Stan & Bran

                De cand ma stiu, mi'a placut sa privesc lumea din jur cu ironie si am incercat sa extrag din fiecare felie de viata farama de haz inerenta oricarei situatii... este suficient sa dai dovada doar de un pic de dispozitie si bunavointa si vei gasi suficiente motive de ras, chiar si in cele mai negre momente ale vietii tale. Un exemplu concret?... Cu vreo 35 de ani in urma, maica mea si un medic, fiecare tinandu'ma de cate o aripa, ma tarau la propriu mai mult mort decat viu intr'un pat de spital. Eram atins de o pneumonie galopanta si prima grija a personalului sanitar a fost sa ma treaca de urgenta pe perfuzii. Singurul pacient care ocupa salonul in care am fost internat era un tanar atletic si aveam sa aflu mai tarziu ca era un zburator acrobat de la circ ce se zgariase intr'un cui de la trapez, in timpul unei repetitii de rutina. Iti imaginezi ca tabloul pe care'l "zugraveam" era atat de dezolant incat voinicul zburator cu degetul intepat, vazand atata suferinta a uitat de zgaiba lui si si'a luat talpasita in urmatoarele minute. Imi amintesc ca am ras copios sau cel putin atat cat imi permiteau horcaielile. Altfel spus, uneori e bine sa faci haz de necaz...
              Chestia cu rasul si veselitul se pare ca e veche de cand lumea, nu am inventat'o eu si nici macar generatia mea. Nu stiu prea bine vreo limba straina, astfel incat sa'i cunosc toate sutilitatile dar pot sa'ti garantez ca limba romana este plina de cuvinte si nuante care vin sa sublinieze apetenta pentru haz a acestui popor mioritic : a zeflemisi, a persifla, a ironiza, a batjocori, a impunge, a intepa, a sficui sau a urzica, a lua in deradere sau peste picior, a face bascalie, a face misto, a lua pe oricine prinprejur, a lua in balon, in raspar sau in tarbaca, a pune pe cineva la mijloc, a'l musca de cur sau poate vrei sa'i tragi un ibrisin pe la nas, a barfi, a da peste nas, a da bobarnace, a face aluzii... iata numai cateva exemple si presupun ca fiecare regiune istorica romaneasca poate sa'si aduca aportul cu nesfarsite alte regionalisme, care din pacate, nu intra in inventarul culturii mele destul de limitate...

              Si fiindca rasul s'a vandut dintotdeauna bine, nu au intarziat sa apara si profesionistii hazului. Taica meu imi povestea de primul cuplu comic din istoria filmului, pe care insa nu am avut ocazia sa'i vad vreodata, danezii Pat & Patachon, cei care aveau sa'i inspire pe Stan Laurel & Oliver Hardy. Mai tarziu aveau sa se lanseze fratii Marx, fratii Ritz, The Three Stooges, Abbott & Costello, Bing Crosby & Bob Hope, Dean Martin & Jerry Lewis...
             Astazi insa as vrea sa ne reamintim pentru cateva clipe, rasfoind afise de epoca si imagini rare, despre poate cel mai longeviv si talentat cuplu de comici: Stan Laurel & Oliver Hardy. Au fost atat de populari in Romania incat au fost rebotezati numai pentru publicul de aici: Stan si Bran! Este un caz foarte rar la noi in tara, care dovedeste imensa popularitate de care s'au bucurat si continua sa se bucure (un popor mai "iubaret", francezii de pilda au rebotezat tot ce le'a placut: Buster Keaton a devenit Malec, Charlie Chaplin s'a transformat in Charlot, Goofy a fost botezat Dingo... la italieni, Stan & Bran au devenit Stanlio & Ollio, Mickey Mouse a deveni Topolino, Donald Duck s'a numit Paperino iar profesorul Turnesol din "Tintin" a fost rebotezat Trifone Girasole...)...           

                 Amintirea lui Stan & Bran este atat de prezenta incat o serie de artisti le'au perpetuat imaginea in seriile pe care le'au desenat de'a lungul timpului: in "Prince Valiant", S & B desenati de Gary Gianni...

             ... in "Asterix" desenati de Uderzo...

               ... in "Arthur, le fantome justitier", desenati de Mircea Arapu...

             Cateva reviste din anii '50- ' 60 ce publicau intamplari pline de haz cu S & B...

              Unul dintre cele mai tari comedii facute vreodata: scurt metrajul "Big Business" din 1929. S & B, parliti ca'ntotdeauna vor sa "puna" de o afacere in stil mare: in preajma Craciunului vor sa vanda in insorita Californie niste braduti de impodobit. Afacerea, tratata in maniera "slow burn gag", se termina prin distrugerea locuintei clientului, respectiv a masinii celor doi vanzatori!...

