Lee Ivas, bufonul fara Carnet de Partid

           Daca cotidienele din spatiul anglofon seamana cu un furnicar activ, atunci cand vine vorba de banda desenata, daca ziarele din Franta se descurca onorabil in fata aceluiasi adevarat fenomen de presa (iar ceea ce nu intereseaza publicatiile zilnice isi gaseste locul in revistele saptamanale sau lunare)... in cotidienele din Romania deviza cu care se defileaza spre noi orizonturi este sobrietatea. Pana in toamna anului 1967 (atunci cand a aparut primul numar al revistei pentru copii "Cutezatorii", un saptamanal de numai 16 pagini ce propunea pe langa un continut editorial consistent si ceva banda desenata, de la 1 la 4 pagini), a existat un saptamanal pentru elevi, "Scanteia Pionierului", organ al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitor, cu format mare si aspect de ziar, ce publica ocazional povestiri in imagini... Editorul considera banda desenata un fel de a 5a roata la caruta, astfel ca spatiul in care apar plansele B.D. nu are niciodata un format standard, iar desenatorul este nevoit de fiecare data sa'si repagineze desenele...
          In presa centrala (de fapt, nu erau decat 2 "organe" centrale: "Scanteia" si "Romania Libera") nu s'a gasit niciodata un colt cat de mic pentru vreun strip b.d.... O singura concesie a fost facuta de redactia de la "Romania Libera": marele caricaturist Matty Aslan a primit unda verde pentru un spatiu de pe prima pagina, un spatiu ce va intra in istoria ilustratiei din Romania  drept "Una pe Zi"... Incepand cu anul 1967, aproape in fiecare zi in care aparea ziarul (exceptie sunt marile sarbatori si evenimente ale Partidului, cand se impunea tuturor maximum de seriozitate), Matty va descreti fruntile romanilor timp de mai bine de 15 ani cu cate un gag, de cele mai multe ori de foarte buna calitate...
         

          Stilul perfect "fasonat" si foarte eficient al lui Matty Aslan aminteste de Sempe (Jean-Jacques Sempe este desenatorul care impreuna cu Rene Goscinny vorbesc cu multa tandrete si umor despre lumea copilariei, intr'o suita de scurte povestiri ilustrate, bine cunoscute in intreaga lume: "Le Petit Nicolas"... Schitele despre universul naiv si "accrochant" in care evolueaza Nicolas au fost inchipuite intre 1955-1965...).

      Prin 1972, cand inca eram "flacau la mama, hei ce ploaie si ce vant!..." (vorba lui Florian Pittis in "A 12 a Noapte" a lui Shakespeare...), tragand cu ochiul spre stripurile din "L'Humanite", un ziar pe care'l cumparam din cand in cand si spre minunata serie a lui Kalkus- "Le Concombre Masque", un personaj ce aparea in saptamanalul comunist francez "Vaillant, Le Journal de Pif", am incercat experienta desenatorului de stripuri,,, Fireste, cele vreo 12-15 gaguri pe care le'am imaginat erau strict pentru "uz personal", sansa de a le publica undeva fiind egala cu zero...

       Dupa "revolutia" din decembrie '89, noii patroni din mass- media  au incercat sa apropie presa romaneasca pe care o controlau, de spiritul gazetelor occidentale. Membru al Partidului National Liberal, Viorel Catarama era un nou imbogatit si proprietarul unui cotidian, "Viitorul Romanesc", ce incerca sa'si faca un loc pe o piata inca dominata de "Adevarul" ("Scanteia") si "Romania Libera". In cautare de "sange proaspat", redactia decide sa incerce minunata aventura numita banda desenata cotidiana, una dintre retetele de succes ale presei de peste Ocean...
       Pentru aceasta curajoasa initiativa, "Viitorul Romanesc" apeleaza la Valentin Tanase si la Sorin Anghel, adicatelea "io"... Dat fiind lipsa de experienta in aceasta zona a autorilor si volumul urias de munca, redactia decide ca fiecare dintre autori sa "rezolve" o saptamana de aparitii...
       Valentin Tanase opteaza pentru satira si adapteaza in banda desenata bancuri aflate in circulatie...
        La randul meu, aleg comicul implicat politic. Seria  "Noile Carti ale Junglei" devine astfel PRIMA BANDA DESENATA POLITICA ROMANEASCA publicata (celelalte doua importante experiente politice ale mele fiind "Natura moarta cu soare si stanci", un strigat de disperare din '89, dinaintea schimbarii si "Le Mur" sau povestea de sertar a unei intregi generatii nevoita sa supravietuisca cu buzele cusute...)...
        Imi amintesc de reactia bietului meu tata, care urmarind ironiile si luarile mele de pozitie, deloc conventionale, ma avertiza ingrijorat ca pot sa o sfarsesc urat...
        Astazi, iti propun o selectie de gaguri politice din seria "Noile Carti ale Junglei" in doua variante: asa cum au aparut in presa in 1991 si versiunea remontata pentru album...

         Un gag ce va face Istorie: ultima imagine acea sa fie marita si reluata pe prima pagina a gazetei!...

         In continuare, cateva gaguri de Vali Tanase. Din pacate, nu am gasit ziarele din epoca, fiind nevoit sa scanez plansele dintr'un mini album scos la vremea aceea de ed. Teora si remontandu'le in formatul in care au aparut in 1991 in "Viitorul Romanesc"...

        Prin 1992 Viorel Pirligras publica intr'o revista muzicala saptamanala o serie de gaguri nostime: "Polifonia"...

        Insa recordmenul roman absolut al acestei "probe" (banda desenata publicata sub forma de stripuri, in cotidiene) este tot Viorel Pirligras, un autor complet din Craiova, ce va imagina si publica peste 5.000 de stripuri, avand drept erou un catel simpatic, "Oscar" !!! Ca sa'ti faci o idee despre efortul colosal al lui Viorel este suficient sa'ti amintesc ca Roger Mas ( cel care l'a desenat pe Pif in "L'Humanite", dar si in "Vaillant", timp de aproape 20 de ani ), a desenat in indelungata sa cariera 11.000 de stripuri cotidiene!
        Revin asupra unei nemultumiri ce nu'mi da pace: pe aceasta Retea atat de generoasa, unde gasesti fara prea mare efort orice fleac de cantecel, in aproape orice varianta interpretata de ultimul prapadit ce isi inchipuie ca are voce... nu poti gasi mai multe informatii iconografice despre "Oscar", personajul lui Pirligras, decat cele pe care ti le propun mai jos, in versiuni incomplete si modeste...

      

In fiecare dimineata, cu zambetul pe buze...

          Tirajul ziarelor de peste Ocean depindea in buna masura si de dispozitia artistilor, atunci cand acestia inchipuiau acele minunate povesti de banda desenata, ale caror eroi au incantat generatie dupa generatie de cititori, deopotriva copii sau adulti: cand audienta unei serii scadea, personajul era grabnic inlaturat si altul ii lua locul imediat. Prezenta benzilor desenate in presa era atat de importanta incat in timpul celui de'al Doilea Razboi Mondial, pentru militarii americani dizlocati pe fronturile din Europa si Pacific (majoritatea trupetilor fiind niste amarati de adolescenti, cu fata plina de cosuri si care nu apucasera inca sa miroasa buzele unei fete), erau editate ziare speciale, in care sectiunea "comics-uri" ocupa un loc foarte special. Pentru moralul trupelor, eroii de hartie pe care tinerii soldati ii idolatrizau, au decis ca si ei sunt patrioti si trebuie sa lupte sub steagul libertatii. Astfel, Terry ("Terry and the Pirates" de Milton Caniff) profita de faptul ca aventurile sale se desfasoara in zona de Est a Pacificului si, abandonand cautarea de comori pierdute si lupta cu piratii chinezi, se inroleaza voluntar in aviatia militara americana, decis sa'i termine pe acei dirty japs ce impiedicau politica imperialista americana din Zona... Tot asa, "Scorchy Smith". eroul lui Noel Sickles si "Buzz Sawyer", personajul imaginat de Ron Crane, renunta la orice alta activitate si dau fuga la primul centru de inrolare. Ce exemplu minunat pentru tinerii adolescenti!...
         Chiar daca aventurile lui Flash Gordon se'ntampla in strafundurile spatiului intergalactic, eroul, insotit de vesnica sa senzuala si despuiata logadnica Dale, se intoarce pe Terra pentru a infrunta armatele unui tiran, ce seamana izbitor prin intentii si comportament, cu... Hitler! Hal Foster, al carui personaj "Prince Valiant" se agita undeva, intre sec. V si VII in plin Dark Age, isi freaca ridichea si reuseste sa construiasca o paralele intre lumea lui Valiant si Europa din timpul celui de'al Doilea Razboi Mondial: astfel, legendarul rege Arthur si printul Valiant vor infrunta salbaticii saxoni si vikingii ce se pregateau sa invadeze Britania!!!...
         Milton "Terry & the Pirates" Caniff merge mai departe: influentat de o serie englezeasca ce se adresa militarilor, avand drept personaj o tanara sexy lipsita de prejudecati, "Jane" de Norman Pett, imagineaza exclusiv pentru ziarele de front o eroina total dezinhibata, miss Lace. Stripul este desenat saptamanal si este oferit "gratuit" de Caniff, drept "contributie personala la efortul patriotic american, legat de Marele Razboi"... Seria se numeste "Male Call"... Eu, cred ca trupetii aveau mai degraba nevoie de un bordel bine garnisit: astfel, aveau sansa sa plece pe lumea cealalta cu o experienta de viata autentica...

        
          Intre benzile desenate "realiste" si cele "comice", publicate in cotidienele americane si deopotriva, in cele britanice, exista o mare deosebire: in timp ce seriile de aventuri se continuau de la un strip la altul, in timpul saptamanii si de la o plansa la urmatoarea, in suplimentul de duminica, seriile comice prezentau (de obicei) in stripurile cotidiene si in plansele de Duminica, un gag sau o poveste scurta completa ( ca exceptie de la aceasta regula, imi amintesc la repezeala "Fosdyke Saga", o banda desenata britanica de Bill Tidy dar si de "Mickey Mouse" din perioada de Aur...)...

        Astazi, incerc sa ilustrez deviza editorului american "In fiecare dimineata, cu zambetul pe buze!" cu o selectie, bineinteles foarte subiectiva, din banda desenata ce aparea candva in cotidienele de aiurea...
        Am sa incep cu cateva extrase din "Gasoline Alley" de Frank King, una dintre cele mai inventive benzi desenate realizate vreodata, o sursa de inspiratie pentru generatiile viitoare, la fel de importanta ca "Little Nemo" de Winsor McCay, "The Spirit" de Will Eisner sau inovatiile istorice ale lui Harvey Kurtzman pentru "Two- Fisted Tales", de la D.C. Comics...
        Experientele estetice ale lui King isi gasesc cu greutate echivalent in epoca...

          "Mutt & Jeff" de Bud Fischer este o serie ce a aparut in 1907 in presa americana (poate iti mai aduci aminte, de la lectiile de istorie: in timp ce in USA apareau aceste stripuri, in Moldova taranii s'au pus pe revolutie, incercand sa'i starpeasca pe arendasii evreii care'i adusesera la sapa de  lemn!?... presupun ca cel mai afurisit dintre arendasi era Mochi Fischer, din moment ce Istoria ii conserva amintirea negativa... Iarasi este o simpla presupunere: Fischer desenatorul lui "Mutt & Jeff" din America nu cred ca are vreo legatura cu talharul cu acelasi nume din Moldova!?!...
           "Mutt & Jeff" este considerata prima banda desenata comica ce a aparut in stripuri cotidiene...

         "Krazy Kat" de George Herriman debuteaza in jurnalele americane in 1913... Universul sau este plin de referinte suprarealiste si absurde "avant la lettre", deci cu mult inainte ca cele doua curente sa aibe ascendenta asupra marilor arte... Herriman este puternic influentat de arta lui Winsor McCay din "Little Nemo" si mai ales, "Dream of the Rarebit Fiend", dar si de incredibilele planse de banda desenata ale viitorului pictor Lyonel Feininger, din "The Kin-der-Kids" si "Wee Willie Winkie's World"...
          La randul sau, Herriman il va influenta decisiv pe Nikita "Kalkus, Le concombre Masque" Mandrika, adica francezul evreu ce va face sa deraieze trenul clasic al benzii desenate franceze, trimitandu'l pe carari nebanuite...

         "Bringing Up Father" este o alta serie americana ce va debuta in presa in 1913, imaginata de George McManus... Spre deosebire de ilustrii sai contemporani (McCay, Feininger, Herriman...). McManus alege calea parodiei sociale, ironizand clasa medie ce incepuse sa se injghebeze in marile orase. Succesul sau in epoca este imens iar linia sa simpla, amintind uneori de Art Nouveau, il situeaza printre Marii Artisti ai celei de'a 9a Arte.

         "The Katzenzammer Kids" ( sau "The Captain and the Kids", cum avea sa se numeasca seria, in urma unor scarboase incurcaturi juridice, provocate de niste avocati golani ) este cea mai veche banda desenata din presa americana. Aceasta poveste apare din 1897 neintrerupt, fiind imaginata in acest rastimp, de o multime de artisti... Creatorul acestei populare serii este Rudolph Dirks.

       Walt Kelly?... Cum adica nu ai auzit niciodata de el?... Este un fost colaborator al lui Disney si daca iubesti cu adevarat desenele animate, nu se poate sa nu iti amintesti scena din "Pinocchio" cand aflat in burta balenei "Monstrul", Gepetto, "tatal" papusii de lemn, pescuieste cu frenezie... Ei bine, aceasta scena ii apartine lui Kelly!
       Cand s'a facut baiat mare, Walt Kelly a inceput sa faca banda desenata pentru cotidiene. Astfel s'a nascut "Pogo" si universul sau fermecator... O lume magnific interpretata... lumea in care traim privita printr'o pereche de ochelari magici...
       Mircea Arapu, prietenul nostru de peste tari si munti, este un fan Walt Kelly: toate desenele sale sunt mai intai schitate cu creion albastru si de abia mai apoi, sunt trase in tus. Motivul pentru care Walt Kelly proceda astfel este foarte simplu: "bleul" este "invizibil" pentru tiparul "alb- negru". Profitand de acest "avantaj", marile edituri occidentale (nu este cazul revistei "Cutezatorii', unde pentru culoare desenatorul era obligat sa copieze plansa in "transparenta" pe o alta coala, pe care se executa ulterior colorarea), imprimau in "bleu" plansele desenatorilor, la formatul in care trebuiau sa apara in reviste sau albume. Pe acest "bleu" venea coloristul, de cele mai multe ori altcineva decat artistul care semneaza plansele...

      "Li'l Abner" este un alt celebru personaj din presa americana, imaginat din 1934 de Al Capp. Am avut sansa sa urmaresc cateva sute de stripuri din aceasta serie in "Charlie Mensuel" si in "Linus", revista italiana ce i'a servit lui "Charlie" drept model... Probabil ca trebuie sa fi foarte american ca sa intelegi cate ceva din umorul acestei serii. Eu nu am inteles nimic si mi s'a parut teribil de stupida...
        Al Capp este unul dintre jurnalistii trimisi ca sa ia un interviu cuplului John Lennon - Yoko Ono in 1969, la Montreal, intr'un flashmob "avant la lettre" numit "Bed-in for Peace"... Pentru acest "spectacol- interviu", Lennon & Yoko s'au prezentat in curu' gol, in timp ce presa era imbracata la 4 ace. Dupa cateva replici ezoterice si visatoare ale lui Lennon, Al Capp devine acuzator, reprosand lipsa de respect fata de public a celor doua vedete... John Lennon, unul dintre cei mai mari artisti ai secolului XX, ii raspunde murmurand o fraza din "Ballad of John and Yoko", cu un vers usor modificat: "Christ, you know it ain't easy / You know how hard it can be / The way things are goin' / They're gonna crucify Capp!
 

        Una dintre benzile comice cotidiene, desenate in stil realist : "Dixie Dugan"...

        "Popeye" de Segar... Una dintre cele mai plicticoase serii cotidiene,,, Segar este total anost, salvarea sa venind de la alti evrei, plini de talent si de care Istoria isi va aduce aminte multa vreme : Fratii Fleischer- Max und Dave... Popeye va deveni cu adevarat vedeta doar dupa ce casa de filme Paramount se va hotara sa adapteze aceasta poveste pentru marele ecran (micul ecran inca nu exista, desenele animate fiind facute doar pentru a fi prezentate inaintea filmelor de lung-metraj)...

        Felix the Cat ( fara nicio legatura cu Dan Voiculescu)...

         Disney este stapanul absolut al Inelelor: timp de peste 70 de ani, revistele editate sub numele sau vor domina piata presei pentru copii din lumea intreaga (de pilda in Franta, doar "Pif Gadget" va reusi sa ingroape pentru o vreme suprematia revistei "Mickey", ce avea fara probleme un tiraj mediu de 300.000 de exemplare saptamanal!)...

       "Garfield" de Jim Davis...

       "The Wizard of Oz" de Brant Parker & Johnny Hart...

       "B.C." de Johnny Hart...

           "Peanuts" de Charles Schulz, un grafician american - evreu... O serie ce a debutat in 1950 si care in clipa de glorie, aparea in peste 2.600 de ziare, in peste 75 de tari... Un succes ce te face sa visezi, mai ales dupa ce parcurgi cateva sute de stripuri si pagini si vezi cat de ieftin este demersul artistului. In Europa au existat doua reviste lunare ce au pornit de la universul "Peanuts": "Charlie Mensuel" in Franta si "Linus" in Italia, publicatii ce se obligau sa publice productia lunara a lui Charles Schulz... Schulz este un fel de Picasso al benzii desenate: un produs media. Charles Schulz este cel mai bogat autor de banda desenata din lume...

      O reactie la articolul de ieri, "O zi plina de intamplari neprevazute...", vine din partea bunului nostru prieten Mircea Arapu... Articolul pomenit face pandant la cel de astazi si se refera la "banda desenata cotidiana realista"...
      Mircea completeaza constructiv expozeul, amintind diferite momente istorice in care banda desenata cotidiana din Franta este eroina "qui n'a pas peur des gros", respectiv de banda desenata cotidiana americana si cea britanica. Cateva precizari trebuiesc "precizate" insa...  In aceasta trecere succinta in revista a milioanelor de stripuri ce au fost publicate de'a lungul timpului in presa, survolul meu nu a planat decat pe deasupra celor mai inalte piscuri: sunt convins ca, ascunse prin crevase si defilee greu accesibile, exista comori inca nedescoperite...
     Cele 2 articole nu au cum sa zaboveasca asupra unor "accidente" cum ar fi stripuri publicate intamplator de Cabu sau de Got... sau de Dumitru Dobrica, niste cacastiuturi cu "Radu si Udar", publicate prosteste candva in "Luminita"...
     Tot asa, povestirile ocazionale din cotidianul "L'Humanite", cele istorice desenate de Martin "Coehlo" Sievre sau aventurile rocambolesti desenate de Poivet ( "Mam'zelle Minouche", continuate apoi de Pierre Dupuis), nu pot deveni subiect pentru o astfel de recenzie...
     De asemenea, "France Soir", un ziar care a avut curajul sa publice cate 1 plansa pe zi dintr'un viitor album, nu face obiectul acestei analize: niciun autor de care am auzit nu este capabil sa tina ritmul de o plansa in fiecare zi!!!... In "France Soir" apareau candva primele 4 albume din "Les Naufrages du temps", scenarizate de Forest ( adica cel ce a imaginat "Barbarella" sau cea dintai banda desenata emancipata si cu aluzii sexuale) si desenate magnific de Paul Gillon... Tot in "France Soir" au aparut si primele albume "Adele Blanc- Sec" de Tardi, desi Wikipedia pretinde ca aceste povestiri au aparut direct in albume la "Casterman"(o informatie gresita)...
      Astfel, o banda desenata istorica cum este "Jungle Jim" a lui Alex Raymond, nu apare in aceasta enumerare pentru simplul motiv ca este... saptamanala!

