duminică, 11 august 2013

Money for Nothing

            Care dintre noi nu a citit "Obeliscul Negru", tulburatorul roman al lui Erich Maria Remarque ? O poveste crancena al carei subiect dar si decor este Germania anilor '20... O perioada din istorie care cel putin din constiinta elevului roman a fost stearsa cu radiera... desi eu cred ca operatiunea asta de epurare selectiva s'a petrecut cam peste tot in lumea asta. Punctul meu de vedere, cand vine vorba de Istorie, este ca nu trebuie uitat nimic: bune, rele, toate faptele trebuiesc consemnate astfel incat  generatiile ce vin, debarasate de patimi si parti-pris-uri, sa le poata judeca iar apoi sa dea sentiinte. Sentiinte simbolice, fireste, caci timpul amnistiaza aproape toate greselile. Aproape...  Astfel, e bine ca Omenirea sa nu uite niciodata ce atrocitati poate comite o dictatura, cum a fost cea nazista, tolerata de o intreaga lume indiferenta. In acelasi timp si in egala masura, Istoria trebuie sa aibe raspunsuri atunci cand cineva se intreaba: "De ce s'a ajuns in Germania la extremismul acesta?"... Fireste ca un raspuns la o astfel de intrebare nu scuza cu nimic ceea ce avea sa se'ntample, dar largeste cu foarte mult aria celor vinovati de holocaustul din cel de'al Doilea Razboi Mondial...
           "Obeliscul Negru" este Germania dupa Primul Razboi Mondial. O Germanie in genunchi, umilita si obligata sa plateasca in progresie geometrica despagubiri de razboi. Ma vei intreba de unde stiu ca Germania a fost umilita... Doar printr'un simplu artificiu de gandire: in Romania, imediat dupa Revolutia din '89 a inceput sa prospere un partid nationalist de extrema, "Romania Mare", in care'si gaseau refugiul toti cei nemultumiti de politica obedienta pe care o duceau cei ce ne conduceau fata de interese politice si financiare straine. Deci intr'o perioada de criza, cand o tara incepe sa'si piarda identitatea, partidele extremiste si nationaliste vor prospera: este la mintea cocosului, daca'mi permiti sa fiu un pic misogin. Trebuie sa fi prea tampit sau prea plin de tine ca sa ignori lectiile Istoriei...
            Marile Puteri, invingatoare in Primul Razboi Mondial, au adoptat regula de aur de la Poker: "Cel care castiga ia Totul!"... Dar totul, astfel incat celui care plateste nu'i mai ramane nimic... Germania, intotdeauna o tara plina de oameni vrednici, creativi si prosperi s'a trezit intr'un cosmar, echivalent sau poate mult mai mare decat visul urat care fusese razboiul pe care'l pierdusera.
            "Obeliscul Negru" sau Germania in care muncitorului i se lasau la pranz cateva zeci de minute liber, ca sa'si toace diurna pe niscai produse alimentare, caci pana seara valoarea banilor era cu totul alta!... O tara cuprinsa de inflatie si de panica, condusa de oricine numai de germani nu... Sunt imagini terifiante cu gospodine care ard gramezi de bani, mai ieftini decat o buturuga de lemn!
             Intr'un film de Cinemateca al lui Ingmar Bergman, "The Serpent Egg", vei intalni cateva scene care ti'e greu sa'ti imaginezi ca s'au intamplat in inima Europei ( intr'o tara care in mai putin de 15 ani avea sa devina avangarda mondiala in materie de progres, inventand primele avioane cu reactie operationale, primele rachete teleghidate, primul submarin "invizibil", nedetectabil de niciun sonar, cel dintai avion pe care radarele nu'l depistau, primele experimente genetice, de care savantii americani sunt astazi tare mandri) :  un cal numai piele si os isi da obstescul sfarsit, tragand o amarata de teleguta. Carutasul, cu o farama de pragmatism data de disperare, apreciaza situatia rapid: pune mana pe o custura si incepe sa hacuiasca animalul costeliv. Desi era trecut de miezul noptii, din cladirile posomorate incep sa se scurga amatorii de chilipiruri, atrasi de mirosul de sange...
            Nu prea stiu sa dau sfaturi... Recitesc randurile de mai sus, de parca ar fi scrise de altcineva si ma'ntreb care ar trebui sa fie concluzia... Poate ca de fapt nu exista nicio concluzie...

             Astazi am cotrobait prin poduri neumblate de multa vreme, dupa imagini insolite care se raportau la bani. "Banul, Ochiul Dracului!" spunea o butada de demult si nu era departe de adevar...
  
