Nu'i asa ca'i minunata lumea benzii desenate?... Am apelat la Gai Luron ca sa aflu cum este universul din spatele oglinzii... cand l'am ales pentru aceasta misiune dificila, am fost convins ( si intuitia nu m'a tradat nici de data aceasta) ca se va descurca de minune, mai bine chiar decat Alice, fetita lui Lewis Caroll care a avut o experienta in lumea inselatoare a sticlei argintate. Gai Luron, catelul puturos si lipsit si de cea mai elementara vointa, imaginat de un Gotlib super-inspirat, va avea mai multe incursiuni in zona de dincolo de aparente. Cu ajutorul lui Gai Luron, Gotlib ne asigura ca in lumea fascinanta a benzii desenate totul este posibil, chiar daca este vorba de o simpla iluzie : marginile ce delimiteaza fiecare imagine sunt doar o conventie, universul respectivei intamplari desenate continuand nestingherit dincolo de cadrul rectangular al fiecarei casete; baloanele ce contin dialogurile sau gandurile intime ale personajului sunt doar un compromis intre autor si cititor, un alt mijloc grafic care inlesneste perceperea mesajului, o intelegere intre cele doua parti, artist si cititor...
Magnific este momentul in care un autor inteligent de banda desenata ne face partasi la jocul sau, aparent fara reguli dar atat de logic in momentul in care a'i inceput sa'i intelegi mecanismul!... Priveste!...
Nu este genul de gaguri cu care ne'a obisnuit Gotlib, atunci cand ne istorisea saptamana de saptamana pataniile lui Gai Luron ... De data aceasta Gotlib se sustrage rutinei si descopera placerea jocului. Pagina revistei "Pif', in care aparea Gai Luron, devine in aceasta scurta intamplare, unul dintre personaje!... © Ed. Audie & Gotlib
Dar stai o clipa!... ce'mi vad ochii? Aceeasi poanta, aceeasi gaselnita care m'a facut sa visez cu ochii deschisi, dar intr'un numar din revista "Vaillant" mai vechi cu vreo 7 ani! (este vorba de un gag genial dintr'un numar "Special Noel", in care orice este posibil, respectiv cele 2 serii care ani de zile au aparut recto-verso pa aceeasi foaie, devin deodata constiente de vecinatate si rup barierele conventionale care le despart, migrand de pe o pagina pe alta !) !... © Ed. Vaillant, Godard & E.U. Gire
Daca insa cotrobai constiincios in arhivele benzii desenate vei avea surprize dupa surprize: acelasi gen de gaguri erau cunoscute in Statele Unite (respectiv in cea mai inteligenta B.D. a tuturor timpurilor, "The Spirit" de Will Eisner), cu vreo 15 ani mai devreme!!!...
Practic, Will Eisner reinventeaza banda desenata, renuntand fara nici cea mai mica remuscare la tot alfabetul B.D. castigat de'a lungul deceniilor cu atata truda. Pentru Eisner important este mesajul si impactul vizual al imaginii. Insiruirea monotona de imagini, asa cum o cerea traditia, i se parea contraproductiva drept care el propune un alt alfabet. Din pacate, lectia sa nu va fi inteleasa in epoca...
Insa adevarata revolutie avea sa se'ntample cu vreo 30 de ani mai devreme, prin 1915, cand Windsor McKay, legendarul creator al lui Little Nemo, decide ca lumea benzii desenate este prea mica pentru el si ca limbajul utilizat de autorii B.D. este limitat si incompatibil cu intentiile sale. Prin urmare, povestile saptamanale ale lui Nemo incep prin a fi din ce in ce mai complexe. Desigur, toate incearca sa descrie un vis, dar in unele dintre ele rezolvarea grafica este surprinzator de inteligenta!...
Un gag genial: infometati, Little Nemo si prietenii sai se hotarasc sa manance literele din titlul care sta de obicei in partea de sus a paginii! Pentru prima data, personajele par constiente de faptul ca sunt prizonierele unei pagini de revista!...
O alta idee nemaipomenita: in momentul in care unul dintre personaje realizeaza ca el exista doar ca desen si ca ar putea sa fie prost desenat, realitatea grafica se bulverseaza si desenul devine infantil. Genial!...
Little Nemo se plimba cu bunicul sau prin parc. Insa cu fiecare pas pe care'l face, bunicul pare sa intinereasca. Plimbarea se pare ca a fost foarte lunga, caci in final bunicul a ajuns la stadiul de bebelus!...
Mancand o inghetata prea rece, Nemo se transforma intr'un sloi de gheata!. Apropierea de caldura nu'l ajuta cu nimic...
Mahnit, Little Nemo incepe sa planga,,, insa nimic nu se'ntamla ca'n realitate: lacrimile sale vor inunda tot pamantul!...
Elementele de decor incep sa creasca, dupa care conventiile acceptate de toti se pierd: linia de jos a casetei dispare si prin urmare personajele nemaiavand suportul pe care evoluau,se prabusesc.
Chenarul conventional, cel care delimita spatiul, devine personaj si participa la actiune!...
Desenele lui Escher par rodul aceleasi dileme: "A fi sau a nu fi ?"...
A venit Mos Craciun pe aici, minunat articol ! Din toate timpurile, ilustratia ca si banda desenata se straduie sa reproduca viata. În aceste cazuri particulare, care depasesc realitatea, rezultatul este înca mai viu.
RăspundețiȘtergere