Un Tiran pentru linistea noastra !

    
                 In limbajul curent, revine tot mai des notiunea "dictator". Se pare ca este un cuvant la moda si care da fiori unei generatii crescute in fata televizorului...
                 DEX-ul ne spune transant ca Dictator inseamna : "In Roma antica , magistrat superior ales de Senat in vreme de razboi, de rascoale etc., pe o perioada de sase luni, cu puteri nelimitate"...sau " Persoană autoritară, care își impune punctul de vedere, voința; tiran, despot"...
                  Wikipedia, dupa ce ne invata originea cuvantului este si mai transanta: "Ulterior termenul va defini monarhi sau sefi de stat cu puteri   nelimitate care au un regim de dictatură, fără recunoașterea altor partide politice din opoziție.O caracteristică a dictaturii este lipsa alegerilor democratice, nerespectarea drepturilor omului, suprimarea brutală a mișcărilor progresiste democratice."
                 Foarte greu de contestat o astfel de definitie. Daca Dex-ul este insa un instrument "rece", care' ti explica semnificatia unei notiuni si radacinile etimologice, de la Wikipedia te' ai  astepta sa' ti ofere niscai explicatii cioclopedice, cum ar fi de' o pilda motivatia aparitiei dictatorilor. Daca in Roma antica istoria veche ne explica foarte simplu ca dictatorii erau alesi intr' o perioada de criza sociala tocmai pentru a evita ambiguitatile unei democratii, in perioada moderna Istoria uita sa ne mai explice de ce au aparut dictatorii si tiranii. Ori unul dintre cele mai importante roluri ale Istoriei este sa ne invete sa nu repetam greselile trecutului...
                   Istoria moderna este plina de dictatori: Franco, Salazar, Hitler, Stalin, Mao Zedong, Kim Ir- Sen, Ceausescu, Sadam Husein, Gaddafi iar mai nou, fara sa aibe cineva curajul sa' l declare dictator in gura mare, Putin... De cate ori vine vorba despre ei, Istoria si comentatorii scot rezervele de laturi si le arunca pe impricinati, pentru ca mirosul sa' i tina cat mai la distanta pe curiosi.
                   Si totusi... Nu doresc si nici nu sunt capabil sa devin avocatul acestora, dar o serie de intrebari sunt nevoit sa mi le pun: in ce imprejurari un stat a abdicat de la democratie si a ales calea dictaturii?... ce conditii sociale au impus o astfel de alegere?... au existat presiuni externe care au provocat o astfel de alegere extrema?... Sunt numai cateva intrebari carora in general li se ofera raspunsuri trunchiate, niciodata complete.
                    Marii dictatori, Stalin, Hitler sau Mao au aparut pe fondul unei pauperizari fara precedent a maselor largi. Rusia si China, tari extrem de bogate, au fost intotdeauna tinute departe de prosperitatea occidentala: idea ca aceste tari cu populatii foarte numeroase s' ar putea emancipa au dat intotdeauna frisoane Westului! Asa ca, Europa si America au inchis ochii in fata unor situatii sociale inacceptabile atat in Rusia tarista, cat si in China imperiala, mai ales ca erau partase la jaful sistematic la care erau supuse aceste uriase imperii. Revolutiile care i' au adus la putere pe Stalin si Mao sunt rezultatul unei indiferente politice a lumii Westului. Germania, intotdeauna o regiune prospera nu atat prin bogatia solului cat prin gradul inalt de mobilizare a spiritului national, a fost dintotdeauna un motor al dezvoltarii europene. Este de neinteles complotul marilor puteri impotriva Germaniei, dupa Marele Razboi Mondial, cand tara a fost ingenunchiata de saracie. Este suficient sa citesti "Obeliscul negru" de Eric Maria Remarque ca sa' ti faci o idee despre inflatia infioratoare din care Germania nu mai parea capabila sa iasa. In aceasta situatie, abdicarea germanului de rand de la regulile democratiei si alegerea dictaturii devine aproape o situatie de inteles...
                      Franco, Salazar, Mussolini si Hitler si' au strans coatele in fata pericolului rosu. Politica lor comuna impotriva comunismului a avut intotdeauna acordul celorlalte puteri occidentale (Franco in Spania si Salazar in Portugalia vor "dictatorii" bine merci in tarile lor multi ani dupa ce cel de' al Doilea Razboi Mondial se va fi incheiat, o dovada evidenta ca de fapt Westul nu este atat de deranjat de o dictatura, atata timp cat nu' i este deranjata politica internationala)...
                       Si dictatorii arabi au fost tolerati atata timp cat politica economica a Westului putea sa traga oaresce beneficii din raporturile bilaterale: in definitive, banii n' au miros! Mai mult, in Libia si mai ales in Irak era nevoie de o mana forte la conducere, pe care doar o dictatura o putea asigura. Odata cu caderea lui Sadam Husein era limpede pentru toata lumea ca s'a deschis Cutia Pandorei!...
                       Se pare ca nimeni nu este dispus sa invete ceva din  Istorie. Lumea o citeste fie din obligatie, ca sa poata trece clasa, fie din pasiune si atunci o face ca si cum ar citi un roman istoric de aventuri... O fraza a devenit deja o butada: "Istoria se repeta!"...
                  

                      Spirou si Fantasio aveau sa infrunte nu doar o data capriciile unui dictator. Aici, tiranul este chiar verisorul lui Fantasio, Zantafio, iar actiunea se petrece intr'un mic stat imaginar din America de Sud, acolo unde loviturile de stat sunt la fel de obisnuite ca rasaritul soarelui!...

                     Un gag minunat cu "adeziunea spontana a maselor largi la politica de stat": daca lozincile nu sunt suficient de locvace, un sut in fund poate sa faca minuni! O poanta care poarta marca Franquin & Rosy si care avea sa fie reluata cativa ani mai tarziu, in 1959 de Goscinny in "Lucky Luke"...

        Aceeasi gluma povestita de Rene Goscinny pentru Morris in "Lucky Luke"...

                   Zorglub, celalalt mare dictator imaginat de Franquin si Greg...

                     La plecarea lui Franquin, Fournier este artistul care preia destinul acestei minunate serii care este "Spirou et Fantasio", timp de 9 albume... Si el a descoperit undeva prin Asia indepartata un dictator de opereta : Kodo!...

            Dictatorii din "Tintin" sunt cat se poate de autentici si periculosi, chiar daca sunt prezentati intr'o nota comica...

                 Alternanta la putere dintre generalul Tapioca si generalul Alcazar, intr'o tara imaginara din America de Sud tine deja de folclor. Loviturile de stat se succed cu mare viteza, astfel ca cei doi dictatori nu prea mai au timp si de ceva transformari sociale. Scuze, am uitat de lozinca din décor, care in functie de dictatorul aflat la putere, aclama "Viva Tapioca!" sau "Viva Alcazar!"...
                 Herge se pare ca stie cate ceva despre dictatori...

                Maurice Tillieux si un alt dictator din America de Sud in aventurile lui Gil Jourdan...

              Basam Damdu, tiranul "galben" care era gata sa distruga civilizatia iudeo- crestina!...
              "Blake & Mortimer" o serie belgiana de Edgar P. Jacobs de prin anii '50- '60, de un sovinism si rasism rar intalnit in banda desenata!...

              Natacha si un tiran arab! Walthery se descurca admirabil...

               Un alt tiran arab, plin de petrodollari si care isi poate plati orice extravaganta: aici il injura de mama focului pe agentul de politie, dupa ce a aflat ca amenda nu costa mai mult decat o Havana!...
              Quentin Gentil, o banda desenata superba de Michel Greg...