            Dupa epoca bancnotelor aberante pe care le'a nascut inflatia in Germania anilor '20, la putere se instaureaza un partid puternic nationalist, inflatia este stopata iar industria locala incepe sa duduie, pregatind cel mai naprasnic razboi in care a fost vreodata implicata omenirea... Noua bancnota este de numai cateva sute de miliarde de ori mai puternica decat cele anterioare !... si ca germanul de rand sa simta schimbarea chiar si denumirea monedei s'a modificat: nu se mai numeste MARK ci REICHMARK...moneda unui imperiu promis pentru 1000 de ani: orice partid nationalist extremist stie sa cante la coarda sensibila a fiecaruia dintre noi; nu e greu sa'ti imaginezi atitudinea germanul mediu, scos din cloaca in care fusese tarat si lasat la dospit si repus in randul natiilor pline de demnitate...
        Mark Twain scrie la sfarsitul sec. XIX un roman inteligent si plin de umor, care drept cocluzie admite ambele variante : Banul face pe om, dar si omul face banul! Un pierde vara american, care nu avea dupa ce sa bea apa intr'o Anglie foarte victoriana, devine subiectul unui pariu dintre doi aristocrati britanici: prapaditul yankeu se va descurca sau nu daca ii va fi inmanata o bancnota de...1 000 000 de lire sterline, o suma absolut fabuloasa pentru acele vremuri ?... Fireste, nici un negustor nu este capabil sa schimbe respectiva bancnota, dar poti oare refuza un client care are un credit atat de mare?
       In anii '50 s'a facut o adaptare incantatoare cu Gregory Peck in rolul principal. Din pacate, din motive ordinare de drepturi de autor partajate intre o multime de actionari, filmul este aproape de negasit, in conditii decente...
        Ehei, nimeni nu scapa de problemele cu banii, nici macar Asterix !
         In satul lor soseste un musafir insolit: seful unui catun vecin, cunoscut drept un obedient colaborationist. Surpriza: acesta vrea sa puna la adapost de lacomia perceptorilor romani comoara satului, ascunsa intr'un cazan, in care bucatarul satului obisnuia sa faca supa de ceapa!
         Asterix este insarcinat cu paza acestei comori. Din pacate, in timpul noptii banii dispar! Pentru vina sa, Asterix este exilat iar Obelix, fidelul sau prieten il urmeaza indeaproape...
        " Cum orice moneda seamana cu celelalte, in definitiv, ideea este sa adunam suficienti bani ca sa reumplem cazanul!"... O idee geniala! Problema insa este cum se castiga oare banii?...

         Cei doi eroi, ajunsi in pragul disperarii, se hotarasc sa abandoneze orice scrupule si dau o spargere ca la carte intr'o banca romana... Ghinion!... Banca era falita!!!
          Unde vei gasi cu siguranta bani? Pai la cei care'i colecteaza!...
          Cine spune ca banii n'au miros?...in cazul de fata, miros de supa de ceapa...
          Un final fericit si pentru amaratii de pirati, vesnic prigoniti de Obelix!
           Marinimia Cleopatrei fata de arhitectul care a ajutat'o sa castige un pariu cu Cezar...
               © Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
        "Bunul, Raul si Uratul", capodopera lui Sergio Leone din care nu puteau lipsi banii: Comoara Confederata!...

             In  westernurile spaghetii totul este exagerat: numarul de morti pe unitatea de timp, impuscaturile din mitraliere, carabine sau revolvere dar chiar si sumele de bani...Sabata, un erou de neuitat, intruchipat de Lee Van Cleef!...
            O baie de bani! William Berger (Banjo, un ticalos lipsit de scrupule) este pedepsit de Sabata, care'l invata ca banii se castiga greu!...
         O alta ploaie de bani, de data asta intr'o comedie frantuzeasca de zile mari cu Bourvil & Belmondo : "Le Cerveau" de Gerard Oury...
         Creierul este  britanicul care a pus la cale in anii '60 "Spargerea Secolului", respectiv deturnarea unui vagon postal incarcat cu mari sume de bani. Bebel nu este Creierul, dar stie la fel de bine sa se bucure de o baie cu bani!...
           "7 oameni de aur" sau spargerea secolului: o echipa de specialisti devalizeaza tot aurul depozitat intr'o banca, dupa un plan minutios si foarte alambicat! Una dintre cele mai bune comedii de actiune din toate timpurile!!!

           Dar sumele cele mai mari de bani risipiti pentru un capriciu sunt la mesele de joc din marile Cazinouri...
       -"Bond!... James Bond!"... este prima data cand personajul lui Ian Fleming foloseste celebra replica, devenita intre timp rutina si subiect de parodie... Interpretul este Sean Connery, "of course he is!", de departe Bond himself...
                   J etoanele se preschimba ca prin miracol in bani la casa cazinoului...
               Money for nothing...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu