Sindromul Omului Invizibil...

              Cand inca iti mai toceai coatele de la uniforma scolara pe bancile prost facute din clasa, singura grija pe care o aveai zi de zi era sa treci cat mai neobservat de profii constiinciosi, cei care aveau un singur cusur : curiozitatea! Ritualul pe care'l practicau era invariabil, acelasi : deschideau catalogul la intamplare, alegeau de acolo un nume oarecare si apoi, pironindu'si privirea drept in ochii tai inocenti, incepeau sa te descoasa despre cutare sau cutare problema, care fireste ca'ti era practic necunoscuta. Toti profesorii pe care i'ai cunoscut de'a lungul timpului au manifestat aceeasi curiozitate maladiva... Cum postura de victima nu te'a avantajat niciodata, ai explorat toate posibilitatile ca sa scapi de chestionarele stanjenitoare.
             Chiulul de la ore nu era intotdeauna o solutie caci pana la urma tot te prindea la interogatoriu, mai mult, aveai deja in fata nu un prof curios ci un adevarat inamic...
             Foarte curand ai priceput ca sedintele de hipnoza de la circ, atunci cand fakiru' o vrajea pe ispititoarea lui asistenta si o punea sa faca tot felul de trucuri, erau aranjate. Nu o data ai incercat prin puterea mintii sa'l faci pe profesor sa te ignore, sa sara peste numele tau atunci cand rasfoia catalogul... Privirile tale magnetice se pare ca transmiteau alt mesaj, caci de fiecare data, invariabil, erami scos la tabla.
              Insa cel mai eficient mod de a trece neobservat era sa te prelingi pe scaun, pana ce capul iti disparea din campul vizual al profesorului curios. O metoda care iti cerea o anumita conditie fizica, respectiv nu trebuia sa depasesti cele 60 de kg pe care le cantareai in mod obisnuit, altminteri din cauza pozitiei incomode riscai sa gafai si sa te dai de gol...
               Cu sau fara voia ta, anii au trecut si acel mimetism ce te transforma mai mult sau mai putin intr'un elev invizibil, a evoluat intr'o maladie curioasa, pe care am botezat'o "Sindromul Omului Invizibil"...
               Intentia copilasului care spera sa treaca neobservat de cerberul examinator s'a transformat in rutina si intr'o buna zi, devenind adult, chiar a devenit invizibil!... Fireste, nu la propriu, caci daca'ti dadeai osteneala, parca distingeai cate ceva din trasaturile sale. Dar efortul fiind prea mare, curand toti au renuntat sa'l identifice pe omul care devenea pe zi ce trece, tot mai invizibil...
                Sindromul Omului Invizibil nu este o boala rara. Din pacate, ii afecteaza pe majoritatea adultilor trecuti de prima tinerete. Sunt toti aceia care trec pe strada ca niste umbre, pe acelasi drum intre cartierul- dormitor si serviciu, drum pe care au sapat deja un sant adanc, de atat mers...
                Cand mergi grabit pe trotuar te rog ai grija pe unde pasesti: nu'l brusca prea tare pe Omul Invizibil!...
               

             Daca englezul H.G. Wells este cel dintai scriitor care vorbeste in 1897 despre adevaratul om invizibil in romanul "The Invisible Man", in banda desenata francezii sunt cei care au prioritate, iar omul lor invizibil se numeste Jacques Flash!
             Jacques Flash este un reporter deosebit de descurcaret si bagacios: orice ancheta care incape pe mana lui poti sa fi sigur ca va fi rezolvata!
             Aventurile sale palpitante vor fi publicate in paginile saptamanalelor editate de editura Vaillant, incepand cu anul 1957 : "Vaillant", "Vaillant, le Journal de Pif" si "Pif Gadget".
              La comenzile acestei minunate serii se vor perinda mai multi scenaristi (Jean Ollivier, Roger Lecureux, Georges Rieu si Pierre Castex) si cativa desenatori formati la scoala Vaillant ( Pierre Le Guen, Gerald Forton, Rene Deynis si Max Lenvers)...
               Astazi mi'ar face placere sa scormonim prin arhivele prafuite si sa aruncam o privire plina de nostalgie peste cateva planse desenate de unul dintre cei mai interesanti graficieni de la "Vaillant" : Rene Deynis...

      Dupa cateva scurte povestiri complete, in care Rene Deynis le demonstreaza maiestria sa responsabililor de la "Vaillant...

         ... Deynis preia o serie importanta prin anii '50 de la Jacques Souriau ( "Jean et Jeannette", povestea melodramatica a 2 gemeni, frate si sora ). Aflata in pierdere constanta de audienta, aceasta serie va fi revigorata de stilul grafic précis si plin de atmosfera al lui Rene Deynis...

                Recunoasterea lui Deynis ca unul dintre marii maestrii ai benzii desenate franceze avea sa vina insa odata cu preluarea seriei "Jacques Flash, l' Homme Invisible"...

             Cei doi autori  Pierre Castex ca scenarist si Rene Deynis ca desenator se completeaza perfect. Povestile inteligent construite, pline de actiune a la James Bond si de suspence de cea mai buna calitate sunt desenate cu multa eleganta si precizie de Rene Deynis...
             In continuare, o parte din primele planse care prefatau povestile complete de 12 pagini, ce apareau prin '65 in "Vaillant, le Journal de Pif"...