Cipollino si ultimul Castravete Mascat !...

 

   

               Dintr'o anumita comoditate creativa sau pur si simplu dintr'un interes pragmatic, majoritatea marilor autori de banda desenata s'au orientat la un moment dat spre unul dintre personajele pe care le'au imaginat de'a lungul carierei, si anume spre acela care avea cea mai mare priza la public.
               Astfel, Albert Uderzo care'si multiplicase aproape cu disperare numarul eroilor de banda desenata ("Belloy","Jehan Pistolet","Luc Junior", "Oumpah-Pah", "Tanguy et Laverdure"...), cautand succesul pe care stia ca'l merita dar inca nu se ivea la orizont, atunci cand in compania lui Goscinny a deschis portile gloriei, a renunta la toate celelalte personaje, dedicandu'si 50 de ani din cariera sa universului lui "Asterix si Obelix"...
                Herge simte nevoia sa'si amplifice galeria de eroi si lanseaza in presa alte doua noi serii : "Quick et Flupke" si "Jo, Zette et Jocko", insa dupa o perioada de timp, succesul crescand al lui "Tintin et Milou" il determina sa abandoneze cariera noilor personaje...
                 Franquin, omul- orchestra al revistei "Spirou" in anii '50 si desenatorul lui "Spirou et Fantasio" din 1946 pana in 1967, renunta la seria vedeta a revistei "Spirou", la "Modeste et Pompon"( alte pesonaje imaginate pentru saptamanalul concurent "Tintin") si se va dedica personajului care avea sa'i aduca marea glorie: Gaston !...
                  Jean Giraud, prins in aventura editoriala care s'a numit "Les Humanoides Associes" si magazinul "Metal Hurlant", renunta la personajul sau Blueberry si isi multiplica cautarile grafice, dezvoltand unul dintre cele mai uluitoare universuri probabile. Din nefericire, talentul sau de grafician nu este egalat de cel de scenarist, astfel incat la capatul unei experiente paguboase din punct de vedere financiar, ca editor dar si ca desenator si scenarist, el se reintoarce la personajul care i'a adus Gloria, umplandu'i conturile din banca: "Les Aventures de Lieutenant Blueberry"...

                  Cand Nikita Mandrika, un tanar rebel si inteligent, se hotaraste sa cucereasca lumea benzii desenate are sansa sa intalneasca un redactor destupat, cu un simt special pentru descoperirea tinerelor talente: Georges Rieu ( el este cel care propune 2 formule revolutionare ale revistei- cea din 1965 si cealalta din 1969, cand transforma conceptul de revista pentru copii, prin introducerea gadgetului; tot Rieu este cel care incurajeaza aparitia unor personaje ca Rahan, Dr. Justice, iar cele mai interesante povestiri avandu'l pe Corto Maltese drept erou, inchipuite de Hugo Pratt, apar in "Pif" tot datorita lui Georges Rieu). Acesta era responsabilul revistei "Vaillant, le Journal de Pif", o revista care tocmai se primenise, schimbandu'si look-ul. "Pif" era un fel de oaia neagra a benzii desenate franceze, pentru simplul motiv ca era editata de Partidul Comunist Francez...
                  Intr'o lume a personajelor B.D. in care aparent nu mai aveai ce inventa, Nikita Mandrika nu ezita prea mult si propune drept personaj principal un... CASTRAVETE!... Si nu orice fel de castravete, ci unul MASCAT!!!...
                   De la cel dintai gag, Mandrika (semnand plansele Kalkus) dezvolta un univers aparte in care influentele umorului absurd din "Krazy Kat" de Herriman si "Popeye" de Segar sunt usor de identificat.
                   
               

                       Daca in banda desenata nu am mai intalnit pana la "Concombre Masque" un alt personaj leguma sau fruct, in literatura mi'am reamintit de un erou care fara indoiala iti este si tie foarte cunoscut: Cepelino, copilul justitiar din minunata carte a lui Gianni Rodari ( "Le Avventure di Cipollino", Gianni Rodari, Italia, 1951)...

 

 

                Si acum, sa lasam saga leguminoasa sa curga...

                Asemenea bunului sau prieten Marcel "Gai Luron" Gotlib, Mandrika propune si el un concurs, in care ii provoaca pe tinerii cititori sa imagineze un personaj, "fara cap si fara coada". Rezultatele sunt surprinzatoare...

 
                  O premiera fantastica pentru o banda desenata ce se adreseaza copiilor, intr'o epoca in care adultii inca nu se aratau interesati de cea de'a 9a Arta: doua dintre personaje, ratacite in desertul absurdului si neputincioase sa ofere raspunsuri la gravele intrebari pe care viata le propune, sunt Albert Camus si Jean- Paul Sartre, cei doi filozofi existentialisti francezi!...

                   Mandrika este atat de incantat de sarjele spirituale si inteligente pe care le facea prin '65, incat in momentul in care redactia "Pilote" ii propune sa colaboreze la revista lor, el reia vechile scenarii si le redeseneaza, pastrand acelasi decupaj si dialog...

               Umorul lui Nikita Mandrika este din aceeasi familie cu cel dezvoltat de Gotlib: un personaj omniprezent in gagurile Castravetelui, la fel ca si in cele cu Gai Luron este "Redactorul -  Sef", care seaman izbitor cu Georges Rieu!...
                Modul asemanator in care'si construiesc gagurile si atitudinea comuna fata de ridicolul cotidian, ii va apropia pe cei doi autori, astfel incat atunci cand Mandrika se hotaraste sa editeze cea dintai revista independenta, "L'Echo des Savanes", primul sau gand se va indrepta spre prietenul si complicele sau Gotlib...

              
          O parodie geniala inchipuita de Gotlib, cu Gai Lurombre Masque in rolul principal...

                        Am simtit nevoia sa dezvolt subiectul si intr'o directie culinara si cosmetic, insa lipsa de spatiu ma impiedica sa fac publice retetele delicioaselor mancaruri si salate pe baza de castravete. Daca esti un gourmand interesat si vrei sa te alegi cu o indigestie pe cinste, poti sa'mi soliciti retetele respective. Nu promit ca ti le trimit: nu vreau sa te am pe constiinta!

                           Castravetele devenit vedeta si Nikita Mandrika...

Am Cravata mea si ma mandresc cu ea!...

               Inca mai traiesc intr'o societate in care informatia este teribil de importanta. In functie de maniera in care imi este transmisa sau de felul in care o receptez, stirea poate sa ma atraga de partea ei, devenind un partizan al respectivei idei sau pot sa o resping, transformandu'ma intr'un disident. Pe scurt, maniera in care o informatie mi se aduce la cunostinta este in stransa legatura cu tehnicile elementare de manipulare a opiniei publice.
               Presupun ca nu esti atat de naiv incat sa'ti imaginezi ca o informatie cu implicatii politice nu este controlata si transmisa in functie de partizanatul canalul de transmisie pe care'l urmaresti, indiferent ca este o cronica, un ziar, un program radio- tv sau un comunicat de presa...
               Chiar si in cea mai democratica societate, informatia care urmareste sa te transforme intr'un adept al unei idei, este controlata, periata si asezonata astfel incat in final vei fi unul dintre sustinatorii respectivei idei...
               Daca interesele politicii americane au hotarat in cazul asasinarii presedintelui John Fitzgerald Kennedy ca Lee Harvey Oswald este asasinul, atunci opinia publica cum ar putea gandi altfel? Iar Oswald se pare ca era intoxicat de comunistii rusi, nu'i asa, drept care vinovatii trebuiesc cautati in indepartatul est?... Din moment ce verdictul a fost pronuntat la cel mai inalt nivel, pe cine mai intereseaza ca de fapt Kennedy ameninta uriasul complex industrial- militar, propunand Uniunii Sovietice o dezarmare bilaterala? Poate pe C.I.A. si si pe marii producatori americani de arme?...
                Cand Stalin s'a agatat de timona Rusiei si a satelitilor ce au fost purtati de apele involburate in siajul uriasei nave ce'si cauta drumul, propaganda (cea mai teribila arma inventata probabil in zorii umanitatii, dar modernizata si pusa la punct in secolul XX), in functie de strachina din care manca, l'a ridicat la stele sau l'a tavalit in noroi. Astfel, in cel de'al doilea Razboi Mondial, Stalin era un erou caci armatele sovietice decimau trupele germane la Stalingrad, permitand aliatilor sa pregateasca ofensiva din Vest ... Foarte curand insa, atunci cand Stalin dupa Marele Razboi a terminat treaba cu germanii si a inceput decimarea evreilor, vantul s'a schimbat si propaganda l'a transformat in cel mai sangeros macelar pe care l'a cunoscut Istoria : intre 3 si mai mult de 20 de milioane de victime ( aceasta fluctuatie inspaimantatoare comunicata de Wikipedia Romania, care nu poate figura intr'o Istorie serioasa, imi aminteste de un alt caz: Moses Rosen sau David Moshe Rozen- marele rabin al cultului mozaic din Romania din 1948 pana in 1994, anul cand a plecat de la cele lumesti si care comunica foarte senin ca Romania este responsabila de moartea a 400.000 de evrei in timpul celui de'al Doilea Razboi Mondial... un om politic roman, din pacate nu'mi mai aduc aminte cine anume, ingrozit de afirmatiile rabinului sef,  a avut taria sa afirme ca de fapt era vorba de 4.000 sau 5.000 de morti inocenti... replica lui Moses, pe care am auzit'o ca orice roman la posturile de radio, a fost de domeniul suprarealismului- "Ce conteaza ca au fost 4.000 sau 400.000 de victime?"...  Moses Rosen a afirmat că „din 1941 până în 1991 nimeni n-a pomenit această cifră pentru că evreii au fost așa de terorizați în România încât nici măcar nu îndrăzneau să verse lacrimi pentru morții lor"!!!!!)" ...Pe baza acuzațiilor sale, Senatul Statelor Unite ale Americii a emis la 11 iulie 1991 (la numai zece zile de la comemorare) o rezoluție care „condamnă resurecția antisemitismului și a intoleranței etnice din România" (citat din Wikipedia Rom.)
                In orice manual al manipularii opiniei publice cred ca prima lectie te invata ca cel care striga cel mai tare are dreptate. De asemenea, cel care arunca primul piatra este cel mai credibil, fiindca cel care'i raspunde de fapt incearca sa se scuze si, vorba francezului, "qui s'excuse s'accuze"!
                Intreaga Istorie  pe care o studiem cu atata sarguinta si in cazul meu, cu dragoste, poate fi pusa la indoiala daca un eveniment istoric nu este confirmat din mai multe surse. Toti cronicarii, la fel ca in zilele noastre, au fost mercenari ai condeiului si au slujit interesele celui care le dadeau de mancare. Sper ca nu'ti imaginezi ca "Scribul" (celebra statuie egipteana de la Muzeul Luvru reprezentand un cronicar care, pregatit sa noteze vorbele Stapanului, concentrat si atent sa nu inregistreze gresit cuvintele celui care'l hraneste) este altceva decat reprezentarea unui mercenar al condeiului?... Cronicile sunt scrise la comanda, ele inseamna orientarea politica impusa de potentatul zilei...
                Atunci cand evenimentele s'au scurs si patimile s'au mai estompat, apar analistii istorici, specialistii care incearca sa restabileasca adevarul istoric pornind de la orice informatie conservata. Dar inca o data, trebuie sa pastrezi o rezerva fata de concluziile lor, caci nu sti niciodata ce interese servesc respectivii istorici...
                Vrei un exemplu concret?...
                In "organul" oficial al pionierilor, "Scanteia Pionierilor", articolele si scenariile mobilizatoare erau illustrate de Puiu Manu, Burschi Gruder si Radu " Dures" Duldurescu...
                Pe Burschi, fireste ca il cunosteam din reviste de cand eram copil. Era genul de grafician peste lucrarile caruia treci fara sa zabovesti, considerandu'le un accident sau rodul relatiei cu cineva din redactie. L'am cunoscut in 1990, cand impreuna cu Dodo Nita si toti camarazii din B.D. pregateam Primul Salon al benzii desenate din Romania. Un tip foarte de treaba si atat... Despre el, Dodo Nita a scris o monografie. Pregatind articolul de astazi, am gasit in Wkipedia Rom. niste randuri despre Max Emanuel Burschi Gruder care isi permit sa denatureze grosolan realitatea : "Asa cum este mentionat si in «Dictionarul benzii desenate din Romania», autori Dodo Nita si Virgil Tomulet, editura MJM Craiova 2005 sau in «Dictionnaire de la bande dessinée roumaine», 2008, autori Dodo Nita si Mircea Arapu, Burschi Gruder este considerat unul dintre inovatorii stilului de banda desenata din Romania, fiind, in fapt, decanul acestui gen de ilustratie de la noi."...  Ori, aportul lui Burschi este absolut nul, cand vine vorba de B.D., nicidecum sa mai fie considerat "unul dintre inovatorii stilului la, la, la..."... Dragii mei, nu va mai jucati cu valorile si cuvintele! Este un joc riscant, daca se intampla cumva sa mai aveti si un pic de constiinta profesionala...