     Am sa revin la "L'Humanite", cotidianul editat de Partidul Comunist Francez... "L'Humanite". ca si celelalte publicatii ale P.C.F., printre care "Pif", au refuzat sa publice materiale americane, desi pretul unor planse cu "Prince Valiant", "Flash Gordon", "Tarzan", "Mickey Mouse" sau "Terry and the Pirates" era mult mai mic decat pretul pe care'l cerea un autor francez incepator! Marele merit al revistei "Vaillant" (apoi, "Pif") este ca a dat o sansa autorilor locali. Astfel au aparut desenatori capabili sa faca o cariera onorabila in orice parte a lumii: Raymond Poivet, Paul Gillon, Eduardo Coehlo, Jean Cezard, Cabrero Arnal, Rene Deynis, Gerald Forton, Cheret...
      Arnal debuteaza in "L'Hunanite" cu un strip cotidian  "a l'americaine": Pif, un catel amarat in cautarea hranei cotidiene... De fapt, o aluzie stravezie la saracia francezului simplu, omul care este nevoit sa reia viata de la inceput, dupa un conflict devastator (cel de'al Doilea Razboi Mondial).
      Primele gaguri desenate de Arnal au ca subiect procurarea hranei...
     

          Cele 2 stripuri de mai sus am fost nevoit sa le pun intr'un format micsorat, dat fiind slaba rezolutie cu care au fost postate pe Retea, acolo unde le'am gasit... De obicei, astfel de materiale le evit, dar fiind singurele ce reflecta situatia materiala a "proletariatului" din Franta postbelica, le'am dat O.K.-ul...
         De remarcat: pe masina de tocat carne (carne de caine, de ce nu?) este marcat "Made in U.S.A."...

         Desi de calitate indoielnica, am preferat cele 3 stripuri de mai sus, reproduse dupa desenele originale... Arnal a marcat in graba, cu creionul negru, zonele ce in presa vor fi "rasterizate" ( in stripurile americane vei vedea mai multe maniere pentru a obtine zonele de gri: cu ajutorul laviurilor, al unei culori sau pur si simplu, cu rastere tiparite pe hartie transparenta si lipite peste desenul original)...

        De vreo doi ani, Francois Corteggiani este cel care asigura cotidian, aparitia lui Pif si a universului sau in "L'Humanite"
       Corteggiani a modificat total stilul lui Arnal, optand pentru o linie moderna, mult mai aproape de ceea ce vor tinerii de astazi... Pentru a justifica schimbarea "dramatica", "Kort" Corteggiani imagineaza un gag genial: personajele sunt ele insasi surprinse de modificarea lor morfologica... se pare ca este vorba de un blestem, ce l'a modificat structural chiar si pe autor!...

         Banda desenata englezeasca privind peste Ocean, intelege ce se'ntampla dar nu copiaza ceea ce se vede... Aproape toate stripurile comice britanice se adreseaza adultilor... Asta nu inseamna ca sunt vulgare sau porcoase. Nicidecum...
         "Andy Capp" de Reg Smythe a debutat in 1957 si va rezista mai mult de 40 de ani, fiind publicata in peste 50 de tari si 1700 de cotidiene (eu am avut sansa sa citesc cateva sute de pagini in revista lunara "Charlie", al carei redactor-sef era pe atunci Georges Wolinski)...

         O banda desenata britanica, "Jane" de Norman Pett, ce a debutat in "The Daily Mirror" in 1932... O serie plina de apropouri, ce avea sa influenteze o alta serie pentru "adulti" (de fapt, adolescentii chemati la arme, tinerii ce habar nu aveau ce inseamna viata): "Male Call" de Milton Caniff...

      "Calvin and Hobbes" sau lumea de vis a artistului american Bill Watterson...

         Data viitoare poate spunem cateva cuvinte si despre banda desenata cotidiana romaneasca... Crezi ca mai intereseaza pe cineva un astfel de subiect?...