Money for Nothing

            Care dintre noi nu a citit "Obeliscul Negru", tulburatorul roman al lui Erich Maria Remarque ? O poveste crancena al carei subiect dar si decor este Germania anilor '20... O perioada din istorie care cel putin din constiinta elevului roman a fost stearsa cu radiera... desi eu cred ca operatiunea asta de epurare selectiva s'a petrecut cam peste tot in lumea asta. Punctul meu de vedere, cand vine vorba de Istorie, este ca nu trebuie uitat nimic: bune, rele, toate faptele trebuiesc consemnate astfel incat  generatiile ce vin, debarasate de patimi si parti-pris-uri, sa le poata judeca iar apoi sa dea sentiinte. Sentiinte simbolice, fireste, caci timpul amnistiaza aproape toate greselile. Aproape...  Astfel, e bine ca Omenirea sa nu uite niciodata ce atrocitati poate comite o dictatura, cum a fost cea nazista, tolerata de o intreaga lume indiferenta. In acelasi timp si in egala masura, Istoria trebuie sa aibe raspunsuri atunci cand cineva se intreaba: "De ce s'a ajuns in Germania la extremismul acesta?"... Fireste ca un raspuns la o astfel de intrebare nu scuza cu nimic ceea ce avea sa se'ntample, dar largeste cu foarte mult aria celor vinovati de holocaustul din cel de'al Doilea Razboi Mondial...
           "Obeliscul Negru" este Germania dupa Primul Razboi Mondial. O Germanie in genunchi, umilita si obligata sa plateasca in progresie geometrica despagubiri de razboi. Ma vei intreba de unde stiu ca Germania a fost umilita... Doar printr'un simplu artificiu de gandire: in Romania, imediat dupa Revolutia din '89 a inceput sa prospere un partid nationalist de extrema, "Romania Mare", in care'si gaseau refugiul toti cei nemultumiti de politica obedienta pe care o duceau cei ce ne conduceau fata de interese politice si financiare straine. Deci intr'o perioada de criza, cand o tara incepe sa'si piarda identitatea, partidele extremiste si nationaliste vor prospera: este la mintea cocosului, daca'mi permiti sa fiu un pic misogin. Trebuie sa fi prea tampit sau prea plin de tine ca sa ignori lectiile Istoriei...
            Marile Puteri, invingatoare in Primul Razboi Mondial, au adoptat regula de aur de la Poker: "Cel care castiga ia Totul!"... Dar totul, astfel incat celui care plateste nu'i mai ramane nimic... Germania, intotdeauna o tara plina de oameni vrednici, creativi si prosperi s'a trezit intr'un cosmar, echivalent sau poate mult mai mare decat visul urat care fusese razboiul pe care'l pierdusera.
            "Obeliscul Negru" sau Germania in care muncitorului i se lasau la pranz cateva zeci de minute liber, ca sa'si toace diurna pe niscai produse alimentare, caci pana seara valoarea banilor era cu totul alta!... O tara cuprinsa de inflatie si de panica, condusa de oricine numai de germani nu... Sunt imagini terifiante cu gospodine care ard gramezi de bani, mai ieftini decat o buturuga de lemn!
             Intr'un film de Cinemateca al lui Ingmar Bergman, "The Serpent Egg", vei intalni cateva scene care ti'e greu sa'ti imaginezi ca s'au intamplat in inima Europei ( intr'o tara care in mai putin de 15 ani avea sa devina avangarda mondiala in materie de progres, inventand primele avioane cu reactie operationale, primele rachete teleghidate, primul submarin "invizibil", nedetectabil de niciun sonar, cel dintai avion pe care radarele nu'l depistau, primele experimente genetice, de care savantii americani sunt astazi tare mandri) :  un cal numai piele si os isi da obstescul sfarsit, tragand o amarata de teleguta. Carutasul, cu o farama de pragmatism data de disperare, apreciaza situatia rapid: pune mana pe o custura si incepe sa hacuiasca animalul costeliv. Desi era trecut de miezul noptii, din cladirile posomorate incep sa se scurga amatorii de chilipiruri, atrasi de mirosul de sange...
            Nu prea stiu sa dau sfaturi... Recitesc randurile de mai sus, de parca ar fi scrise de altcineva si ma'ntreb care ar trebui sa fie concluzia... Poate ca de fapt nu exista nicio concluzie...

             Astazi am cotrobait prin poduri neumblate de multa vreme, dupa imagini insolite care se raportau la bani. "Banul, Ochiul Dracului!" spunea o butada de demult si nu era departe de adevar...

  

            Dupa epoca bancnotelor aberante pe care le'a nascut inflatia in Germania anilor '20, la putere se instaureaza un partid puternic nationalist, inflatia este stopata iar industria locala incepe sa duduie, pregatind cel mai naprasnic razboi in care a fost vreodata implicata omenirea... Noua bancnota este de numai cateva sute de miliarde de ori mai puternica decat cele anterioare !... si ca germanul de rand sa simta schimbarea chiar si denumirea monedei s'a modificat: nu se mai numeste MARK ci REICHMARK...moneda unui imperiu promis pentru 1000 de ani: orice partid nationalist extremist stie sa cante la coarda sensibila a fiecaruia dintre noi; nu e greu sa'ti imaginezi atitudinea germanul mediu, scos din cloaca in care fusese tarat si lasat la dospit si repus in randul natiilor pline de demnitate...

        Mark Twain scrie la sfarsitul sec. XIX un roman inteligent si plin de umor, care drept cocluzie admite ambele variante : Banul face pe om, dar si omul face banul! Un pierde vara american, care nu avea dupa ce sa bea apa intr'o Anglie foarte victoriana, devine subiectul unui pariu dintre doi aristocrati britanici: prapaditul yankeu se va descurca sau nu daca ii va fi inmanata o bancnota de...1 000 000 de lire sterline, o suma absolut fabuloasa pentru acele vremuri ?... Fireste, nici un negustor nu este capabil sa schimbe respectiva bancnota, dar poti oare refuza un client care are un credit atat de mare?
       In anii '50 s'a facut o adaptare incantatoare cu Gregory Peck in rolul principal. Din pacate, din motive ordinare de drepturi de autor partajate intre o multime de actionari, filmul este aproape de negasit, in conditii decente...

        Ehei, nimeni nu scapa de problemele cu banii, nici macar Asterix !

         In satul lor soseste un musafir insolit: seful unui catun vecin, cunoscut drept un obedient colaborationist. Surpriza: acesta vrea sa puna la adapost de lacomia perceptorilor romani comoara satului, ascunsa intr'un cazan, in care bucatarul satului obisnuia sa faca supa de ceapa!

         Asterix este insarcinat cu paza acestei comori. Din pacate, in timpul noptii banii dispar! Pentru vina sa, Asterix este exilat iar Obelix, fidelul sau prieten il urmeaza indeaproape...
        " Cum orice moneda seamana cu celelalte, in definitiv, ideea este sa adunam suficienti bani ca sa reumplem cazanul!"... O idee geniala! Problema insa este cum se castiga oare banii?...

         Cei doi eroi, ajunsi in pragul disperarii, se hotarasc sa abandoneze orice scrupule si dau o spargere ca la carte intr'o banca romana... Ghinion!... Banca era falita!!!

          Unde vei gasi cu siguranta bani? Pai la cei care'i colecteaza!...

          Cine spune ca banii n'au miros?...in cazul de fata, miros de supa de ceapa...

          Un final fericit si pentru amaratii de pirati, vesnic prigoniti de Obelix!

           Marinimia Cleopatrei fata de arhitectul care a ajutat'o sa castige un pariu cu Cezar...
               © Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo

        "Bunul, Raul si Uratul", capodopera lui Sergio Leone din care nu puteau lipsi banii: Comoara Confederata!...

             In  westernurile spaghetii totul este exagerat: numarul de morti pe unitatea de timp, impuscaturile din mitraliere, carabine sau revolvere dar chiar si sumele de bani...Sabata, un erou de neuitat, intruchipat de Lee Van Cleef!...

            O baie de bani! William Berger (Banjo, un ticalos lipsit de scrupule) este pedepsit de Sabata, care'l invata ca banii se castiga greu!...

         O alta ploaie de bani, de data asta intr'o comedie frantuzeasca de zile mari cu Bourvil & Belmondo : "Le Cerveau" de Gerard Oury...

         Creierul este  britanicul care a pus la cale in anii '60 "Spargerea Secolului", respectiv deturnarea unui vagon postal incarcat cu mari sume de bani. Bebel nu este Creierul, dar stie la fel de bine sa se bucure de o baie cu bani!...

           "7 oameni de aur" sau spargerea secolului: o echipa de specialisti devalizeaza tot aurul depozitat intr'o banca, dupa un plan minutios si foarte alambicat! Una dintre cele mai bune comedii de actiune din toate timpurile!!!

           Dar sumele cele mai mari de bani risipiti pentru un capriciu sunt la mesele de joc din marile Cazinouri...

       -"Bond!... James Bond!"... este prima data cand personajul lui Ian Fleming foloseste celebra replica, devenita intre timp rutina si subiect de parodie... Interpretul este Sean Connery, "of course he is!", de departe Bond himself...

                   J etoanele se preschimba ca prin miracol in bani la casa cazinoului...

               Money for nothing...

Le Fou du Roi

          Foarte curios, dar in toate civilizatiile vechi, indiferent de nivelul atins de respectiva cultura, exista o grija aparte pentru omul ale carui ganduri nu mai au coerenta. In multe colectivitati umane nebunul era considerat un sfant sau cel putin o persoana care trebuie venerata, dat fiind "dialogul" pe care acesta il purta cu o lume care nu'i era accesibila omului normal... Daca locuitorii Spartei triau copiii dupa calitatile fizice, sacrificandu'i pe cei inapti pentru o viata normal, nebunii si cei cu mintile ratacite erau tolerati. Poate si din cauza ca bolile mintii sunt depistate mai tarziu, atunci cand pruncul devine om... cine stie ?...Istoria este plina de nebuni celebrii, care au marcat in bine sau rau evolutia omenirii. Insa cat este Adevar si cat este Literatura intr'o informatie dintr'o cronica istorica, neconfirmata si de o alta sursa contemporana cu evenimentul si de preferinta dintr'o alta zona geografica, nesupusa influentei Puterii politice ce a generat respectiva informatie ?...Nu este un secret ca cei care scriau cronicile au fost dintotdeauna mercenari ai condeiului si erau platiti de cei care se aflau in acel moment la Putere. Cronicarii de la care avem informatiile istorice incercau sa faca pe plac potentatilor zilei, fara bunavointa carora nu si'ar fi castigat traiul. E greu de vrezut ca un Cezar sau stiu eu ce Imparat ar fi tolerat o cronica ce nu'i era favorabila. Incearca sa'ti imaginezi personalitatea Geniului Carpatilor, a lui Ceausesescu, doar citand ziarele din epoca!!! Doar la moartea Dictatorului au inceput sa apara franturi de adevar, manjite insa cu o multime de minciuni, astfel ca stau sa ma'treb daca va fi aflata vreodata adevarata Istorie?...
       Oare Caligula era imparatul nebun si obsedat, commandantul incompetent al armatei romane ? ...sau cei care l'au asasinat aveau nevoie de o scuza in fata contemporanilor pentru crima comisa?...  
        Nero era un degenerat care a dat foc Romei doar pentru un divertisment sau era un imparat-edil, care'si dorea o capitala moderna (tot asa cum un alt "nebun" al Istoriei a daramat sandramalele de pe Calea Mosilor si alte chibuturi infame, inlocuindu'le cu niste blocuri decente... parerea mea este ca acest "nebun" a fost singurul autentic edil al Bucurestiului, singurul care a avut o idee unitara despre cum trebuia sa arate Capitala in acei ani... pastrand proportiile, un Haussmann al Bucurestiului) ?...
        Eminescu era doar un nebun care a scris versuri geniale sau o camarila de politicieni, deranjata de virulentele articole antimasonice si antisemite ale marelui poet si sprijinita in presa de Titu Maiorescu au hotarat ca Eminescu trebuie radiat din constiinta romanilor?...
       Stalin era doar un sadic georgian, ce nu putea sa se bucure de viata decat daca in jurul sau curgeau paraie de sange sau a fost acel imens conducator care a tras Rusia din noroiul in care veneticii si cozile de topor se chinuiau sa o scufunde (un fapt de netagaduit si care ar trebui sa'ti dea de gandit: dupa domnia lui Stalin, Rusia a inceput sa conteze!!!) ?...
       Gorbaciov, Laureatul premiului Nobel pentru Pace in 1990 a primit acest premiu pentru "imensa" sa contributie la mentinerea pacii, sau pentru ca a dat lovitura de gratie Uniunii Sovietice, oferind un ragaz de respiro Statelor Unite?...
       Vezi, este atat de fragila granita intre normalitate si nebunie ! Ceea ce astazi pare normal, maine poate sa ajunga la Balamuc ! Pe cine sa mai credem, Gogule ?...

          Iti amintesti de Palarierul Nebun din povestile lui Alice?... Un dement prezentat cam in toate adaptarile cinematografice cu multa simpatie (sau gasit critici literari, care neavand altceva de spus despre opera lui Lewis Carroll, au facut sapaturi in directia nebuniei Palarierului si au descoperit ca in aceasta meserie se lucra pe atunci cu substante foarte toxice, ce puteau provoca grave maladii mentale)...   Nebunul lui Disney...

        ...nebunul lui Johnny Depp...

           Poate ca universul lui Batman este cel mai plin de fiinte bizare (foarte inspirate dupa personajele negative care apar in "Dick Tracy", o poveste magnific imaginata de Chester Gould)... Raii din Batman sunt tot ce poate fi mai rau pe lumea asta, desi din cand in cand autorii te obliga sa'ti pui intrebarea daca de fapt acesti nemernici nu sunt altceva decat un subprodus al acestei societati, iar vina este colectiva! Este o nemernicie fara margini sa pui problema in acest fel, intr'o societate care pe zi ce trece este tot mai lipsita de repere morale !... Este perspectiva adoptata de casele de avocatura, pentru a absolvi de orice vina clientul lor, evident vinovat...
           Joker...

      ...Pinguinul...

         Regele era intotdeauna inconjurat de curteni si curtezane, de diplomati si oameni politici, de strajeri sau bodyguarzi, cum se spune astazi... In toata fosgaiala asta colorata era greu sa nu observi Bufonul... Nebunul Regelui... Le Fou du Roi... Adica un personaj bizar, imbracat total nonconformist (daca vrei, cam cum eram noi, beatnicii acum 45 de ani, de radea bietul taica-meu ca parul de la ceafa imi atingea gulerul camasii!)... Pe deasupra, felul lui de a vorbi era total nelalocul lui pentru mediul in care se invartea. Dar ceea ce punea capac la toate, Nebunul putea sa spuna orice. Putea sa critice pe oricare curtean, avea voie sa ironizeze chiar si o solie venita de peste mari si tari... Ma rog, libertatea lui era hotarata de rege, de fapt Nebunul spunea ceea ce Maria Sa considera ca era mai bine sa se auda din gura altcuiva...

         Acei mari "nebuni" ai Istoriei... Nero...

        ... Caligula...

                Shakespeare si Nebunia: King Lear, parasit de toata lumea, mai putin de Nebunul sau, cel care conta atat de putin pana atunci!...

        ... Hamlet (in interpretarea in travesti a lui Sarah Bernhard, o imagine foarte rara), un personaj bantuit de fantomele trecutului, care simuleaza nebunia atat de bine, ca sa scape de mania dusmanului, incat incepem sa ne intrebam daca nu era nebun cu adevarat!...

         ... si moartea Ofeliei...

       Nebuni au fost, nebuni sunt inca... The Show must go On!!!...