marți, 7 aprilie 2015

Lumea lui Arzach

          ...si astfel, aventura a inceput!...

           Prin 1963, Jean_Michel Charlier, scenaristul cel mai popular al momentului atat in Belgia, cat si in Franta, se hotaraste sa lanseze o serie western pentru saptamanalul "Pilote", editat de Georges Dargaud la Paris. Lumea Vestului Salbatic inca electriza masele de tineri si nu numai, astfel ca Dargaud consimte imediat sa riste in aceasta aventura editoriala. Singura problema era gasirea unui desenator capabil sa aduca un suflu nou pe piate benzii desenate, un stil diferit de ceea ce propunea concurenta in acel moment: "Sam Billie Bill", o serie crepusculara a lui Lucien Nortier si "Teddy Ted", un debut timid al lui Hidalgo & Kamb, pentru revista "Vaillant, le Journal de Pif", "Jerry Spring", eroul imaginat de Jije si in stil comic, "Lucky Luke", eroul lui Morris, scenarizat pe atunci de Goscinny, pentru revista "Spirou" si pentru saptamanalul "Tintin", Tibet ce insira cu nemiluita, planse plicticoase cu "Chick Bill"...
           Charlier opteaza pentru Jije, un artist belgian flexibil, capabil sa treaca foarte usor de la un stil la altul, cu care mai lucrase in trecut pentru o serie foarte populara in epoca, "Jean Valhardi"... Din fericire pentru viitorul benzii desenate, Jije, coplesit de comenzile pe care trebuia sa le onoreze, declina oferta, recomandand insa un desenator perfect necunoscut si cu un stil inca in formare, un tanar care l'a ajutat ca asistent la albumul "La route de Coronado" din seria "Jerry Spring": Jean Giraud...
           Restul este istorie si daca te intereseaza subiectul, vom mai cotrobai impreuna prin sertarele prafuite ale arhivelor...

           Pana la sfarsitul vietii sale, Giraud a fost unul dintre acei artisti nelinistiti, incapabil sa prinda radacini in "ghiveciul" ce i'a fost distribuit si cautand in permanenta "drumul". Majoritatea dintre noi, regasind sub talpi siguranta drumului solid, ar fi continuat calatoria pe autostrada rapida si sigura, neriscandu'si reusita pe drumuri laturalnice. El a indraznit, chiar in culmea gloriei, sa abandoneze asfaltul soselei, sa o ia pe "camp", pe scurtaturi si drumuri neumblate...
          In '73, Giraud publica in "Pilote" o scurta povestire de doar 7 pagini ce va schimba fata benzii desenate de pretutindeni: "La Deviation"... O experienta grafica in care bate campii, luand'o razna "pe aratura" si in care descopera placerea desenului "in penita". Stilul pe care a inceput sa il dezvolte in "Fort Navajo- Blueberry" se bazeaza in principal pe (.) pensula, un sti impus cu 30 de ani in urma (adica, anii '30), de Noel Sickels si Milton Caniff. Giraud redescopera cu voluptate bucuria pe care trebuie sa o fi resimtit'o, cu secole in urma, un artist de talia lui Durer. Diferenta dintre cei doi artisti este aceea ca Jean Giraud introduce maniera minutioasa a gravorului, atentia la detaliu si la redarea umbrelor, in banda desenata!...
           
           Socul vizual este atat de mare incat si astazi, dupa mai bine de 40 de ani, aceasta scurta povestire face "valuri"! Sa fiu bine inteles: aceasta "revolutie" a contat doar pentru esteti, nicidecum pentru bancheri, care nu s'au simtit datori sa'i umple punga artistului! Deloc descurajat, Giraud isi continua experientele grafice in "Pilote", unde ilustreaza o rubrica in care sunt comentate ultimele aparitii S.F. din Franta, alternativ cu un alt mare desenator b.d., Druillet...

           O imagine panoramica din "La Deviation" ce va fi "adaptata" in cel de'al 4lea episod "Arzach", intr'un poster ce va face istorie (il vei vedea ceva mai tarziu)...


              Insa marea Revolutie avea sa se'ntample in 1975, anul cand apare "Metal Hurlant"... Incepand cu primul numar, Jean Giraud ( care isi alege pentru "Marea schimbare" pseudonimul Moebius), propune o noua "serie", "Arzack"... In total, vor fi 4 episoade de cate 8 pagini...
              Jean "Moebius" Giraud nu a fost niciodata un scenarist in adevaratul sens al cuvantului, desi el a semnat zeci de albume. Este suficient sa amintim experienta "Jim Cutlass", o alta serie western inceputa de Charlier si continuata de Giraud dupa moartea prematura a acestuia, incheiata lamentabil intr'o nota ezoterica si filozofic- basita... sau finalul derizoriu al seriei "Blueberry", in care eroul isi pierde intreaga consistenta, la care a trudit Charlier timp de 25 de ani!
              In "Arzach", Giraud se joaca (.) ca un dadaist cu imaginile, de cele mai multe ori insiruite fara nicio noima sau urmarind indicatiile unui scenariu precar... Insa ceea ce ridica "Arzach" la nivel de capodopera si mai mult, la nivel de lectie ce trebuie asumata, daca vrei sa treci la nivelul superior, este grafica si universul pe care dicteul automat promovat de Moebius, l'a generat...









              "Le Rancon de la Gloire!" sau mai neaos, "Pretul Celebritatii"... Desi Moebius a nascocit doar 32 de pagini cu "Arzach" ( personaj botezat stupid si gratuit altfel la fiecare inceput de capitol) +  cateva pagini si imagini strecurate in a 3a aparitie a revistei "Metal Hurlant", un numar de vacanta intocmit pe fuga si cu materiale de umplutura, plansele pe care acest personaj le'a generat sunt mult mai numeroase. Zeci de artisti au tinut sa'l omagieze pe Moebius si deopotriva, universul sau inedit...



       Un adevarat artist, Jean Giraud ramane totusi un om alcatuit din carne si oase... Dupa experienta "Metal Hurlant" (altminteri, destul de paguboasa), el se reintoarce la personajul care i'a permis sa traiasca decent: "Blueberry"...
        Nelinistea care l'a animat insa intreaga viata, nu'i da pace, astfel incat se reintoarce la cea dintai "deviatie" din viata sa : "Arzach"!...
         Din pacate, la aceasta atat de asteptata intalnire, nu mai soseste misterioasa "fata" cu care Moebius se intalnise cu niste decenii in urma, ci o persoana anosta, inodora si plicticoasa, cu care nimeni nu ar vrea sa se'ntalneasca...
         In continuare, 8 pagini din noul "Arzach", fara cuvinte (cum ar fi fost normal sa ramana) si rasterizate, ca in vremurile bune ale tipografiei...










           ...despre Jean "Moebius" Giraud sunt inca multe lucruri de spus...
              (va urma)...

4 comentarii:

  1. Da, da conașule, da' asta-i muzica ce-mi place !
    Cunoști celebra și des repetata întrebare a nepriceputului, „mai întâi faceți desenul și pe urmă puneți baloanele?”

    RăspundețiȘtergere
  2. Păi se pare că americanii chiar aşa fac: pun apoi baloanele.

    RăspundețiȘtergere
  3. Răspunsuri
    1. Prieteni, asta da problema!... Seamana putin cu dilema in cate Alan, ticalosul sef de echipaj, l'a lasat pe bietul capitan Haddock : "Capitane, cand dormi barba o ti deasupra sau sub patura?"...
      Lasand gluma, eu am considerat intotdeauna ca textul tre' scris inainte ca imaginea sa fie desenata... este adevarat, asta presupune ca intregul desen al casetei sa il ai deja in "cap" (de multe ori am ocazia sa "rasfoiesc" pe Retea scenariile lui Cortegianni care sunt schitate, punand in cadru personajele, astfel incat desenatorul va sti cu precizie unde vor fi pozitionate baloanele... personal, ma indoiesc insa ca in banda desenata romaneasca a existat vreodata un desenator care si'a schitat in prealabil, in format mic sau natur, viitoarea poveste desenata... si asta dintr'un motiv foarte simplu: castigurile, ce au fost dintotdeauna foarte mici)...

      Ștergere