A inceput Decembrie de cateva zile si in fiecare dimineata cand deschid ochii, prima mea grija este sa arunc o privire afara sa vad daca nu au dat cumva primii fulgi de omat. Cand eram copil, intaiul strat de zapada era semnalul ca sania trebuia scoasa din debara! De manusi, caciula si izmene se ocupa mama, desi in logica mea elementara astea erau lucruri dispensabile: pentru ce erau necesare astfel de accesorii, bune doar sa'ncurce o'ntrecere pe cinste, desfasurata pe derdelusu' din spatele blocului?... Astazi, aceeasi ochi urmaresc disperati buletinul meteorologic de pe fiecare canal de televiziune, asteptand ca macar unul dintre aceste emisiuni sa anunte ca toate celelelte posturi s'au inselat si de fapt vremea se amelioreaza iar primavara e pe vine, cum spunea candva un banc de doi lei... Oare trubadurul francez, Francois Villon, cand intreba oftand "Unde sunt Zapezile de Altadata ?..." chiar regreta nametii albi doar in prima zi, urmati apoi de o zloata dezgustatoare ?... Norocul sau ca nu a cunoscut canalizarea Bucurestiului ( care se'nfunda dupa prima ploicica) si nici pe vrednicii primari din sectoarele Capitalei, cei care semneaza tot felul de contracte paguboase si dubioase pentru buzunarul contribuabilului, cu tot felul de firme fantoma pricepute la orice numai la dezapezit NU!...
De fapt "Zapezile de Altadata" sunt in continuare atat de prezente primprejur, dar reumatismul care se insinueaza in sufletul nostru incet si sigur ( ca arsenicul in trupul regelui Mithriades, cel care in loc sa crape a devenit imun la orice otrava ), ne imbie cu o grija perfida sa ramanem pititi la caldurica si sa acceptam batranetea inainte de termen... "Zapezile de Altadata"... de fapt, e vorba de "Dulcea Pasare a Tineretii", o pasare care zboara ne'ntrerupt si care se aseaza doar o singura data sa se odihneasca, atunci cand i se pare ca e secatuita de puteri... Iar cand crede ca este iarasi tanara, isi desface aripile si da din ele,asa cum a facut o viata intreaga... candva, trupul ei se inalta incet si lin spre soare, dar acum bataia sa din aripi este inutila... Cauta sa nu'ti lasi niciodata Sufletul sa poposeasca, fie si pentru o clipa, nici macar pe o ramura de maslin !... Zboara iarasi si iarasi si evita orice halta, oricat de primitoare ar fi ea !... |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu