O zi plina de intamplari neprevazute...

         Apetenta publicului de dincolo de Ocean pentru orice forma de naratiune epica a devenit proverbiala, nevoia de a evada din cotidianul anost fiind temperata cu darnicie de producatorii angajati in toate formele de divertisment pe care si le poate inchipui o persoana plina de fantezie.. In definitiv, Entertainment-ul este un business ca oricare altul iar publicul, in masura in care este solvabil, trebuie rasfatat : indiferent ca "straiele" pe care le imbraca povestirea sunt imprumutate din recuzita marilor fabrici de vise de la Hollywood, sau se prezinta sub forma unor comicsuri tiparite in tiraje ce ar face un editor european sa priveasca plin de incredere spre viitor, ca este vorba de un spectacol de pe Broadway sau de un serial de televiziune, de un roman fluviu, de o competitie sportiva sau de o expozitie de arta moderna... Orice manifestatie susceptibila de a aduna masele, bine manageriata, devine un eveniment.
         Producatorii au inteles foarte rapid setea publicului pentru povestile frumoase, in care pe ceea ce se credea ca este ultima fila sau ultimul episod, in loc sa scrie "sfarsit" apare un promitator "va urma"... "Odiseea" lui Homer a nascut un substantiv comun, de fapt un stil adoptat de toate artele moderne: odiseea, povestea fara de sfarsit ce continua atata timp cat interesul publicului este treaz
         
         Nevoia de divertisment a unui public grabit si cu un nivel de cultura precar, a generat in primele decenii ale secolului XX in USA, dezvoltarea intr'un ritm alert, intalnit poate numai in cinematografie, a unei noi forme de arta: banda desenata. Sub forma de brosuri necartonate, cu coperti violent colorate si imprimate de cale mai multe ori pe hartie ieftina ( ca sa iasa "produsul" pe piata cu un pret atractiv ), sub forma unor suplimente in ziarele de duminica sau stripuri ce apareau in zilele lucratoare in marile cotidiene, mai rar sub forma unor albume luxoase... banda desenata americana nu a lipsit de la nicio intalnire cu marele public.
         Adevaratele confruntari dintre marile trusturi de presa, dintre "sindicatele" ce reuneau in portofoliile lor o multime de eroi, intrati de mult in legenda, au determinat autorii sa nascoceasca permanent noi situatii pentru personajele agreate de marele public. Nu sunt rare cazurile de eroi cu care au crescut mai multe generatii din aceeasi familie...
          "Prince Valiant" este un personaj imaginat de Hal Foster in 1937 si de atunci, pana in zilele noastre, acest erou nu a lipsit in nicio saptamana de la intalnirea cu cititorii sai!
           "Flash Gordon" inchipuit de Alex Raymond in 1934 a aparut fara intrerupere pana in 2003...
           "Gasoline Alley", o serie imaginata de Frank King in 1918, este una dintre cele mai longevive serii, aparand inca in ziarele de astazi!...
            Insa decanul de varsta ramane o alta serie, "The Katzenjammer Kids", desenata pentru prima data in 1897 de Rudolph Dirks bsi care mai apare si astazi!!!...

            Numarul seriilor ce au aparut in presa americana de'a lungul timpului este impresionant. Absolut subiectiv, am facut o selectie draconica cu cateva personaje ce au marcat istoria benzii desenate de pretutindeni. In alegerea stripurilor pe care ti le propun, am dat prioritate imaginilor reproduse dupa originale, foarte rare de altminteri si pastrate in conditii destul de precare.
            Cel dintai strip este extras din seria lui Alex Raymond, "Secret Agent X-9", din 1934, pe un scenariu de Dashiell Hammett, nimeni altul decat parintele romanului politist modern.

          Reintors de pe front, Alex Raymond nu se mai intoarce la seriile ce l'au facut celebru ("Flash Gordon", "Secret Agent X-9" si "Jungle Jim") si in 1946 inchipuie un alt erou: "Rip Kirby". Kirby este un ofiter demobilizat din Marina Americana la sfarsitul celui de'al Doilea Razboi Mondial si care devine detectiv particular. Cat de departe au ramas seriile naive, pline de romantism, pe care le imaginase Raymond in tinerete!...

       "Buck Rogers" sau cel dintai erou intergalactic, imaginat in 1929, deci cu 5 ani inaintea lui "Flash Gordon"...

      Roy Crane si legendarul sau personaj, "Buz Sawyer", ale carui aventuri incep in 1943... Arta lui Crane denota mult rafinament (din pacate, dimensiunile reduse nu'ti vor permite sa apreciezi la justa sa valoare, marele sau talent) : urmareste cat de elegant este jocul artistului cu rasterele...

         Noel Sickles este cel dintai artist ce va folosi pensula in benzile sale desenate, o tehnica ce va da o nota aparte planselor sale. Pensula ii va permite o modulare mai pronuntata a liniilor si un contrast clar-obscur mult mai "pictural". Aceasta tehnica il va influenta direct si decisiv pe Milton Caniff, un bun prieten si colaborator al lui Sickles. Imaginile sunt extrase din seria lui Sickles, "Scorchy Smith", ce a debutat in 1930...

         Milton Caniff si "Terry and the Pirates": un artist si opera sa, ce au marcat intreaga istorie a benzii desenate. Cele 2 stripuri sunt din 1934, anul cand debuteaza aceasta serie... Stilul lui Caniff este inca "linie clara", influenta lui Noel Sickles urmand sa se faca simtita foarte curand...

          Caniff descopera virtutile desenului in pensula. Foarte rapid, el isi depaseste Maestrul... Priveste cu atentie imaginile de mai jos si vei regasi sursa care avea sa'l inspire pe Hugo Pratt, 25 de ani mai tarziu...

         Cand Caniff este nevoit sa abandoneze seria in 1946 (din motive obscure de ©), desenul este reluat de George Wunder, un artist ce avea sa'l influenteze definitiv pe Victor Hubinon, desenatorul belgian ce a desenat aventurile lui Buck Danny si cele ale lui Barbe Rouge...

         Milton Caniff este nevoit sa inventeze o alta lume, asa ca in 1947 lanseaza o serie plina de actiune : "Steve Canyon". Desenul este magnific iar compozitiile din fiecare imagine sunt perfecte.

      "Tim Tyler's Luck", o serie de aventuri ce a demarat in 1928 sub penita lui Lyman Young (interesant este ca pentru acest erou au lucrat ca asistenti ai lui Young, artisti ce aveau sa marcheze Banda Desenata Mondiala: Alex Raymond dar si Burne Hogart, desenatorul lui Tarzan din plansele de duminica, in timpul anilor eroici)...
        Aceasta serie avea sa inspire in anii '60, in revita "Vaillant", "Luc et Jory", o banda desenata de Lucien Nortier si Jean le Moing...

          "Flash Gordon" si Dan Barry, un foarte talentat artist, ce va desena stripurile cotidiene cu eroul creat de Alex Raymond, timp de 40 de ani, din 1951 pana in 1990...

      "Brick Bradford", un erou imaginat de Clarence Gray in 1933 si care in epoca s'a bucurat de un succes enorm, atat in USA cat si in Europa (cateva zeci de stripuri au aparut si in ceea ce s'a dorit a fi prima revista romaneasca de banda desenata, "Covorul Fermecat"; din pacate, hartia si tiparul execrabil, au facut demersul editorului, ilizibil)...

     Un succes incredibil, de'a lungul timpului: "Little Orphan Annie" de Harold Gray... Banda a aparut din 1924 pana in 2010...

        "Tarzan" & Rex Maxon...

       "Mandrake the Magician", o serie foarte populara in USA si Europa, imaginata de Lee Falk si Phil Davis, incepand cu anul 1934 (o poveste in mai multe stripuri avea sa apara in 1946 in "Covorul Fermecat" si, premiera pentru Romania, avea sa fie reluata intr'un "album"!)...

     "The Phantom", un alt erou foarte popular din anii '30, desenat de Wilson McCoy pe un scenariu de Lee Falk...

     Jose Luis Salinas, un foarte talentat desenator argentinian, imagineaza una dintre cele mai izbutite benzi desenate ce au aparut in cotidienele americane : "Cisco Kid". O adevarata lectie grafica... Salinas va desena aventurile acestui erou din 1951 pana in 1967...

      Frank Godwin: un artist a carui cariera s'a desfasurat intre anii '30- '50... Un caz aparte:talentul si rafinamentul artistului, iesite din comun, depasesc cu mult notorietatea personajelor sale...

      "Dick Tracy" si Chester Gould: un "duet" ce nu mai are nevoie de prezentari...

      "Superman", Jerry Siegel si Joe Shuster: legendele nu mor niciodata!

         "Batman" in cotidiene...

     Dincoace de Atlantic, englezii le raspund americanilor cu o multime de serii de mare succes: "Jef Hawke", o serie S.F. foarte palpitanta, desenata magnific de Sydney Jorda,..

        "Modesty Blaise" sau cea mai importanta agenta a Serviciului de Contraspionaj britanic...

        ... "Modesty Blaise" desenata de Romero!... Acelasi desenator care l'a reluat pe "Rahan" in "Pif Gadget", atunci cand Cheret a fost "alungat "!...

        O alta serie foarte british: "James Bond"!

         Un personaj popular in anii '60, atat la televiziune, cat si in banda desenata britanica: "Dr. Kildare"...

         "Judge Dredd"!!!

           Franta nu are aceeasi apetenta pentru banda desenata publicata in stripuri cotidiene, ca americanii sau englezii. O singura mare exceptie: "13, Rue de l'Espoir", o soap opera ce a bantuit presa franceza aproape 20 de ani, vreo 5-6000 de stripuri in total. Scenariul este obositor si greu de urmarit, insa desenele lui Paul Gillon sun absolut fabuloase!!! "Les Humanoides Associes", editorul care publica intr'o vreme "Metal Hurlant", a indraznit prin anii '80 sa adune toate stripurile acestei serii in 2 volume ce insumau vreo 1000 de planse!!! 2 "carti de telefoane" pe care cu mare greutate le puteai rasfoi!...

          Urmatorul articol va fi cu stripurile cotidiene hazoase...

Cei 60 de prieteni...

          

Un om numit Lee Ivas...

          Semnalul unei adevarate efervescente editoriale a fost dat, pe la inceputul anilor '70 de "L'Echo des Savanes", revista trimestriala ce se dorea in opozitie cu publicatiile periodice de banda desenata, editate de marii moguli de presa: Dargaud si "Pilote", Dupuis si "Spirou", Le Lombard si "Tintin" si Vaillant cu "Pif Gadget"... Aruncand o privire critica peste umar, fara patima si judecand la rece ceea ce s'a intamplat atunci, constati ca "revolutia" culturala promisa nu a fost nimic altceva decat o furtuna intr'un pahar cu apa : singurul merit al lui Gotlib, Mandrika sau Bretecher in primii doi ani de aparitie a revistei "L'Echo des Savanes", este ca au mutat injuraturile si dirty words-urile compuse din 3 sau 4 litere, dupa garduri unde erau mazgalite pe fuga, in paginile unei reviste vandute in chioscurile de presa! Marele castig al acestei contestari severe a unui regim autoritar si conservator a fost insa emanciparea multimii, ceea ce a dus in mod automat si la emanciparea artistilor (ordinea este chiar aceasta, caci majoritatea artistilor au fost practic nevoiti sa se "maturizeze", pentru a ramane "in carti", vezi cazul lui Michel Greg sau Christian Godard, doi mari artisti nu foarte convinsi de necesitatea unei revolutii culturale)...
         Semnalul dat de "L'Echo des Savanes" seamana izbitor cu focul de arma ce a declansat pe la sfarsitul secolului XIX, iuresul nestavilit al colonistilor in Oklahoma: "The Oklahoma Land Rush of 1889"!...Tot asa cum apar pe trotuare ramele dupa ploaie, in presa franceza numarul publicatiilor se multiplica ametitor... Reviste intocmite de profesionisti (nu neaparat in cautare de un debuseu in care'si putea exprima liber ideile respinse de marii editori, ci in cautarea unui El Dorado pe care angajatorii lor anteriori nu'l imparteau cu ei) sau reviste editate de amatori, tineri ce fie doreau sa intre intr'un sistem inca elitist si inchis, fie simteau nevoia sa impartaseasca unui public restrans, impresiile si opiniile lor legate de banda desenata (nu uita ca Internetul si Reteaua nu existau nici macar in fanteziile scriitorilor de anticipatie!), deci toate aceste reviste au inundat piata de specialitate.
       Fireste, majoritatea acestor publicatii aveau o existenta efemera, de doar cateva numere ("Tousse Bourin", "Mormoil", "Le Petit Miquet qui n'a pas Peur des Gros", "Le Canard Sauvage"...)... Acelasi lucru se' ntampla si cu fanzinele sau prozinele, editate de amatori si care supravietuiau de la un numar la celalalt. Doar o mica parte dintre ele vor reusi sa se impuna intr'o piata din ce in ce mai libera: "Schtroumpf: Les Cahiers de la Bande Dessinee", o publicatie a unui pustan pe nume... Jacques Glenat- Gutin, ce va sta la baza unui adevarat imperiu editorial, "les Editions Glenat"; "Curiosity Magazine", prozinul ce va genera o casa de editura purtand numele editorului sau, Michel Deligne si care timp de un deceniu si jumatate, va insemna  alternativa la marile case de editura; "Hop!" sau prozinul de lux editat de Louis Cance, periodicul "alternativ" cu existenta cea mai indelungata (apare trimestrial de peste 40 de ani!); "Falatoff"... "Submarine"...

       Prin '72 am inceput sa frecventez Biblioteca Franceza din Bucuresti, de pe bulevardul Dacia. Marturisesc ca ma simteam destul de stingherit odata ce treceam de usile monumentale: franceza mea era mai mult decat deficitara si ma asteptam, naiv, ca in orice clipa sa fiu supus unui test de cunostinte ligvistice, test ce mi'ar fi deconspirat imediat "frauda"... Mai mult, pe aici era o adevarata inflatie de flacai cu "ochii albastrii", scumpii nostri securisti (apropo, chiar nu te intereseaza sa afli cine erau flacaii ce ne turnau la Securitate, prietenii nostri din bienalele de arta de la Sala Dalles si cei din micul nostru anturaj artistic, care dadeau cu subsemnatul pentru ceva avantaje?... nu crezi ca a sosit momentul sa dam cu ei de pamant, chiar daca nu mai sunt decat niste batranei cu programari la doctorul de la "Elias"?...)...
       Revistele si albumele de banda desenata pe care le puteam frunzarii la Biblioteca Franceza mi'au adormit rapid "vigilenta"... Aici am avut ocazia (prin intermediul revistei "Spirou, ce avea o pagina intreaga dedicata subiectului) sa aflu de fabuloasa lume a fanzinelor si prozinelor...
       Dupa cateva incercari in fanzine de care nimeni nu'si mai aduce aminte, am descoperit revista lui Michel Deligne, "Curiosity Magazine" ( Primele eseuri au aparut in cele doua publicatii efemere ale lui Francisc Slomka, "Inter Jeunes" si "Scorpion", doua fanzine minabile,,, Slomka, astazi un medic parizian plin de bani si posesorul unei galerii de arta in Cartierul Latin, a avut amabilitatea ca ultimile 5 planse primite de la mine sa le prezinte la un concurs B.D., din juriul caruia facea parte Fournier, sau autorul lui "Spirou & Fantasio" din acel moment si Maric, redactorul-sef de la revista "Pieds Nickeles", viitorul scenarist al perioadei "Arthur, le fantome justicier" desenata de Mircea Arapu!... desi stilul meu era evident comic-underground, am castigat Premiul pentru B.D. Realista!...)...
       In acel moment (1974?) aveam deja terminate 10 planse cu Irma Coruptibila, un soi de parodie dupa "Incoruptibilii", un serial de succes cu Robert Stack ce a rulat si pe micile noastre ecrane. De fapt era o urmare a povestii anterioare pe care i'am trimis'o lui Slomka (cam toate plansele pe care le imaginam erau scrise in franceza, traduse cu ajutorul fratelui meu Valeriu, caci o eventuala publicare in Romania era exclusa: usile de la redactiile revistelor pentru copii, in care apareau si cateva planse de banda desenata, erau deschise doar pentru vizite, nicidecum pentru colaborari... asa ca sperantele mele se agatau de presa din vestul Europei...)...
       Cele 10 planse (adica vreo 8 luni de lucru din greu) i'au fost trimise lui Michel Deligne, in original (caci xerox nu prea exista pe vremea aia)...
        De curand, am avut surpriza sa regasesc cateva scrisori de altadata... Iata ce mi'a raspuns Michel Deligne:

       

      Daca te poti dedubla pentru cateva momente, incearca sa'ti imaginezi emotia unui adolescent de 19 ani, inchis intr'un sistem care'i raspundea "Nu!" la orice initiativa a sa si care la cea de'a treia incercare in West, primeste PENTRU PRIMA DATA IN ROMANIA, un contract pentru o banda desenata!!! Este o premiera pentru Romania iar emotia pe care am resimtit'o atunci, mi'ar face placere sa o impart cu tine...

     Pagina de sumar si editorialul lui Michel Deligne... Romania este PENTRU PRIMA DATA "IN CARTI" atunci cand vorbim de banda desenata!... Este prima data cand cititori de banda desenata din West aflau ca Bucurestiul este capitala Romaniei!
     "Il fait chaud a Oklahoma" de Ivas Anghel este PRIMA BANDA DESENATA ROMANEASCA CE A APARUT INTR' UN PERIODIC OCCIDENTAL!

        Acestea sunt cele 10 planse pe care in 1974 le'am publicat in Belgia... Nu este doar o victorie a mea, ci a intregii Romanii!
        Tarziu, cand am primit cateva exemplare, rosu de emotie si mandrie, m'am repezit la redactia revistei "Cutezatorii", aceeasi care mi'au deschis usa de fiecare data doar ca unui simplu musafir nepoftit... In jurul revistei pe care am asejat'o cu timiditate pe un birou s'au strans cateva persoane: imi amintesc de Ioan Donca si Pompiliu Dumitrescu... Dupa ce au rasfoit'o cu aparenta indiferenta, Pompiliu a decretat: "E tare tipul de la pag. x!"... Era un alt desenator, oricare altul dar nu unul de langa tine...
         Am inchis revista si m'am dus sa beau o bere... De unul singur... In Romania nu s'a schimbat nimic de atunci: paharul de bere in continuare il bei singur, daca vrei sa iti tihneasca...

        Incurajat de prima mea aparitie importanta din presa, am continuat "Aventurile lui Irma"... Au urmat vreo 5 planse (din care nu mai pastrez decat una singura)... Insa un nou proiect ce a inceput sa ma framante si a carui geneza a durat vreo 3 ani, "Une Nuit, un Lache...", a trimis'o pe Irma coruptibila la culcare pentru totdeauna... Un album de 45 de planse, in care pentru prima data incercam sa impac grafica mea in penita si tus cu colajul de gravuri ( o tehnica la care aveam sa revin de'a lungul carierei mele in mai multe randuri: cea dintai povestire publicata in "Universul Copiilor" este finalizata in aceasta tehnica- din pacate, masinile tipografice obosite de la Casa Scanteii intotdeauna au tradat intentiile artistului ce cauta noi cai de exprimare )...
        Odata terminata povestirea, nu am ezitat si am trimis'o lui Michel Deligne, singurul editor pe care'l cunosteam in acel moment...

       Iata cel dintai contract dintre un autor roman de banda desenata si un editor occidental!!!
       "Une Nuit, un Lache..." ( sau "Apres l'Apocalypse- Une Nuit, un Lache..." cum a preferat editorul sa'l boteze, din ratiuni comerciale) este  PRIMUL ALBUM ROMANESC DE BANDA DESENATA EDITAT IN OCCIDENT!!! o premiera pe care niciun trepadus nu o poate escamonta, asemenea prestidigitatorului de 3 parale de la Dragaica...

     Un an mai tarziu, albumul avea sa primeasca un mare premiu, decernat de Michel Deligne: "Grand Prix Spatial"- 1979...
     Granitele fiind sudate pentru mai bine de un deceniu, premiul si banii datorati pentru album au fost ridicati de Mircea Arapu. Mircea imi este un adevarat prieten... Dar tot am un foarte mare regret : as fi preferat ca cel caruia Michel Deligne ii strange mana cu aceasta memorabila ocazie sa fie Lee Ivas Anghel...
      Acest premiu este PRIMUL PREMIU INTERNATIONAL CE RECOMPENSEAZA O BANDA DESENATA ROMANEASCA!!!...
       Legat de acest prim triumf al benzii desenate din Romania am un mic regret... La un moment dat, Dodo Nita care'si datoreaza bruma sa de notorietate benzii desenate romanesti si pe care tocmai de aceea se presupune ca ar trebui doar sa o respecte si sa o consemneze (fara analize si valorizari, caci acest gen de analize presupune o pregatire si un bun simt ce'i lipsesc cu desavarsire), si'a permis in public sa ironizeze acest premiu, banuind o intelegere intre mine si Michel Deligne (?!)...
       Un nerusinat...
       Vorba Poetului :

             "Critici voi, cu flori desarte,
            Care roade n-ati adus 
            E usor a scrie versuri
            Când nimic nu ai de spus."

                  Acest articol ii este dedicat lui Michel Deligne...