duminică, 16 septembrie 2012

Don't Worry be MAD !!!

       William Gaines nu era doar omu' cu banii, patronu' care arunca cu verzisorii in stanga si'n dreapta in lipsa de altceva mai bun de facut. El avea si un fler aparte pentru artistii de calitate, pe care i'a adunat intr'o echipa omogena, capabila sa inteleaga si sa practice un nou limbaj. In revistele pe care le edita periodic vei intalni nume care au facut istorie in banda desenata mondiala: scenaristi ca Harvey Kurtzman, Al Feldstein sau Johnny Craig, toti artisti cu un simt deosebit al naratiunii si capabili sa tina cititorul cu sufletul la gura prin ineditul fiecarei situatii narate dar si desenatori ce stiau sa redea atmosfera angoasanta prin decupaje savante, ecleraje expresioniste si o sumedenie de detalii, graficieni ca Walace Wood, Bernard Krigstein, Graham Ingels, Jack Davis, John Severin, Reed Crandall sau Bill Elder. La randul lor si cei trei scenaristi ai casei erau desenatori de calibru mare. Cu aceasta echipa redusa, Gaines reuseste sa aduca pe piata presei o duzina de titluri, fiecare fascicula aparand o data la 2 luni si avand 32 de pagini in culori. Principiul editorial era acelasi pentru fiecare revista: 4 povestiri complete, fiecare de 6-8 pagini si toate avand un final neasteptat. Revistele lui William Gaines, fie ca vorbeau despre razboiul din Coreea, fie ca erau Horror, Science Fiction sau de Suspence erau pline de violenta, sangele curgea in valuri iar scenele sadice si macabre abundau...
   ...Pentru anii '50 era un pic cam mult. Pedagogi si sociologi au inceput sa faca valuri, cerand asanarea presei pentru copii si tineret si ingradirea libertatilor totale de care se bucurau editorii. Este o perioada tulbure pentru americani, Razboiul Rece de curand declansat le da mari batai de cap iar administratia de la Washington incearca sa faca ordine in tara: speriata de miscarea comunista care lua amploare cam peste tot in lume si ingrijorata de cazul sotilor Ethel si Julius Rosenberg care ar fi putut sa se repete... Pentru a'si intari autoritatea si pentru a redeveni Cow-boy-iul frumos si destept de altadata, USA da drumul la caini: pe plan extern declanseaza Razboiul din Coreea, ce era cat pe ce sa degenereze in cel de'al treilea Razboi Mondial iar pe plan intern il imping in fata pe Joseph McCarthy si cruciada sa anticomunista.
  Incet si sigur, revistele lui William Gaines trag obloanele, EC Comics devenind o amintire pentru o intreaga generatie de Teenagers. Singurul titlu care supravietuieste este "MAD" !... Revista care nu respecta nimic si care i'a totul in bascalie!... Ca sa nu fie fortat sa urmeze o anumita linie editoriala de eventualii comanditari, Gaines refuza sa introduca publicitatea in paginile revistei sale. Prin urmare, supravietuirea sa ca editor depindea in totalitate de tirajul revistei "MAD". Tiraj care avea sa creasca de la numar la numar...
      Un gag supercelebru ce avea sa fie adaptat pentru spectacole de revista si jucat pe scena cam peste tot in lume. In Romania,  Horatiu Malaele a adaptat gagul pentru un spectacol de Revelion...

Un comentariu: