Doar un Covor Fermecat ...

                      Imi amintesc cum bunicul meu, care era mai slobod la gura si taica-meu, om cu frica lui Dumnezeu dar si a Autoritatilor ce se presupunea ca aveau urechi pretutindeni, din cand in cand mai scapau cate o aluzie despre "americanii care taaaare se lasau asteptati"... Mare lucru nu pricepeam din vorbele lor iar prezenta americanilor nu o simteam decat in salile de cinema sau in librarii, cand era editat vreun volum de Mark Twain, Raymond Chandler sau James Hadley Chase (ulterior aveam sa aflu ca acesta era de fapt englez)... Cand un prieten de joaca a lepadat cateva fascicole ponosite cu "Voevodul Codrilor" de Edgar Rice Burroughs,editate cu multi ani inainte ca Romania sa se numeasca Republica Populara Romana, m'am grabit sa le recuperez si sa le dosesc printre secretele mele, avand grija sa le tin cat mai departe de privirile parintilor: stiam ca "Submarinul Dox", "Cei 3 Cercetasi" sau colectia de romane ale "Celor 15 Lei" sunt interzise, drept care le adunam cu o frenezie demna de o cauza mai buna. Asa am facut cunostinta cu autorul lui Tarzan iar misterul din jurul sau era cu atat mai mare cu cat cele cateva brosurele nu mi'au dezvaluit niciodata sfarsitul romanului!... Incet, fara sa mi se faca niciun fel de instructaj de catre cei batrani, am inceput sa pricep de unul singur de ce toata lumea ii astepta pe americani. Fructul Oprit intotdeauna este mai gustos si mai aratos. Orice informatie venita de dincolo de Ocean era hiperbolizata, nu era nevoie de un lustru special pentru ca stralucirea ei sa'ti ia ochii...  "Vocea Americii" si "Radio Europa Libera" au avut un rol esential in aceasta intoxicare cu picatura, un fel de mitridatizare (iti mai amintesti de Mitridate al VI-lea, regele Pontusului, care temandu'se sa nu fie otravit de apropiati, lua in fiecare zi mici doze de otrava, ce intr'un sfarsit, l'au imunizat?...)... Informatiile absorbite zilnic m'au blindat, reusind sa rezist fara probleme la propaganda rosie de care aveam parte in fiecare zi, mult mai agresiva si deloc inspirat prezentata.
                     La randul meu, am devenit si eu un cetatean plin de sperante, care privea cerul si astepta sa "vina americanii"... Pana la urma, asteptarea nu a fost zadarnica : americanii au venit!!! Din pacate, cei care au ajuns pe aici nu semanau deloc, dar DELOC! cu eroii pe care'i astepta o tara intreaga din '45 incoace!... Spre deosebire de fratii de la rasarit care au venit in '44 calare pe tancuri si cu Kalasnikovul in banduliera, defiland pe sub Arcul de Triumf, fratii de la apus au fost mult mai discreti dar si mult mai infometati...

                      Imediat dupa razboi, Romania s'a straduit sa'si regaseasca respiratia pasnica pe care o avea inainte de marele conflict mondial. Saracia era insa mare, totul era rationalizat si foarte greu de procurat iar seceta prelungita din '45- '47 nu a ajutat deloc tara sa se reaseze pe vechile fundatii. Foarte curand, o inflatie galopanta va avea grija sa anuleze complet economiile populatiei, si asa foarte subtiri...
                      In aceasta stare de confuzie, Jean Finteanu se hotaraste sa schimbe la fata presa pentru copii si editeaza "Covorul fermecat", o revista plina de ambitii si de promisiuni. Este pentru prima data cand un editor roman deschide larg paginile publicatiei sale benzilor desenate occidentale, urmarind un program foarte asemanator celor care se desfasurau in West.
                      Din pacate mai multi factori s'au impotrivit ca aceasta minunata Aventura sa se poata desfasura. In primul rand, educatia publicului : tinerii cititori, altminteri putini la numar (nu'ti imagina prietene, ca inainte de revolutia populara scolile dadeau pe dinafara de cati elevi le asediau!... orice regim politic are nevoie de o multime tacuta si care sa nu judece prea mult...), nu erau obisnuiti sa citeasca benzi desenate si nici romane in foileton, ci basme si povesti pilduitoare...
                     In al doilea rand : calitatea hartiei si a tiparului erau execrabile, aspectul final al revistei fiind respingator. Jean Finteanu probabil ca a cumparat ceva drepturi de autor de la Paul Winkler, patronul de la "Opera Mundi", o agentie ce detinea ©  in Europa pentru orice material adus de dincolo de Ocean. Dar reproducerea planselor nu s'a facut in niciun caz dupa filmele originale, ci dupa fotografiile facute paginilor din revistele straine (oarecum, cam la fel au procedat si cei de la "Adevarul" atunci cand au initiat editarea integralei "Rahan" in Romania, dar nu uita ca intre timp a aparut scannerul ). Rezultatul final a fost dezastruos...

                      In al treilea rand : saracia postbelica si inflatia galopanta, pe care am cunoscut'o si noi foarte bine prin anii '95. Este interesant sa urmaresti cum intr'un an si jumatate ( desi revista a renuntat la putina culoare pe care o avea si la hartia "glasata" de la coperti), pretul revistei a crescut de la 100 la 1.000 de lei!... Iar apoi, in numai 3 luni, de la 1.000 la 3.000 de lei!!!
                      Daca la inceput ponderea benzii desenate in continutul revistei era destul de importanta, dupa numai un an romanele in foileton devin dominante...
                     
                       Sus ai versiunea redesenata si recolorata a unei planse de Hal Foster cu "Prince Valiant", iar jos versiunea originala, din cea mai recenta reeditare Americana...

                    Din sumarul "Covorului Fermecat": "Pellucidar" de Edgar Rice Burroughs in foileton... Initial revista trebuia sa apara saptamanal, dar in timp periodicitatea avea sa varieze : la 10 zile, la 15 zile si chiar la 20...

                       " Voevodul Codrilor", asa cum aparea la I.G. Hertz in fascicole, inainte de razboi...

                  In "Covorul Fermecat", romanele lui Burroughs vor aparea tot in foileton sub titlul "Tarzan"...

            "Brik Bradford", banda desenata a lui Clarence Gray va aparea in "Covorul Fermecat" sub numele cunoscut in Franta, "Luc Bradefer"...

           Un strip original...

           ...versiunea italiana...

              ...si versiunea franceza...

              "Jungle Jim", celebra serie a lui Alex Raymond care aparea saptamanal in Statele Unite pe aceiasi pagina de ziar cu "Flash Gordon"... In "Covorul Fermecat" pesonajul se numeste Jungla Jim...

         ...si versiunea originala!

                     Seria "Jungle Jim" se bucura in Statele Unite de un succes deosebit, astfel incat este ecranizata intr'o multime de filme de serie B pentru marele ecran. Interesant este ca rolul principal este detinut de Johnny Weissmuller, cel care a devenit celebru interpretandu'l pe Tarzan in 12 filme. Johnny Weissmuller este un fost campion olimpic de natatie si s'a nascut in... Romania!...

Lee Ivas, Copiangiul

           Chiar lipsita de Muza cea de'a noua arta, adica Banda Desenata, s'a dovedit a fi o experienta prin care fiecare dintre noi a trecut cel putin o data in viata. O arta care alaturi de Film si de Animatie s'a nascut din nevoia fiecaruia dintre noi de actiune macar virtuala si de implicare cel putin emotionala, atata timp cat Aventura nu ne mai este accesibila nemijlocit... Intr'un cotidian moros, total insipid si in care ispravile epice ale lui Odiseu sau Hercule sunt inlocuite cu aventurile galante de doi bani ale unei oarecare Bianca sau Monica, prefabricate sintetic in studiourile de stiri, necesarul de adrenalina este mai indispensabil decat oricand. Sunt artisti care au intuit nevoia de emotie a spectatorului si au anticipat un viitor foarte probabil in care societatea se implica direct (contra cost, fireste) in stimularea emotionala a clientului. Philip K. Dick este autorul unei povestiri remarcabile, "We Can Remember It for You Wholesale", adaptata intr'un film de success cu Arnold Schwarzenegger, "Total Recall" din 1990 : intr'un viitor "indepartat", omul isi poate cumpara orice realitate care devine parte din viata sa, chiar daca el nu a trait niciodata respectivele evenimente. O meditatie profunda despre granita dintre realitate si fictiune, care tinde sa se estompeze...
            In 1997 David Fincher realizeaza un film fabulous cu Michael Douglas si Sean Penn: "The Game". In zilele noastre, o intreprindere de divertisment iti poate procura contra unor sume importante de bani, senzatiile si emotiile pe care nu ai cum sa le traiesti intr'o existenta terna. In momentul in care insa divertismentul deraiaza si fictiunea devine mai reala decat realitatea insasi, distractia inceteaza... Ramane doar angoasa!...
           
            Foamea de divertisment a impins de cele mai multe ori artele spre comercial. Debordati de interesul publicului pentru operele lor, multi artisti au apelat la "maini si creiere suplimentare" cu ajutorul carora au cautat sa resolve toate cererile.
            Peter Paul Rubens depasit de comenzile primite de la Maria de Medici, regina Frantei, pentru decorarea Galeriei Medici din Palatul Luxembourg din Paris (astazi, aceste minunate panze pot fi admirate la Muzeul Luvru), apeleaza la ajutorul altor pictori, mult mai putin cunoscuti, care'si pun pensulele anonime in slujba Maestrului...
             Alexandre Dumas, un scriitor atat de popular in sec. XIX dar si astazi, se folosea de condeiele unor "negri" pentru a face fata unei cereri in crestere pentru romanele sale ce apareau in foileton, in revistele vremii. Perfect anonimi, acesti scriitori se ocupau de adunarea de informatii, repere de décor si atmosfera si nu de putine ori, chiar de scrierea unor scene, dupa care intervenea pana Maestrului, ce'si punea amprenta stilistica pe intreg manuscrisul...

              In banda desenata munca in echipa a devenit aproape o conditie. Daca in USA un comic book a fost dintotdeauna rodul colaborarii unei intregi echipe iar semnaturile lor sunt evidente inca de la cea dintai pagina, in Europa lucrurile au stat un pic altfel. Asistentii unui mare desenator au stat intotdeauna in umbra si rareori numele lor au fost mentionate. Cine'si mai aduce aminte de pilda cum se numeau cei care faceau minunatele culori pentru benzile desenate ce apareau in "Vaillant" in anii '50- '60?... Cati din cei care citesc primele albume cu "Gaston", semnate de Franquin, stiu ca de fapt sunt desenate de Jidehem?... Cine'si mai aminteste ca Jean Giraud, marele artist care a desenat "Blueberry", a fost asistentul lui Jije pentru un album dintr'o alta serie western, "Jerry Spring" sau ca i'a dat o mana de ajutor lui Uderzo pentru un album "Michel Tanguy", atunci cand acesta era debordat de munca la cele 2 serii pe care le ducea in paralel, "Asterix" si "Tanguy"?... Greg, un artist total care a marcat banda desenata europeana timp de 2 decenii ca scenarist, desenator, redactor sef, director de editura si textier pentru filme de animatie, a alcatuit cel mai important atelier din anii '60. Este foarte greu astazi sa spui care planse din seria "Quentin Gentil" sunt semnate de Greg si care apartin echipei sale!...
               In banda desenata romaneasca nu cunosc decat un singur exemplu asemanator: cand Valentin Tanase a trebuit sa plece in Franta trimis de revista "Cutezatorii" ("Start spre Viitor"?...), conditia a fost sa predea la timp cele 4 planse cu "Praslea cel Voinic si Merele de Aur". Pentru a termina culoarea, a apelat la mine. A fost o noapte de pomina, in care cele 4 planse de culoare au fost terminate iar eu am invatat ce inseamna sa fi asistentul altui desenator...
          

                
        Cu ceva timp in urma ti'am promis ca iti voi prezenta un dosar interesant despre "Arta Copierii" la romani, fie ca e vorba de film, banda desenata, ilustratie, literatura, lucrari de Diploma...
        Atunci cand am facut promisiunea nu am realizat la ce volum imens de lucru ma inhamam. Cu atat mai mult cu cat urmele au inceput sa se stearga iar memoria mea a inceput sa dea rateuri. Astazi insa am reusit sa pun firele cap la cap si'ti prezint un caz de copiangiu: Lee Ivas!

            
                Gotlib, Gai Luron si copiatul...

      
               Poate ca nu'mi mai aduceam aminte de acest caz flagrant de copiat, daca de curand nu publicam un articol intitulat "Gai Luron se imbraca Made in Romania!" in care prezentam cateva planse de Gotlib, imaginate pentru un concurs organizat de revista "Vaillant, le journal de Pif". Am sa le reiau pentru a demonstra frauda...

          
                   Acestea au fost plansele lui Gotlib...

            
                   ...Si iata cele 2 planse de Lee Ivas : variant pentru copilasi, aparuta in "Baby Star"...

                       
                     ... si variant adulta ( poti recunoaste cu usurinta costumul "Om de Afaceri", "costumul "Stahanovist", costumul de "Miner" si costumul "In curu' gol, ca asa ne'a lasat Tranzitia!" ).
                     Intentia de frauda este evidenta...

              
                     Singura scuza a lui Lee Ivas ar putea fi ca acelasi gen de "jucarie" s'a practicat de cand exista presa pentru copii.
                    Prin anii '30, doua costume pentru Dale Arden, prietena lui Flash Gordon...

                    ...si alte 2 pentru "Brick Bradford" de Clarence Gray, tot prin anii '30...

      
                    ...Si costumul lui Yves le Loup, in "Vaillant" in anii '50 (tot din aceiasi perioada exista un Sam Billie Bill si Prietena sa in funduletu' gol si cu hainute de imbracat, o chestie foarte perversa pentru acei ani, mai ales ca tipa desenata de Lucien Nortier arata formidabil! Din pacate, nu am gasit revista respectiva...).

      
                  Un album impecabil de fratii Schuiten, continand printre altele o povestire antologica : "Carapaces". O poveste care a aparut cu multi ani in urma in legendara revista "Metal Hurlant". Intr'un viitor alterat, oamenii nu pot trai decat protejati de o armura. Impresia ca "Love is All" nu este din pacate decat o iluzie!...

            Cateva extrase din minunatele planse imaginate de Luc & Francois Schuiten...

                 ...si copiutele lui Lee Ivas, ceea ce el considera poate cea mai buna B.D. a sa : "Ultimul Spectacol"...

                  Dar si aici ar putea fi gasita o scuza minabila : in definitiv, dezbracatul este o actiune veche de cand lumea. Vrei un exemplu?...