselie toate paginile cu scene de anculada fara perdea, dar si cu pagini de banda desenata filozofica de 2 bani...



                Marcel Gotlib si cateva planse publicate im primele numere ale trimestrialului "L'Echo des Savanes"...








  
            Claire Bretecher si planse imaginate pentru "L' Echo..." dar si pentru alte publicatii...







      Nikita Mandrika si personajul sau fetis: spre deosebire de Atila, in urma caruia iarba nu mai crestea, pe unde calca Concombre Masque, rasar florile!...







             2 autopublicitati magnifice, semnate de Mandrika : " Nu' mi pasa de inflatie, mi'am investit toti banii in opere de arta editate de editura Branzei!"


     Foarte curand, Mandrika deschide larg portile revistei pentru orice colaborare interesanta. O politica (.) care nu'l multumeste pe Marcel Gotlib, ce'si dorea in continuare o revista altfel decat cele unde colaborase deja, o revista de "familie"...


              ...Alexis...

                 ...Patrice Leconte, un autor cu un umor foarte aparte si care curand va renunta la banda desenata pentru a se recicla in cinematografie, ca regizor...


                    ...Petillon...


        ...Jacques Lob, mai mult scenarist decat desenator...


                  ...Wallace Wood, un grafician american de mare talent, asistent candva al unor titani ai comics-ului: Harold Foster si "Prince Valiant" & Will Eisner si "The Spirit"...


           Marcel Gotlib paraseste revista si isi infiinteaza propria publicatie, "Fluide Glacial" (dar asta este o alta poveste, vorba lui Kipling)!...

 
        "L' Echo des Savanes" isi schimba de mai multe ori stapanii, din cauza proastei gestionari...
          Bye, bye "L' Echo des Savanes" !...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu