Sorin Anghel

           "Politica pământului pârjolit este o tactică militară care implică distrugerea a tot ce poate fi folositor inamicului care înaintează sau se retrage dintr-un teritoriu pe care l-a atacat. Se pare că termenul are o mare vechime, fiind întâlnit pentru prima oară la chinezi: 焦土 (jiaou tu). Tactica se referea la arderea recoltelor și otrăvirea apelor din fântâni, pentru a nu permite aprovizionarea cu hrană și cu apă a inamicului, deși nu se limita doar la stocurile de alimente, ci includea și adăposturi, mijloace de transport și comunicații sau resurse industriale, care au din punct de vedere militar în războaiele moderne o valoare egală sau chiar mai mare decât hrana. Politica pământului pârjolit poate fi pusă în practică atât de armatele naționale în propriul teritoriu, cât și de armatele străine în alt teritoriu decât cel național."
   Cam atat gasesti pe Wikipedia Rom. despre un subiect atat de arzator si actual, ce si'a dovedit de'a lungul mileniilor eficacitatea... Wikipedia Fr. sau G.B. merg ceva mai departe, oferind curiosului exemple din istoria indepartata sau mai apropiata, incercand in acest fel sa ajute neofitul insetat de cunoastere. De data aceasta insa agreez versiunea laconica a site-ului romanesc, un site lipsit de obicei de informatii autentice, dar plin de dezinformari manipulatoare. Ce sens are sa pierzi timpul, dezvoltant un subiect atat de actual, cum este "tactica pamantului parjolit", o aplicatie practica a unei politici pe care Romania o duce cu rezultate exceptionale de atata timp?...
           Inteleg ca site-urile gen "Wikipedia" sau "Dex" sa'si dea osteneala pentru desluseasca copilaretul si tineretul, atunci cand acestia se imbarliga in texte de genul acestui citat din "Amintiri din copilarie":
          "A doua zi însă a venit părintele pe la noi, s-a înțeles cu tata, m-au luat ei cu binișorul și m-au dus iar la școală. „Că, dă, e păcat să rămâi fără leac de învățătură, zicea părintele; doar ai trecut de bucheludeazla și bucherițazdra: ești acum la ceaslov, și mâine-poimâine ai să treci la psaltire, care este cheia tuturor învățăturilor"...
   In acest caz, o mana de ajutor se impune, nu de alta dar ar fi pacat ca lectura textului unui mare scriitor roman sa se transforme din placere, intr'o obligatie scolareasca..
           Ori despre "tactica pamantului parjolit" de ce si'ar mai pierde timpul dand explicatii, institutii serioase cum ar fi Wikipedia Rom., atata timp cat aceasta sintagma este parte a unui organism indisociabil, numit "Romanul autentic"?...

         Cu riscul de a te plictisi, am sa reiau citind din memorie lectia pe care orice prof constiincios ne'a predat'o candva la orele de Istorie, fiind convins ca aceasta informatie va deveni piatra de temelie in arhitectura noastra morala...
   Cand acest minunat popor, inradacinat dincoace si dincolo de curbura muntilor Carpati, si'a simtit amenintata fiinta nationala nu a avut nevoie de indemnul craiului, voievodului sau domnitorului caruia i se'nchina, pentru a se pune la adapost. Ca la un semn, reactionand unitar asemenea unui organism, toata suflarea a pus in aplicare politica de neam, cea care ne'a salvat de atatea ori unitatea: "politica pamantului parjolit"!...
   Imagineaza'ti un colt de rai : "Pe-un picior de plai, Pe-o gura de rai, Iata vin in cale, Se cobor la vale, Trei turme de miei, Cu trei ciobanei."... Inchipuieste'ti acest episod bucolic: "Sara pe deal buciumul suna cu jale, Turmele-l urc, stele le scapara-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, draga, m-astepti tu pe mine."...
Ramai o clipa si asculta: "Prin vişini vântul în grădină Cătând culcuş mai bate-abia Din aripi, şi-n curând s-alină, Iar roşul mac închide floarea, Din ochi clipeşte-ncet cicoarea Şi-adoarme-apoi şi ea."...
   Iar la firul ierbii: "Jos pe la tulpini, la umbră, fluturii, flori zburătoare, Se-ndrăgesc în părechere pe sân alb de lăcrimioare, Şi, ca roi de petre scumpe, gândăceii smăltuiţi Strălucesc, vie comoară, pe sub ierburi tăinuiţi."...
   Si in aces paradis, pe varful de munte cel mai apropiat scapara deodata o valvataie... Curand si muntele vecin se aprinde'n varf, apoi urmatorul si tot asa pana ce toate inaltimile se aprind ca lumanarile pe o coliva. Romanul a inteles deindata ca tara'i in mare primejdie si trece neintarziat la fapte: isi aduna roata toata suflarea, copii, nevasta, batrani, vite si oratanii si ia calea pribegiei, pe carari de munte numai de el stiute. Dar nu inainte de a da foc la bordei si acareturi, la recolte, daca intarziase cu (.) culesul si apuca sa spurce si putul de apa cu oaresce hoituri gasite pe maidane. Apoi priveste oftand agoniseala ce se duce pe apa Sambetei si mareste pasul ca sa'i prinda din urma pe aialalti pribegi...
         Sufletul sau e negru de suparare dar el stie:
    "Eu? Imi apar saracia si nevoile si neamul... Si de-aceea tot ce misca-n tara asta, raul, ramul,
    Mi-e prieten numai mie, iara tie dusman este. Dusmanit vei fi de toate, far-a prinde chiar de veste;
    N-avem osti, dara iubirea de mosie e un zid..."

         In rezumat, aceasta este tactica pamantului parjolit: arde tot ce nu se poate cara, darama ce nu poate fi ars, otraveste fantanile si ochiurile cu apa potabila si ascunde'te in adancul codrului, acolo unde dusmanul nu se'ncumeta sa se avante...
         Este o politica ce a functionat ca unsa de'a lungul mileniilor. Indiferent cum s'au numit invadatorii (romani, pecenegi, cumani, slavi, tatari, mongoli, turci, rusi...), tactica aplicata i'a pus de fiecare data in mare incurcatura pe navalitori, care nu aveau cu cine sa negocieze victoria si nici macar nu puteau umili invinsul. De cele mai multe ori fiind vorba de popoare migratoare, acestia si'au luat la un moment dat catrafusele si au plecat mai departe, spre alte tinuturi mai ospitaliere...
   Aceasta politica a avut insa si neajunsurile ei...
   Tinutul acesta fiind o raspantie de drumuri, a fost cam aglomerat vreme de secole din cauza "emigrantilor" ce se miscau haotic. Din acest motiv, politica pamantului parjolit a fost aplicata cu consecventa de cate ori a trebuit. Si nevoie a fost, har Domnului!, de nesfarsite ori!...
         Aceasta alternanta intre cald si rece, acalmie si pribegie, l'a obligat pe bietul razes sa construiasca de mantuiala, ca la ce bun casa de piatra, daca tot dau turcii navala (asa s'a nascut de altfel o zicala unica in Europa prin semnificatia ei: "Stai usurel ca doar nu dau turcii!"... iti dai seama cat de tare l'au marcat pe autohton incursiunile repetate ale invadatorilor?) ?... In loc de mandre case de piatra, el isi ridica un bordei de paianta, in loc de semete cetati, el dureaza o palisada de pamant batut, ca tot il darama timpul...

          Te intrebi ce rost are sa'ti reamintesc lucruri pe care orice copilas trecut printr'un ciclu de scoala, le cunoaste... E foarte simplu: cunoscand trecutul, vom intelege mai bine prezentul.
          Daca vom admite justetea politicii purtate de voievozi de'a lungul timpului, politica ce a mentinut unitatea nationala, atunci de ce sa nu ne imaginam ca aceeasi formula poate functiona cu succes si astazi?...
          Politica pamantului parjolit... Un observator avizat aflat in spatiul mioritic va sesiza fara prea mari eforturi semnele acestei politici, ce nu a incetat practic niciodata sa influenteze oamenii politici ce s'au succedat la conducerea tarii.
          Cum iti poti explica altfel aparentul jaf la care este supusa Romania de decenii bune?... Desigur, tactica pamantului parjolit!
          Cum iti poti explica agricultura acestei tari, ingenuncheate de distrugerea sistemelor de irigatie?... Demolarea unei industrii farmaceutice, ce garanta siguranta unei natiuni?... Vanzarea la bucata a unor mastodonti industriali, ce puteau produce in interesul natiunii tractoare, camioane, autobuze, vagoane si locomotive, de care tara asta are atata nevoie?... Desfiintarea unui sistem de invatamant ce scotea zeci de mii de specialisti ce profeseaza astazi oriunde, numai aici nu?...
          Desigur, tactica pamantului parjolit!...

           Dupa demolarea Marelui Zid de la Berlin, a inceput Marea Imparteala... Uniunea Sovietica a explodat, fitilul fiind aprins de dincolo de frontiere, ca nu cumva suflul deflagratiei sa raneasca piromanul. Rezultatul a insemnat aparitia unui numar nesfarsit de mici statulete, care habar nu aveau cu ce se mananca libertatea si democratia (fireste, aceste notiuni se pot invata din mers, ne spun bisnitarii, dar ai idee care sunt preturile platite pentru aceasta lectie?)... A urmat dezmembrarea Iugoslaviei intr'o alta multime de firimituri, iar atunci cand iugoslavul de rand a protestat, bombardierele americane s'au gainatat peste Belgrad... Cehoslovacia s'a separat prosteste... acolo smecheriile astea se numesc de "catifea"...
          Singurul stat care s'a opus curentului distructiv a fost Germania, care s'a reunificat...
          Paradoxal, Romania aparent fara sa faca nimic, a ramas unita... Desi toate casele de pariuri adunau banii nu pe ramasagul daca Romania se destrama sau nu, ci pariau pe numarul de state in care va exploda acest stat...
          Romania a scapat de acest seism fara sa'si piarda integritatea teritoriala... Fara sa faca niciu efort, Romania continua sa leneveasca la soare, fara sa i se fi amputat nici macar un degetel...
          Fara niciun efort?... Pai tactica pamantului parjolit, ce, nu este un efort suficient de important? Iti imaginezi ca despadurirea tarii se face fara transpiratie?... Pentru demolarile si vanzarile fara numar cineva nu a nadusit la greu?...

Ne'am obisnuit sa injuram la greu clasa politica, ignorand lupta pe care aceasta a dus'o pentru pastrarea integritatii teritoriale... Politica pe care oamenii nostri politici a dus'o de mai bine de doua decenii a fost foarte subtila si trebuie explicata, daca nu ai inteles'o de unul singur. Singurul motiv pentru care o tara este invadata este bogatia pe care o gasesti la fata locului (cum era cantecul: "Tinere, averea ta e Tara!"?)... Ori disparand tentatia, invadatorii se vor orienta spre alte orizonturi, acolo unde politicienilor nu le'a trecut prin cap sa adopte politica pamantului parjolit...
Vorba lui Iliescu: "Sarac, dar cinstit!"... Cinstea este intradevar o virtute, dar saracia, sa ma scuze domnul presedinte, este o prostie...

Imaginile sunt culese de pe Retea si subliniaza cat se poate de bine TACTICA PAMANTULUI PARJOLIT...

        Universul minuscul pe lăngă care trecem zilnic în pripă, fără să'i acordăm nicio privire, a fost analizat cu atâta interes și umor de Marcel Gotlib în anii '60 în cele două mari săptămânale franceze de bandă desenată la care a colaborat: "Vaillant, le Journal de Pif" si "Pilote". In "Chibițul" si "Cârcotașul", am incercat sa surprind atenția plină de simpatie cu care artistul s'a aplecat timp de vreo 6-7 ani asupra unei lumi alcătuite exclusiv din gesturi și personaje banale, atât de îndepartată de lumea supereroilor americani și a acțiunile lor bombastice... Șoricica ce îl zăpăcea fără voie pe Gai-Luron, dar și Buburuza ce cârcotea în fiecare casetă orice gest ce se petrecea în seria "Rubrique a Brac", au făcut foarte curând școală in banda desenată franceză...
         Astfel in 1969 (un moment istoric în devenirea celei de'a 9a arte, atunci când "Vaillant, le Journal de Pif" s'a transformat in "Pif Gadget"), Christian Godard si Mic Delinx, doi veterani ai benzii desenate, au demonstrat ca au înțeles pe deplin "lecția" predata de "profesorul" Gotlib... Încă de la primele pagini ale epopeei lor de succes, "La Jungle en Folie" (o serie ce vorbește cu mult umor și tandrete despre necazurile cotidiene, despre dramele mărunte ale fiecaruia dintre noi), printre personajele cheie ale seriei ce va numara in final 20 de albume, se vor insinua doua Coțofene, gălăgioase și puse pe bârfă, ce nu pierd nicio ocazie să clevetească pe marginea întâmplărilor la care sunt martore... Replicile Coțofenelor bârfitoare sunt pline de calambururi, de cele mai multe ori intraductibile, dar și de aluzii culturale sau pseudo-filozofice. In final, rezultatul este un amalgam foarte original și plin de interes...
   Din pacate, acest univers aproape concentric își epuizează destul de curând rezervorul de gaguri, situațiile devenind repetitive și monotone. O disensiune intre orgoliile celor doi artiști avea să producă în cateva rânduri întreruperea seriei... După moartea lui Delinx, survenită in 2002, Christian Godard incearcă să relanseze de unul singur "La Jungle en Folie", cea mai importantă serie pe care a imaginat'o de'a lungul impresionantei sale cariere. Unicul album va aparea la Ed. Soleil, dar din păcate atenția publicul naviga deja spre alte orizonturi. Pentru România, singurul interes pe care'l prezintă acest titlu este faptul că Mircea Arapu l'a ajutat indeaproape pe Godard la elaborarea albumului...
           Daca despre "Joe le Tigre", tigrul vegetarian ce se'ndopa cât era ziua de lungă cu mere delicioase, despre "Gros Rino", rinocerul sportiv cu pieptul plin de medalii, despre "Potame", hipopotamul ce se credea medic specialist în orice maladie... încă mai suntem destui ce ne amintim, despre Coțofenele clevetitoare cine'și mai aduce aminte?...
           In continuare te las să te bucuri privind câteva imagini minunate, inchipuite cândva de doi mari artiști: Christian Godard & Mic Delinx... Inainte de a intra in expozitie, dă un clic pe "The Lion Sleeps Tonight" . Doar pentru atmosferă...
            © Ed. Dargaud, Godard & Delinx