vineri, 5 septembrie 2014

Balada unui Cal de Lemn ...


              
                   De cate ori nu ti s'a intamplat sa tanjesti dupa locuri sau situatii despre care nu cunosti practic mai nimic, doar teoretic ai reusit sa strangi ceva informatii, prin lecturile si filmele cu care' ti umpli timpul liber?... Care dintre noi, copil fiind nu visa sa strabata oceanele intr'o corabie sprintena cu panzele umflate de briza, pandind greoaiele galioane spaniole, incarcate ochi cu aur si argint din Indiile de Vest? Cum sa nu doresti sa urmezi exemplul lui Errol Flynn in Captain Blood sau sa fi macar pilotul lui Cristofor Columb, cand Aventura se prefigureaza a fi atat de palpitanta?... Nu vei da doi bani pe sfaturile cuminti ale batranilor, care'ti vor spune ca drumul e plin de primejdii, ca in realitate lucrurile se'ntampla diferit decat in lecturile tale... Furtunile napraznice sau din contra, zilele cand nu adie nici macar o boare de vant iar corabia sta intepenita pe ape de parca ar fi prinsa cu suruburi... lipsa alimentelor proaspete ce te'mbolnaveste de scorbut, de'ti pierzi dintii unul cate unul... Piratii hamesiti sa'ti cotrobaie prin cale, dupa ce au avut grija sa te atarne in streang de catargul mare... Parca ai auzit de astfel de pericole, dar ele nu ti se pot intampla tie niciodata. Marea Aventura te face nemuritor...
                  Si fiindca tot imi place la nebunie Vestul Salbatic, asa cum l'am cunoscut din carti, filme si mai ales din benzile desenate ale copilariei, cum sa nu te inchipui, macar o data in viata, in saua unui mustang plin de sudoare si galopand intr'o cavalcada nebuna ca sa scapi de cetele de piei rosii, ametite de mescalul baut atunci cand au dezgropat securea razboiului?... Pe cine intereseaza ca pionierul care destelenea noile carari dormea sub cerul liber si se ruga inainte de culcare sa nu fie muscat in somn de un crotal, sa mai poata vedea inca o data rasaritul de soare?... Ce conteaza ca cizmele stalcite din picioare si le scotea saptamanal, adica doar atunci cand ajungea pe langa un saloon paduchios, iar cei din jur trebuiau sa se indeparteze la o distanta apreciabila, daca nu doreau sa'si altereze iremediabil simtul olfactiv?... Cum sa'ti imaginezi ca minunata ta podoaba capilara, ce freamata in vanticelul fierbinte din preerie ar putea atarna la centura unui indian, drept trofeu dupa ce acesta te'a casapit maruntel cu tomahawkul din dotare?... Negresit, astfel de mezaventuri li se pot intampla numai altora si niciodata tie...
                 Cu niste ani in urma Otilia, sotia mea, a trebuit sa traga o fuga pana in India pentru niscai treburi de serviciu. In familie, bineinteles delir : India, tara fakirilor si a misterelor, yoghini care traiau doar cu un pai pe an drept hrana, cobre care dansau in ritmul fluierelor, Taj Mahal, funii care se ridicau spre cer la comanda, ducand spre nicaieri, sectanti ai lui Kali insetati de sange... Cine nu a transpirat la "Gunga Din", filmul din '39 al lui George Stevens, care ne zugravea o Indie plina de mistere si pericole?... Cine a ramas de piatra urmarind dipticul lui Fritz Lang de la sfarsitul anilor '50, "Der Tiger von Eschnapur" & "Das Indische Grabmal"?... Care copil nu s'a identificat cu Mowgli, eroul din povestirile lui Rudyard Kipling?... Din pacate, realitatea a estompat mitul cladit cu atata truda de dorinta noastra de Aventura: din India a ramas doar caldura insuportabila, mancare condimentata la greu ca sa ascunda alterarea produsului, apa salcie, praf, mizerie, saracie... Se pare ca maharajahii din poveste se tin departe de ochii lumii!...
                Cam la fel mi se intampla si mie... In viata mea nu am calarit nici macar un prapadit de ponei iar apropierea mea de un cal s'a facut la cel mult o distanta de un brat, adica atat cat mi'era necesar ca sa'l pot mangaia prudent pe botul umed si atat de moale... Si totusi, nu ma pot impiedica sa continui sa visez ca ma avant in spinarea bravului mustang, prin iarba inalta a preeriei, inca nestrivita de rotile automobilelor...
                      

                   Inca o data, cateva imagini magnifice cu oameni si cai... Daca de curand am vorbit despre tandemuri celebre dintre om si cal in banda desenata ( Lucky Luke- Jolly Jumper; Teddy Ted- Stormy; Jerry Spring- Ruby...), astazi mi'ar face placere sa aruncam o privire peste umar, in Istoria lumii si a literaturii, unde vom gasi alte cazuri la fel de celebre...
                   Si daca tot am vorbit despre visatori, cum puteam sa incep altfel decat cu Don Quijote de la Mancha si cu fidela sa Rosinanta?...




             Pegas & Belerofon...



                  Alexandru cel Mare & Bucefal...



                  Caligula & Incitatus...


                 El Cid si fidelul sau armasar care l'a purtat mort in sa, conform legendei, maturand in galopul sau trupele dezorientate ale sarazinilor...


                     El Zorab...

              Rahan (Lecureux & Cheret) si domesticirea celui dintai cal din istoria omului...











             "Oumpah Pah", o serie minunata de Goscinny & Uderzo, si doua maniere in care un cal poate fi dresat: 1. dresajul omului alb...


        ...2. dresajul omului rosu...





                   Carele de lupta ale troienilor in "Helen of Troy", filmul din 1956 al lui Robert Wise...



            ...si un car de lupta din Elada: "Le Fatiche di Ercole", filmul din 1958 al lui Pietro Francisci cu Steve Reeves in rolul principal...


             ...Leonardo...


          ...Caravaggio...


        ...si Harap Alb cautand in herghelie calul care mananca jaratic!...


            ...Calul de Lemn care a naruit o civilizatie...

   
              ...si un alt cal de lemn care nu a facut rau nimanui!...

2 comentarii:

  1. dupa caine, calul e prietenul omului. așa e, ne-am visat cu totii în șa, in spinarea mustangului. putini stiu insa ca arheologii si antropologii americani care au analizat scheletele cavaleristilor gen. Custer, dar si ale razboinicilor indieni, au descoperit ce probleme medicale serioase aveau si unii și altii: tasari cumplite ale vertebrelor, deformarai ale coloanei vertebrale, articulatii, gen genunchi, praf făcute, hemoroizi cat cuprindea popul calaretului. dupa parerea specilaistilor care au analizat scheletele, pe 30-35 de ani, alde Winetou&Old Shatterhand erau niste bosorogi numai buni de pus in scaunele cu rotile.
    am avut placerea sa calaresc un calut nu mai mult de jumatate de ora. a doua zi m-am trezit cu un flegmon nu va mai povestesc unde!

    RăspundețiȘtergere
  2. Episodul din Rahan cu îmblânzirea calului a fost publicat şi în seria Adevărul ?

    Daniel Cristea

    RăspundețiȘtergere