              ... si in sfarsit, tiranul arab imaginat de Tillieux in "Gil Jourdan"...
               Pentru toti dictatorii si tiranii pe care'i contabilizeaza cu multa ravna, la fel de vinovata este si Istoria, care nu a vrut niciodata sa explice mecanismul aparitiei a unor astfel de monstruozitati: orice boala are si o cauza si prevenind, evitam aparitia acesteia. Este un dicton din medicina dar care se potriveste si acestui tip de grava deviatie sociala...

Escher versus Druillet

              

         Probabil de la cei dintai pasi pe care i'a facut timid si plin de spaime pe scoarta pamantului, omul si'a cautat repere ca sa'si poata gasi calea de'ntors acasa, indiferent ca acasa insemna pestera, cortul, bordeiul sau palatul in care' si ducea traiul. Cand curajul i'a dat aripi si curiozitatea sau nevoia l'au manat tot mai departe de cuibul sau, nu au mai fost suficiente cele cateva semne care'i marcau teritoriul, adica vreun bolovan mai colorat, un arbore stramb sau o colina mai inalta... Le Petit Poucet, personajul din basmul lui Charles Perrault, este cel mai mic dintre cei 7 frati pe care parintii impinsi de saracie, vor sa'i piarda in codru. Prevazator, copilasul isi umple traista cu pietricele albe pe care le presara pe cararea din padurea intunecata, reusind astfel sa gaseasca drumul  spre bordeiul parintesc.

            Tezeu, hotarat sa scape fecioarele si tinerii efebi atenieni de la sacrificiul pretins de monstrul din Creta, nu indrazneste sa patrunda in Labirint ca sa infrunte Minotaurul decat dupa ce Ariadna il invata cum sa se descurce in incurcatul dedal, acolo de unde nimeni din cei care intrasera, nu s'a mai intors. Cu ajutorul unui ghem ("Firul Ariadnei") ce'l tot desfasura pe masura ce avansa in fiorosul labirint, Tezeu va regasi calea de intoarcere, odata uciderea Minotaurului implinita...

       
                   Nevoia de a se descurca intr' un tinut care inca nu' i era prieten, l' a obligat pe cel dintai om sa priveasca cu atentie in jurul sau, caci orice reper ii putea fi de mare ajutor. Iar primele ajutoare i' au venit chiar de la harta celesta: Soarele, Luna si Stelele au fost cele dintai jaloane care l' au impins sa pribegeasca tot mai departe. Prudent, omul si' a notat fiecare pas facut, astfel ca foarte curand au aparut primele harti, ce' i vor permite de' acum incolo sa' si gaseasca drumul mult mai usor. In epoca glorioasa a Marilor Descoperiri, atunci cand Cristofor Columb, Vasco da Gama sau Magellan, cu foarte mari sacrificii ne' au invatat ca pamantul este rotund si mult mai mare decat am fi putut visa oricare dintre noi, hartile cu rutele maritime spre noile tinuturi erau pazite mai strasnic decat orice comoara si erau departe de a fi un bun public (De fapt, cam acelasi lucru se' ntampla si in zilele noastre, atunci cand vorbim de hartile geologice, adica acele documente care cartografiaza bogatiile naturale din subsol si care sunt ravnite de orice companie multinationala; dupa "revolutia" din decembrie 1989, cand s' a dat startul la Marea Praduiala si cei alesi s' au pus pe treaba cu toata ravna, de s' a ales praful din toata economia romaneasca, au fost negociate si hartile geologice... Pai cum altfel crezi ca in Apuseni, fara niciun fel de forare s' au descoperit zacaminte aurifere si mai ales, alte metale rare?... s' au chestia cu gazele de sist, unde s' a mers pe sest (n'am putut rezista sa nu fac un calambur tampit!) ?...).  Omul a inteles repede ca fara drumuri cunoscute si sigure nu se poate face negot ( o indeletnicire pe care romanul probabil ca o considera cu mult sub demnitatea sa, caci altfel nu pot intelege de ce Romania nici in ziua de azi nu are 2 autostrazi care sa lege vestul cu estul si nordul cu sudul, racordandu' ne macar in acest fel la pulsul Europei ) !...

                   Astazi probabil ca fiecare palma de pamant a dost cartografiata si scotocita, astfel ca pentru potolirea dorului de duca al noilor aventurieri nu a mai ramas decat fundurile oceanelor si cararile inca nebatute dintre stele...
                   
                    Intr' o lume in care reperele au fost identificate iar jaloanele de mult au fost plantate in pamant, s' au nascut in continuare visatori pe care banalul cotidian si rutina unor legi ale stiintelor exacte nu ii mai multumeau. Nevoia de altceva este pasul inainte pe care fiecare dintre noi ne' ar placea sa fim capabili sa' l facem, dar cei mai multi dintre noi nu avem habar incotro ar trebui sa pasim. De cate ori nu ai auzit in jurul tau fraza devenita aproape un dicton : "din pacate, nu mai este nimic de inventat!" ?... Cu laitmotivul asta nu a fost de acord cetateanul care a inventat roata... nici cetateanul Newton... nici Einstein... Ei si atatia alti cetateni care au avut curajul sa intinda piciorul si sa paseasca spre un altceva pe care doar il banuiau, fara sa' l vada. "Curajul de a pasi alaturi de drumul batatorit"!...

                    Un viteaz care a avut curajul sa priveasca in alta directie decat cea in care ne uitam cu totii a fost Mobius. Nu Moebius (Jean Giraud), el insusi un deschizator de drumuri si cu care multora dintre noi, cei care transpiram cu pensula si tocul in mana, ne' ar placea sa ne identificam...
                     August Ferdinand Mobius, un matematician si astronom  german din secolul XIX. Nu prea stiu mare lucru despre viata si opera sa... Stiu doar ca la un moment dat a avut o strafulgerare, inventand ceea ce cunoastem azi drept "Inelul lui Mobius" ("Banda Mobius")... O suprafata cu 2 dimensiuni intr' un univers tridimensional!!!
                      "Banda Mobius" in diferite variante, inclusiv celebra sigla "Renault"!...

Tulburat de aparentul paradox constituit de "Banda Mobius", Escher (Maurits Cornelis), un artist olandez din secolul trecut, isi dedica aproape intreaga cariera descifrarii tainelor acestei fasii de hartie rasucita. Lucrarile sale grafice, litografii sau xilogravuri, continua si astazi sa ne emotioneze...

 

 

                   Tot in secolul trecut, prin anii '60- '70, Philippe Druillet intra pe usa din fata la celebra revista pariziana "Pilote". Rene "Asterix" Goscinny este cel care tine in mana destinele acestui saptamanal de banda desenata si este socat de imensul spirit novator al tanarului grafician, perfect necunoscut pe atunci. Druillet debuteaza cu cateva povestiri avandu' l drept erou pe Lone Sloane, neo-terrianul cu ochii rosii, un vagabond spatial jumatate pirat, jumatate justitiar. Ulterior, cele 6 povestiri vor aparea in volumul "Les Six Voyages de Lone Sloane"... Urmeaza "Delirius", un mare roman grafic pe un scenariu genial de Jacques Lob. Restul e Istorie...
                    Influenta lui Escher asupra lui Philippe Druillet este imensa...

                        Un poster de tinerete al lui Boris Valejo, foarte inspirat de grafica lui Philippe Druillet!...

                   In "Delirius", Lone Sloane intra intr' un fel de mall al placerilor, care se numeste... PALAIS D' ESCHER!!!...

                      In cele cateva planse pe care Sloane le petrece in "PALAIS D' ESCHER", Philippe Druillet citeaza o multime din lucrarile lui M.C. Escher, care este evident ca l'au emotionat...

                          Mobius... Escher... Druillet... si astfel, cercul s' a inchis...