Que Viva Mexico !

           Pentru o lume atat de pragmatica, cum se'ntampla sa fie zona Europei Occidentale si a Americii de Nord (o lume angaja intr'o cursa in care marele premiu se numeste Profit), restul tarilor ce au pierdut startul in Marea Intrecere nu inseamna altceva decat simple destinatii exotice... Ce alta semnificatie are pentru turistul mediu occidental zona Caraibelor, Cuba, Mexicul, America de Sud, nesfarsite tari din Africa si zona araba (in aceasta parte a lumii visul americanului mediu in cautare de exotism s'a transformat in cosmar) sau coasta de Vest a Pacificului?... Imbacsit de ritmul lipsit de neprevazut in care se scurge viata sa pana la pensie, in cadenta monotona a dictonului "Metro, Boulot, Dodo", nu este de mirare ca omul occidental este atat de surprins atunci cand in alta parte a lumii descopera intregi zone din viata cotidiana ce au scapat de sub controlul autoritatilor.
           Strabatand Romania intr'un automobil impreuna cu niste prieteni francezi, atunci cand foamea ne'a tras de urechi am parcat masina pe dreapta si pe o poienita cum numai in vise gasesti, am intins o patura si am scotocit linistiti in cosul cu merinde... Cand am fost oaspetele lor in Franta, am constatat ca acolo dejunul exotic nu prea era posibil: aproape fiecare palma de pamant era "controlata". In definitiv, nu trebuie sa traiasca si carciumarii?... Bruno, un alt amic francez se lauda acasa cum si'a petrecut vacanta intr'o gospodarie romaneasca, carand cu lopata balegarul din sopronul vitelor si spalandu'si in ligheanul cu apa rece, mainile intepenite de munca... Inca te mai indoiesti ca Romania este o destinatie exotica?...
          Nostalgia americanului pentru vacantele de altadata din Cuba aproape ca este explicabila: un adevarat paradis terestru, aflat la o aruncatura de grenada de coasta Statelor Unite si cu niste preturi pe care si ultimul parlit american si le putea permite! Vecinul din sud al U.S.A., Mexicul, se afla oarecum in aceeasi situatie: o tara saracita, fiindca nu stie cum sa'si exploateze propriile resurse naturale, cu minunate peisaje exotice, cu soare ceva mai generos si muuult mai ieftin decat in Hawaii si cu fete frumoase la pret de dumping. In anii '60, cand valurile de emigranti mexicani nu reprezentau inca o problema pentru marea natiune de la Nord, Mexicul era considerata o destinatie ideala de vacanta (aminteste'ti "Fun in Acapulco", filmul din '63 cu Elvis Presley!)...
         Agentiile de turism si deopotriva fabrica de vise de la Hollywood, au inundat piata media cu sabloane ce se vor rezumate ale unor lumi exotice, destinatii de vis pentru clientul mediu : viata de zi cu zi in Mexic se scurge intre interminabile distractii si "siesta" obligatorie; toate fetele de la sud de Rio Grande sunt creaturi de vis, gata sa se arunce in bratele celui dintai yankeu iesit in cale; orice mexican ce se respecta nu poate fi altfel decat grasut, de statura mica, cu mustata si nedorind nimic altceva pe lumea asta decat sa'si serveasca cu devotament stapanul, asemenea unui Sancho Panza; in situatia in care figurantul mexican nu corespunde tiparului descris mai sus si este inalt, lat in umeri, cu cartusierele impletite pe pieptul paros, cu prviri crancene... atunci inseamna ca avem de'a face cu un bandido... cu un desperado...
           La randul ei, banda desenata a preluat sabloanele popularizate in filme si in prospectele turistice. Intotdeauna, figurantul mexican este un personaj exotic, ce isi presara monologul cu expresii sau cuvinte in spaniola, pentru a reda culoarea locala: "gringo", "muchachos","hombre", "amigo", "carajo", "tonto", "maldito", "caramba" si altele asemenea vin sa intregeasca atmosfera exotica in care evolueaza eroii...
          Articolul de astazi incepe cu cateva desene magnifice ale lui Hermann, extrase dintr'un album scris de Greg pentru seria "Bernard Prince ( ©Ed. Le Lombard, Greg & Hermann ). Povestea se'ntampla intr'un stat imaginar, Coronado, insa paralela cu Mexicul este evidenta. O tara plina de "peones" adusi la sapa de lemn, convinsi ca singura cale pentru a scapa de saracie este sa faca "la revolucion"...
           Imaginea cu care debuteaza articolul este un montaj facut de mine, pornind de la o ilustratie de Hermann...

      Din cea mai buna serie de banda desenata western, "Blueberry" sau "Fort Navajo", asa cum se numea in anii de debut, nu putea sa lipseasca figuratia mexicana: "bandidos" ce nu stau mult pe ganduri cand au o "maceta" in mana si tre' sa te scape de griji... "rurales" sau trupele regulate ale armatei mexicane, toti corupti pana la urechi... "peones" toropiti de arsita, intotdeauna facandu'si "siesta"...        © Ed. Dargaud, Charlier & Gir

         Primul "Pancho" apare in 1951 in superba serie a lui Jose Luis Salinas, "Cisco Kid" si stabileste pana in cele mai mici detalii sablonul ce va fi aplicat timp de cateva decenii, pentru prietenul mexican al eroului...

       Celalalt Pancho, imaginat in 1954 de Jije, camaradul simpatic si viteaz al lui Jerry Spring... © Ed. Dupuis & Jije

         Nelipsitele lovituri de stat si mini-revolutii...

            Nelipsitele plutoane de executie...

          Sancho, mexicanul rotofel ce il insotea la un moment dat pe Teddy Ted, eroul dezvoltat de Lecureux & Forton pentru revista "Pif"...  Daca te descurci in franceza, te va amuza copios felul cum se chinuia Lecureux sa stalceasca monologul lui Sancho, pentru a sugera cititorului ca are de'a face cu un mexican!...

    Bandidos...

        Santiago, un "bandido" mai "peligroso" decat un "crotales"...

             Lucky Luke este eroul pe care l'a imaginat Morris in 1946, dar Goscinny este cel care a ridicat foarte mult nivelul valoric al seriei, in momentul in care a inceput sa scrie scenariile...
            © Ed. Dupuis, Dargaud, Goscinny & Morris

          Cei doi geniali autori nu pierd nicio ocazie ca sa ironizeze "siesta" made in Mexico...

         Un gag de zile mari pe care Goscinny nu ezita sa il repete...

           "Durango", Yves Swolfs si westernul spaghetti...

          "Sammy", Cauvin & Berck si plutonul de executie...
             (va urma)...

De 1 Mai muncitoresc, in pas de defilare ...

       Semnificatia acestei zile o cunoastem amandoi: eu cel crescut in umbra Marelui Urss, tu care te'ai ferit cat ai putut de "Lumina ce vine de la Rasarit"... Insa de oricare parte a baricadei ne'am fi aflat, fiecare dintre noi a inteles ca nu suntem altceva decat rodul unui sustinut tir mediatic, al unei educatii controlate, indiferent carei lumi i'am apartine. Oricum, daca un profesor nesuferit ne'ar pune in fata cate o foaie de hartie, racnind ca un sergent la instructie "Extemporal!", sunt convins ca fiecare dintre noi va scrie pe coala alba o alta definitie a zilei de 1 Mai... Modelarea materiei cenusii a copilasilor, iar mai apoi a viitorilor adulti, este o adevarata arta. Orice natiune este constienta ca de felul in care isi educa tineretul de azi, depinde modul in care raspund adultii de maine comenzilor sociale si nationale...
      Nu cu foarte mult timp in urma, ma aflam in compania unui "francais de souche", adica un francez autentic, in preajma unei sticle de vin bun. Iar licoarea de calitate ne'a dezlegat amandurora limbile, demoland si cea din urma retinere ideologica. Prietenul francez de pahar mi'a marturisit ca familia sa numeroasa isi pierdea unitatea, atunci cand reuniti cu ocazia marilor sarbatori, unul sau altul dintre ei facea imprudenta de a discuta politica. Motivul acestei confesiuni a fost o banala mentionare de catre mine a revistei "Pif" de altadata, singura revista de banda desenata ce se gasea foarte rar la chioscurile din Romania si la discretie, in anticariate... Amicul francez isi amintea, cu un suras stanjenit in coltul gurii, ca in familia sa orice publicatie editata de ed. Vaillant ( fie ca era vorba de "Vaillant, le Journal de Pif", de "Pif Gadget", de "L'Humanite", de carticelele in format "poche"...) era interzisa ! In schimb, erau incurajate albumele editate de ed. Dupuis, o editura belgiana ce avea ramificatii si in Franta si care promova nedisimulat, valorile traditionale crestine... In schimb, in familia unuia dintre fratii sai, "gauchiste" convins si cu orientare deschisa spre stanga, revista "Pif" si eroii ce apareau in paginile sale (editura Vaillant tine de Partidul Comunist Francez), erau puncte importante de reper!... Discutiile dintre pustii familiei reunite erau foarte aprinse, fiecare devenind avocatul revistei pe care o citea si care avea o ideologie evidenta. In mod natural, ecourile disputelor dintre pustani ajungeau si la masa oficiala, unde adultii adunati in jurul curcanului traditional, nu pierdeau ocazia sa incruciseze limbile ascutite ale floretelor ideologice...
       Habar nu am daca 1 Mai de altadata insemna doar micii la gratar si berea trezita, cum incearca sa'l convinga pe ascultatorul de azi niste prapaditi de comentatori politici pe la T.V., din pacate formatorii de opinie ai noilor generatii... Poate tu, care ai ai o minte mai sprintara, vei reusi sa'mi spui daca semnificatia acestei zile este mai profunda sau nostalgia nu este decat un alt reflex ce tine de sindromul "les neiges d'antan"...

        Imaginile legate de subiect pe care le'am gasit sunt extrase din 2 reviste "Flacara" din 1954, numerele din 1 si 15 Mai...
       
         Fotografia de la tribuna oficiala, foarte grosolan retusata si montata de redactorii de la "Flacara", este un document istoric (prietene, sa nu iti imaginezi ca in intreaga Istorie a omenirii exista vreun singur document absolut obiectiv : toate cronicile si mesajele ce ne'au parvenit sunt alterate de comanda sociala ce le'a generat sau de educatia pe care a primit'o cel ce a redactat informatia transmisa). In centrul imaginii, salutand jovial, se afla Gheorghe Gheorghiu- Dej. La dreapta sa, a 6a persoana este... Nea Nicu!, cu sapca sa traditionala si inca nepermitandu'si sa salute multimea...

     Nu inteleg prea bine ce au in maini garzile muncitoresti: cozi de matura, bate sau carabine... Oricum, imaginea cu oameni ca mine sau ca tine, defiland ordonat si fara vointa, imi cam da fiori: imi aminteste de o lozinca lugubra din anii '90 - "I.M.G.B. face ordine!", o formula ce ii statea bine lui Iliescu pe buze si care a legitimat "razboiul civil" ce s'a declansat pe strazile Bucurestiului in acel an de pomina...

        Textul ce insotea coperta de mai sus era ceva de genul: "Familia strungarului X se pregateste pentru marea Defilare..."... Nici nu mai are importanta...

        In continuare iti propun cateva afise de propaganda pentru ziua de 1 Mai, fiecare poster reflectand ideologia tarii care l'a editat... Te sfatuiesc sa "consumi" cu moderatie: ideile nu mor niciodata!...

         O observatie ce da de gandit: in timp ce afisele sovietice si cele naziste propun prin desen, culoare si compozitie un mesaj optimist (fireste, cu finalitate total diferita), singurul poster frantuzesc referitor la ziua de 1 Mai pe care l'am gasit pe Retea este agresiv, pesimist si deprimant...

         Graficienii romani nu prea s'au dat cu fundu' de pamant ca sa slaveasca cum trebuie Marea Sarbatoare... Romanu', tot cu mintea la mic!

          "Minunatele" flori din propaganda sovietica...

             ...si florile si tinerii adevarati de pe bulevardele bucurestene...
           Ideile din  magnificele postere pe care le'am gasit pe Retea si m'am grabit sa ti le fac si tie cunoscute nu au murit si probabil ca nu vor muri niciodata. Ca orice articol de propaganda, ele asteapta rabdatoare privitorul neatent, pe care'l vor musta inoculandu'i veninul lor...
           Eu iti propun doar niste desene... Ideile lor colturoase abandoneaza'le la primul cos de gunoi...