                Astazi mi'ar fi placut sa ne reamintim de pionierii care am fost candva si despre prima manipulare al carei obiect am fost... Am reusit sa descopar primele Caiete de impresii care'si asteptau cu nerabdare in 1950, la primul Palat al Pionierilor de la Cotroceni, pe cei dintai vizitatori!... am regasit cateva fotografii oficiale dintr'un  album de demult... iar intr'o biblioteca, pe un raft uitat, erau cateva numere din "Scanteia Pionierilor"...   
                

                        "Azi e zi de sarbatoare
                       Ziua cand noi voiosii pionieri
                       Am pornit cu-nflacarare
                       Pe un drum presarat cu primaveri
               Ta-ra-ta-ta goarnele au sunat
               Ta-ra-ta-ta si-ntr-un glas au cantat
                        Multumim din inima partidului
                        Multumim din inima partidului
                        Ca-ntr-o zi de sarbatoare
                        Ne-a croit drum nou de pionieri !"...

 

Cateva impresii de la comunistii francezi, trimisi intr'un schimb de experienta de tovarasul Maurice Thorez, secretarul general al PCF, in 1951 la Palatul National al Copiilor din Romania...

 

...cateva cuvinte spuse din adancul sufletului de o delegatie chineza...

 

                "  Am cravata mea, sunt pionier,
              Si ma mindresc cu ea, sunt pionier!
              Flutura in vant, zalog si legamint,
              Intaiul meu cuvint de pionier...

                  Am cravata mea, sunt pionier,
               Si ma mindresc cu ea, sunt pionier!
               Maine - brigadier si sef de santier,
               Chiar daca azi sunt numai pionier"...

    
             In "Scanteia Pionierilor" apareau si ceva benzi desenate... Aici, o poveste tembela cu spioni si Vasilica, eroul copchilas, inchipuita de Stefan Zaides (?) si desenata la kilogram de C. Malin (?)...

                   Puiu Manu se descurca magistral pentru partea grafica, pe o poveste de Stefan Zaides, aparent nasul sectiei "scenarii"...

                   Ilustratiile foarte eficace ale lui Puiu Manu, un clasic al benzii desenate romanesti...