marți, 25 februarie 2014

Taica Noe


     



         Asemenea unor reporteri competenti si care'si asuma orice riscuri, au fost cativa artisti care au aruncat o privire prin Paradis, rezumand experienta lor in minunate opere de arta... Si uite'asa, am reusit sa devenim martori la scene din viata de zi cu zi a parintilor nostri primordiali, Adam & Eva!
         Frumosi si in fundu' gol, cei doi venerabili se plimba prin gradina Raiului, printre animalele salbatice, traind intr'o totala antanta. Inocenta in stare pura probabil ca s'ar fi perpetuat si astazi, daca cineva nu'i punea lui Eva in farfurie Marul Cunoasterii (nu ti se pare curios ca Marul este fructul care se afla in miezul atator "momente de cumpana" din istoria omenirii: Marul daruit de Eva lui Adam si care a insemnat inceputul Cunoasterii... Marul pe care Paris trebuia sa'l ofere uneia dintre cele 3 Gratii: Frumusetea, Inteligenta si Puterea... Marul pe care Newton l'a parat cu capul ca sa priceapa mai bine "Legea Gravitatiei"?...).
          Cat de minunata este imaginea din Paradis, cu toate animalele laolalta, adulmacandu'se fara complexe, prejudecati si ganduri necurate!... Un cadru cu care nu ne vom mai reintalni decat multe ere mai tarziu, adica atunci cand Bunul Dumnezeu, acrit si satul de toanele unei lumi pe care o zamislise, se hotaraste sa o faca pierduta printr'un potop fara precedent. Dar ca orice creator de valoare, El nu poate renunta la intreaga sa Opera, drept care se hotaraste sa crute toate fiarele de pe fata Pamantului(cu exceptia Dinozaurilor, care prea erau hrapareti si vicleni). Si fiindca stia foarte bine ca e nevoie si de o fiinta cugetatoare, alege un grup de oameni cu frica lui Dumnezeu care sa'ngrijeasca de animale.
           Arca lui Noe e gata sa porneasca pe calea apelor!...
   
       Jan Brueghel, martor la exodul animalelor...

                Multe ere mai tarziu, am incercat si eu sa'mi inchipui drama pe care a trait'o taica Noe, ingrijind atatea jivine cu o dragoste netarmurita. O alta intrebare pe care mi'am pus'o: " Unde sunt fiarele de altadata?", inchipuindu'mi ca animalele pe care taica Noe le'a luat pe Arca sa legendara nu seamanau de loc cu fiarele de astazi. Daca ma gandesc bine, logic ar fi ca animalele de astazi sa fie rezultatul tuturor combinatiilor genetice posibile in lungul exod!!!...
               
              De cativa ani buni, mai exact de cand am descoperit computerul, photoshop-ul iar ochii mei obositi au cerut din ce in ce mai multe dioptrii, am hotarat sa renunt la formula traditionala de banda desenata, adica o plansa impartita in stripuri, cu un numar oarecare de imagini. o plansa pe care o prezinti ca atare intr'o redactie. Din acel moment, plansele mele au fost gandite ca un tot intr'un crochiu sumar, destul de greu de inteles de cineva care nu este initiat. Fiecare imagine ce urma sa faca parte din viitoarea plansa B.D., este desenata separat, fara chenar, filactere sau onomatopee si desenata intr'un format mult mai mare. Uneori, chiar decorul este desenat separat. In final, imaginile sunt "ansamblate" intr'o compozitie unitara.
              Plansele, pe care deja le'am prezentat pe site-ul meu, "The Dark Side of... Lee Ivas Anghel", sunt reluate astazi, insotite de imaginile originale care le'au constituit (este vorba doar de ilustratiile pe care le'am mai gasit prin dosare)...
              



      Clik pe buton si minune!, plasa se deseneaza sub ochii tai mariti de uimire!...





         Un dans traditional Aramaic...

 

11 comentarii:

  1. Antoine the blogger27 februarie 2014 la 09:06

    Mda, multe au plecat de la mărul ăsta,... și tot la măr s-a ajuns. Ați uitat de „mărul” lui Steve Jobs! (Și nu este chiar un „măr” de neglijat, deși fraierii de la IBM au făcut-o.)

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa mi se'ntampla intotdeauna: nici nu am dat bine OK-iul articolului si au inceput sa'mi cada in cap merele pe care am uitat sa le culeg: Casa de discuri "Apple Records" a Beatles-ilor, marul care i'a stat in gat printesei din "Alba ca Zapada", "Praslea cel Voinic si Merele de Aur", cea de'a 11-a munca a lui Hercule, respectiv aducerea marului de aur din gradina Hesperidelor, Wilhelm Tell si marul de pe crestetul puiului sau, "Pomada" sau crema pe baza de extras de mar cu efect terapeutic recunoscut din toate timpurile... Si bineinteles, Apple Macintosh! Am sa mai fac niste sapaturi, sa vad ce pot sa gasesc prin B.D. si cinema si I'll be back cu "Marul miraculos"... Merci pentru informatii!...

    RăspundețiȘtergere
  3. De unde pot fi cumpărate BD-urile mai sus prezentate?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Regret ca te voi dezamagi, bunule prieten pasionat, dar cele 8 pagini prezentate mai sus sunt "virgine", deci nu au vazut niciodata lumina tiparului! Este episodul "pilot" al unei serii avandu'l pa taica Noe drept personaj principal si care a fost propusa unor edituri din Franta si Belgia. Proiectul a fost refuzat cu politete iar eu, din pacate, nu am mai gasit suficienta energie in mine ca sa'l continui: este ca si cum ai avorta un fetus de cateva luni, fara sa'i dai nicio sansa. Seria se dorea adulta, tratand probleme grave cu care lumea de azi se confrunta din ce in ce mai des: emigratia, rasismul, bigotismul, criza alimentara, suprapopularea... Iti sunt foarte recunoscator pentru interesul manifestat, imi da senzatia ca efortul nu a fost in zadar...

      Ștergere
    2. Nu știu câți ani aveți. Mulți, probabil, dacă ați predat armele...

      Ștergere
    3. Multi, prietene pasionat, atat de multi incat le'am uitat numarul. Concluzia dtale. este cruda, dar nu foarte departe de adevar. Vorba cantecului: "Si'am imbatranit, si nu mai pooot, Si nu mai ia pistolul foooc!"... Intradevar, armele au inceput sa se cam descarce iar munitia de calibrul pe care obisnuiam sa'l folosesc, nu prea se mai gaseste. Tradus pe romaneste, stilul clasic pe care'l practic in benzile mele desenate nu prea mai are cautare. Eu sunt prof' la Palatul National al Copiilor si anual intru in contact cu vreo 200 de copii si adolescenti. Cu exceptia catorva cazuri izolate, majoritatea sunt fani manga si anime: toata suflarea tanjeste sa invete japoneza si sa emigreze in Japonia! Intr'o lume atat de insistent asaltata de valul nipon, este foarte greu sa'ti mai poti regla tirul...

      Ștergere
    4. Cel mai tare mi-a plăcut cum ați realizat personajul Noe! Și aparțin generației la 30 de ani...
      Poate, cine știe, măcar pt suflet,... ca să nu mai vorbesc de moda retro!
      Lumea aparține celor tenaci, sunt sigur că nu trebuie să vă spun eu asta.
      Să auzim vești bune!
      I

      Ștergere
  4. Va inselati , cred ca nu ati cautat indeajuns sa va valorificati meseria, eu sunt incepator , adica am 6 ani de cand lucrez si tot clasic ca si stil si va spun cu siguranta ca veti gasi clienti pe net pentru stilul dumneavoastra ( din strainatate normal) si puteti trai foarte bine din desen , cam de 5-10 ori mai mult decat salariul pe economie. Cred ca abandonati si nu aveti suficienta putere sa luptati in continuare. Pacat , va urmaresc benzile de cand m-am nascut si m-au fascinat si am visat sa desenez ca dvs. Incercati pe situl Elance deocamdata pt comics , cu putina rabdare veti gasi clienti iar relatiile se fac din aproape in aproape ( pe pile) ca in orice domeniu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Problema mea este usor alta: in fata unei planse albe, sa spunem ca ma descurc, de bine de rau... Pentru mine greutatile incep in momentul in care am scris "The End" in josul ultimei pagini si practic imediat ar trebui sa ma ocup de promovarea respectivului eseu. Marturisesc ca negustoria este un talent cu care natura a refuzat sa ma doteze!...
      Cunosc foarte bine pretentiile editurilor de banda desenata din Westul Europei: daca vrei sa propui un nou proiect, dosarul tau tre' sa contina un synopsis, deci un concentrat al intentiilor tale ca scenarist si directia spre care intentionezi sa impingi seria mai departe. Fireste, sunt necesare si cateva planse pentru ca editorul sa poata aprecia originalitatea ta, respective ce propui nou in B.D. ...
      Nu am reusit niciodata sa respect pretentiile justificate ale producatorilor si am preferat de fiecare data sa duc un proiect pana la capat, sau cel putin sa'l aduc intr'o faza finala. Uneori, modul meu de lucru a fost apreciat de editori, alteori nu...

      Ștergere
  5. un nimeni, din pacate10 martie 2014 la 17:42

    Personajul Noe este fermecator! N-am mai vazut ceva asa de nostim de la creatorii Disney; merita dezvoltat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc foarte mult, uneori o vorba buna iti mai incalzeste inima pe care o credeai inghetata... Din pacate, ati pus degetul pe rana : stilul meu este foarte disneyan, tributar lui Uderzo si Greg (sa ne'ntelegem, influentat si nicidecum copiat), ori astazi acest gen de desen este din ce in ce mai putin solicitat. Este sufficient sa aruncati o privire pe Cartoon Network si veti intelege ce vreu sa spun...

      Ștergere