 |
| Despre "MAD", celebra revista americana care ia totul la misto, am mai vorbit impreuna cu putin timp in urma. Iar pentru o publicatie careia nu'i dispare zambetul nici cand crizele ne musca pe toti de buzunare si de fund, cred ca se vor gasi intotdeauna cateva clipe ca sa poti rascoli prin arhiva sa nepretuita!... |
 |
| Pe Harry North incerc sa mi'l imaginez ca pe un englez get- beget, probabil un british care intrerupe orice activitate, indiferent cat de importanta ar fi fost ea, pentru ritualul ceaiului si al prajituricilor de la ora cinci. Marturisesc ca as fi mult mai linistit daca realitatea mi'ar confirma ca traditiile sunt inca respectate in Marea Britanie, o tara careia o planeta intreaga ii datoreaza o reverenta pentru aportul ei la civilizatia mondiala: americanii ii datoreaza limba pe care o vorbesc, microbistii ar trebui sa multumeasca pentru majoritatea sporturilor, nascute pe marea insula si pentru ideea de Fair Play, democratia de pretutindeni pentru institutiile statului, care functioneaza de cateva sute de ani, fara gres...melomanii pentru revolutia din muzica, petrecuta intr'un singur deceniu, poate cea mai creativa perioada din istoria rockului: Beatles, Rolling Stones, Deep Purple, Led Zeppelin, Uriah Heep, Jethro Tull, Black Sabbath sau Queen, te apuca ameteala numai cand incepi sa le rostesti numele !... Din pacate Traditia, " farul de care ai nevoie in noptile fara stele", se pierde treptat si acolo. Cu ceva timp in urma am fost in compania unui londonez autentic, avand o conditie sociala onorabila. Incercand sa dezghet atmosfera prea protocolara am apelat la toate informatiile pe care le aveam despre Regat: Five o'Clock Tea, Jerome K. Jerome, "My Kingdom for a Horse!", James Bond si The Saint, Bernard Show ( irlandez prin nastere) si Pygmalion... In zadar, englezul era indaratnic si doar berea neagra a reusit sa mai topeasca bucatele din iceberg!... |
 |
| Probabil ca si Harry North este un englez refractar la Traditie: nu prea il vad sufland intr'un cimpoi si murind cu demnitate pe campul de lupta, ultimile sale cuvinte pe care Istoria avea sa le repete pan'ce aveau sa devina legenda, fiind "God Save the Queen!"... Nicidecum!... Harry North pare un englez pragmatic, care si'a cautat norocul peste tot in lume si aparent l'a gasit in USA, la revista "MAD". Aici a fost primit cu bratele deschise, fiind perceput ca un al doilea MORT DRUCKER, artistul cel mai grozav din State cand venea vorba sa parodiezi mutrele unor personaje publice!... |
 |
| Cariera sa incepe insa pe un alt continent, intr'o tarisoara care a rezistat eroic in fata invadatorilor romani (fireste ca ma refer la romanii lui Cezar, nu la cei care debarca astazi in cohorte si legiuni, veniti direct de pe malurile Dambovitei!...). In "Pilote" ( revista devenita mensuala dupa criza declansata in anii '70 de "explozia" catorva redactii), North debuteaza cu o rubrica ce parodiaza actualitatea cinematografica. Primele scenarii sunt de Renee "Asterix" Goscinny, urmeaza Klotz, un tip cam fara sare si piper... |
 |
| ...Insa intrarea in lumea selecta a Benzii Desenate o va face cu o povestire fabuloasa de 8 pagini, pe care tin neaparat sa o vedem impreuna: "Contes de Londres"! O povestire care ii va aduce un mare premiu in Italia, la Lucca, "Yellow Kid", un fel de "Oscar" in B.D.... Unui dirijor celebru din lumea muzicii grele ii este prezentat intr'o statie de metrou purie, un fel de cersetor pe care n'ai da doi bani, dar care fluiera dumnezeeste arii dintre cele mai complicate, fara partitura!... In fata acestei minuni, celebrul dirijor incearca sa intervina in favoarea interpretului, persecutat de un handicapat ce pare sa fie stapanul sau. Dar cel mai bine este sa descoperi singur povestea cu un final neasteptat... O adevarata bijuterie !... |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu