Din când în când, de parcă a dat strechea în toţi, devenim brusc agitaţi şi căutam să ne debarasăm de trecut... Soluţia cea mai la îndemână este să linşăm la repezeală câţiva oameni politici ce nu au fost suficient de inspiraţi să'şi piardă urma în lumea largă... Evident, după ce revoluţionarii i'au mătrăşit pe toţi potentaţii aflaţi la îndemână, urmează un vid politic, în care doar cei obişnuiţi cu astfel de oportunităţi se descurcă, profitând de ignoranţa şi naivitatea romantică a mulţimii. Pentru români, cel mai recent eveniment de acest fel s'a întâmplat în decembrie 1989. "Mămăliga explodează!" sau "Nu te juca (.) cu răbdarea Mioriţei!" sunt şmecherii inventate de mercenari ai condeiului, platiţi Dracu' ştie de cine!...
Istoria este plină de astfel de "deviaţii" ale gloatei, când cetăţenii unei ţări sau chiar ai unui continent s'au revoltat împotriva unui sistem autoritar. Însă, dacă de fiecare dată condiţiile sociale şi politice au fost suficiente ca să explice nevoia de schimbare, viteza cu care s'a aprins şi propagat focul a fost întotdeauna mult prea mare pentru a nu te pune pe gânduri: doar un plan bine gândit şi pus la punct, ce urmărea înlocuirea clasei politice conducătoare cu aspiranţii nerabdatori, ar putea justifica această înfrigurare la scară planetară...
În 1848 Vântul Schimbării a măturat Europa de la Vest la Est, suflul sau fiind simţit de toate naţiunile. Principatele Romane au profitat din plin de această gură de aer proaspăt..
1989 a fost anul în care zidul ce separa două sisteme politice, cel capitalist şi cel comunist, s'a surpat ca un castel de nisip, această "demolare" căznindu'se să afirme superioritatea şi infailibilitatea capitalismului. În acest joc de cărţi planetar, unul dintre jokerii ascunşi în mânecă a fost Gorbaciov, adică însuşi liderul de la Kremlin, ce va primi doar un an mai târziu Premiul Nobel pentru Pace, de facto pentru înlesnirea prabuşirii Uniunii Sovietice. Odata cu Uniunea Sovietica, se vor destrama toate sistemele politice de stânga din "lagărul comunist"... În acest joc planetar în care se decidea soarta lumii, următorul partener a fost China populară... Un partener mult mai dur şi temut de Occident... Diversiunea ce trebuia să ducă la prabuşirea comunismului în China s'a numit Piata Tian' anmen din Beijing, un loc public în care studenţii şi intelectualii (categorii sociale mult mai vulnerabile atunci când li se vorbeşte despre dreptul la opinie şi libertate) s'au adunat cu intenţia de a demola tot efortul unor generaţii conduse de Mao Zedong. Ori, cum puteai să pretinzi chinezului mediu să uite "Marşul cel lung" al lui Mao şi al partizanilor săi, lupta împotriva Guomingtag-ului condus de Tchang Kai- Chek, lungul război civil sau aroganţa imperialistului englez şi yankeu?... Blufful nu a mai funcţionat în China.
Mai aproape de zilele noastre, au urmat "primăverile" şi "revoluţiile de catifea" din lumea arabă, care nu au fost deloc primăveri şi nici moi precum catifeaua, ci au fost evenimemente în care au curs tone de sânge musulman (sânge care aparent nu are niciun preţ pe piaţa liberă!): Afganistan, Egipt, Libia, Irak ( o manevră similară s'a incercat şi în Iran, dar acolo proteza dentară s'a rupt)...
Vorba lui Marx, "cui îi serveşte Profitul?"... Cine se află în spatele acestui Uragan, ce mătură periodic naţiunile, profitând de Vacumul de Putere rezultat în urma revoluţiilor de Catifea sau de Glasspapier?...
Cu dreptatea de partea lor sau nu, demonstranţii ce ridicau baricade pe Marile Bulevarde din Paris şi aruncau cu piatra cubică din pavaj în forţele de "ordine", au reuşit să'l zgâlţâie pe eroul francez din cel de'al Doilea Razboi Mondial, Charles de Gaulle...
Înţelegând sau nu cine agita apele, redacţia de la "Pilote" şi'a ajustat din mers mesajul adresat cititorilor: astfel, dintr'o revistă de divertisment ("numai bună de adormit conştiinţele"), săptămânalul se va transforma într'o "oglinda" ce va reflecta realitatea...
Goscinny & Alexis într'o glumiţă socială... Remarcabilă este grafica lui Alexis, un desenator excepţional, dispărut mult prea devreme dintre noi..
Reiser, un artist "cult" pentru cititorul francez...
Mezi sau Mezieres ceva mai târziu, când personajul sau "Valerian" va deveni un erou notoriu...
Dorville, un autor binecunoscut de cititorii revistei "Vaillant" din anii '60, cel care a imaginat seria "Alfred, Auguste, Popaul & Cie" prin anii '60...
Gebe...
 |
| Uderzo, desenatorul genial al lui Asterix este un daltonist notoriu... cu exceptia catorva coperti pentru seria "Michel Tanguy", pictate in culori tipatoare si deloc atragatoare, Uderzo a preferat sa'si "paseze" grija culorilor unor asistenti de conjunctura... Poppe este cel dintai "colorist" al lui Asterix. Daca ai ocazia sa rasfoiesti primul album, versiunea originala, vei avea neplacerea sa vezi de ce era in stare Poppe... |
 |
| Adăugați o legendă |
