marți, 13 octombrie 2015

La Belle Epoque!


         Deși definiția de pe Wikipedia este foarte clară ( "La Belle Époque est une période marquée par les progrès sociaux, économiques, technologiques et politiques en Europe, s'étendant de la fin du XIXe siecle au début de la Premiere Guerre mondiale en 1914.
L'expression est née après la Première Guerre mondiale pour évoquer la période antérieure à la Grande Guerre et postérieure à la depression economique de 1870 a 1896. Dans cette désignation, il y a une part de réalité - expansion, insouciance, foi dans le progrès, etc."), eu cred că fiecare generație trecută de cea de'a doua tinerețe are propria sa "Belle Epoque"... O confuzie facultativă, născută nu din ignoranță ci pur și simplu dintr'o nostalgie ce te cuprinde atunci cand revin amintirile tinereții. Doar nu'ți imaginezi vreo clipă că realmente există persoane ce regretă anii '80 din România, o perioadă sinistră de care sunt convins că nimeni nu mai vrea să' și amintească? În schimb, este perfect omenesc să'ti aduci aminte de nebuniile tinereții pe care tre' să le fi trăit pe atunci. "Ce bine era pe vremea lu' Ceaușescu!" este o afirmație ce trebuie probabil tradusă "Ce grozavi eram când încă aveam aripi!"... Îmi amintesc de petrecerile adulților din copilaria mea, când dupa multe libațiuni îmbelșugate se găsea câte un bariton ce intona "Ceapaev, Ceapaev geroy!...", in timp ce ceilalți convivi vărsau râuri de lacrimi. Crezi că respectivii petrecăreți aveau vreo treabă cu marele erou al Revoluției sovietice?... Deși erau indoctrinati cu filmele sovietice ce inundau ecranele cinematografelor prin anii '50, ei de fapt își deplângeau tinerețea pierdută, zăpezile de altădata topite demult...
        Pentru mine, "La Belle Epoque" în banda desenată înseamnă anii '50, adică acei ani când Europa descoperea cu uimire că este capabilă să concureze cu succes comicsurile venite de peste Ocean. Artiști de mare talent ca Eduardo "Ragnar" Coehlo, Paul "Fils de Chine" Gillon, Raymond "Les Pionniers de L' Esperance" Poivet, Cabrero "Placid, Muzo & Pif" Arnal, Jean "Arthur" Cezard, Andre "Spirou, Gaston" Franquin, Morris "Lucky Luke", Victor "Buck Danny" Hubinon, Herge "Tintin" și câți altii ca ei, au demonstrat că lecția predată de marii autori americani a fost foarte bine însușită.
        Desigur, anii '50 sunt departe de a fi o epocă ideală, în care dominanta a fost rozul. Din contră, aceasta perioada a însemnat un timp al tensiunilor ce aminteau de începutul celui de'al Doilea Război Mondial. Lumea a fost împărțită la repezeală în două tabere, despărțite de o prăpastie ideologică ce cu mare greutate putea fi trecută. Istoria amintește această "epocă ideală" drept era Războiului Rece. Marile evenimente ale acelui timp?...
        Păi, haide să vedem: Executarea pe scaunul electric a soților Julius și Ethel Rosenberg, acuzați de vânzarea către Uniunea Sovietica a unor secrete de stat, legate de fabricarea bombei atomice...
Direct legată de "defectarea" soților Rosenberg, a urmat lansarea unui adevarat "pogrom" politic împotriva agenților, militanților și simpatizanților comuniști din U.S.A., o actiune de "epurare" a societații americane inițiată de senatorul Joseph McCarthy, perioadă cunoscută în istorie drept MACCARTHYSM (victimele au fost in general evrei americani)... Exact în aceeași perioada (1950- '53) se'ntâmpla o alta nenorocire, Războiul din Coreea, o înfruntare între cei doi cocoși planetari, U.R.S.S. și U.S.A.. Fiecare dintre ei încearca să'și impună supremația ideologică... O înfruntare ce era să degenereze în cel de'al Treilea Rîzboi Mondial, din cauza unui bese'n cizme, generalul MacArthur, un militar aflat în solda marilor producători americani de armament...
          Vezi bine, "zăpezile de altădată" ale anilor '50 sunt departe de a arăta altfel decât cele de astăzi.
          Doar imaginile pe care ți le prezint în continuare nu mai au nicio legatură cu ceea ce se'ntâmplă în banda desenată contemporană. Totuși, aceste coperți de la revista "Vaillant" sunt atât de "captivante" încat sper să zăbovești câteva clipe, admirându'le!...

























       pliploploumsky

2 comentarii:

  1. Pentru mine "La Belle Epoque" a inceput la sfarsitul anilor 70 (cand am descoperit rev.Vaillant si Pif Gadget) si continuand cu anii 80. Vara aceasta am cumparat de la Bucuresti 34 reviste. Uneori le cumpar de pe ebay.
    GRANDE Cezard!
    Multumesc Sorin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Costel, la Belle Epoque e pt fiecare dintre noi epoca cind eram tineri si ne trebuia putin ca să fim fericiti. de ex. o revista Vaillant!

      Ștergere