            Un alt scurt metraj genial : "Liberty" din 1929... Inspirat de "Safety Last!", comedia exceptionala din 1924 a lui Harold Lloyd, filmuletul reuseste timp de 20 de minute sa te tina cu sufletul la gura...

           Adio, Stan & Bran!

         S & B sau "nebunia" proprie si personala: cele peste 50 de DVD-uri din colectia mea cu cei doi mari actori, filme adunate din toata lumea : Germania, USA, Franta, Romania...

Gerald Forton : The Last Gunslinger

                   In urma cu 2 saptamani rememoram cateva imagini magnifice extrase din aventurile lui Teddy Ted, iar articolul se numea "He Was a Poor Lonesome Cowboy...". Un personaj imaginat de Roger "Rahan" Lecureux si Gerald Forton... Un erou care chiar si dupa 40 de ani de cand si'a agatat holsterul si Coltul in cui, continua sa' mi reaminteasca bucuria pe care o incercam cand eram copil, asteptand infrigurat sa rasfoiesc revista proaspat cumparata... Prima grija era sa aflu cum a scapat Teddy Ted din incurcatura in care invariabil il bagau autorii la sfarsitul celor 3 pagini saptamanale. Iar dupa ce ma asiguram ca eroul a reusit inca o data sa iasa cu bine din tot felul de belele, ca o culme a voluptatii estetice admiram maiestria iesita din comun a lui Forton.
                    Gerald Forton este unul dintre cei mai prolifici si talentati autori europeni de banda desenata, care in pofida numarului enorm de planse desenate in lunga sa cariera, nu a facut niciodata rabat la calitate. In perioada sa de glorie, anii '60 cand talentul sau se confirma si stilul sau se contureaza, el reusea sa deseneze cel putin 5 planse saptamanal, fara sa recurga la ajutorul unui studio sau al unui asistent (cum facea de pilda Greg, care era ajutat de o intreaga armata de colaboratori pentru nenumaratele serii pe care le publica in aproape toate revistele din epoca: "Quentin Gentil" pentru "Pif", "Zig et Puce" pentru "Tintin", "Achille Talon" pentru "Pilote"... sau Tibet, graficianul cu peste 10.000 de planse si care era asistat pentru decoruri si trasul in tus de diferiti graficieni...). Forton este foarte exigent cu tot ce deseneaza si nu renunta la niciuna din hasurile sale savante, hasuri specifice stilului sau plin de atmosfera...
                   Alaturi de Teddy Ted, un alt personaj caruia Forton i'a asigurat celebritatea este Bob Morane, un aventurier inchipuit de Henri Vernes intr'o succesiune de romane palpitante pentru tineret. Cand Vernes a decis sa extinda universul eroului sau a ales banda desenata iar primul sau complice grafician a fost Dino Attanasio. Dupa numai 5 albume acesta este insa inlocuit de Gerald Forton, noul star al benzii desenate, cu un stil dinamic dar si foarte plastic in acelasi timp...
                  Aventurile lui Bob Morane apareau in revista saptamanala belgiana "Femmes d'aujourd'hui"...

                 Gerald Forton, un mare grafician si un mare domn al celei de'a 9a Arte...

                 Cateva extrase din povestile lui Bob Morane, ca sa poti aprecia mai bine abilitatea grafica deosebita a lui Forton...

           Din motive obscure legate de drepturi de autor (personajul lui Henri Vernes a fost plimbat in pemanenta pe la feluriti editori- Marabout, Dargaud, Le Lombard, Lefranq, Ananke..., astfel incat este foarte greu sa reintregesti patrimoniul "Bob Morane"...
           Gerald Forton a desenat in jur de 800 de planse pe scenariile lui Henri Vernes. O buna parte dintre acestea nu au fost editate in albume in epoca. Sarcina aceasta ingrata avea sa si' o asume 12 ani mai tarziu un editor belgian, Michel Deligne, foarte cunoscut in lumea colectionarilor B.D. pentru redescoperirea si editarea unor perle uitate si pierdute din banda desenata: "Felix", legendarul personaj al lui Maurice Tillieux, "Bob Morane" desenate de Forton, "Valhardi" si "Marc Dacier" de Eddie Paape, "Blondin & Cirage" de Jije sau primele creatii ale unuia dintre cei mai importanti autori mondiali de B.D.- Uderzo!... Din pacate, aceste albume editate in tiraje mici (1.000 exemplare) pot fi gasite astazi doar la preturi absolut prohibitive!...

                 Primii pasi in banda desenata, ca profesionist, Gerald Forton ii face in revista belgiana "Spirou" si in efemerul "Risque- Tout", in care va publica de'a lungul anilor cateva sute de planse...

            Unul dintre primele sale personaje cu "va urma", Alain Cardan, este desenat din 1956 pe scenariile lui Yvan Delporte, redactorul sef al revistei "Spirou" in epoca... Povestile sunt destul de neinspirate dar, vorba lui Delporte intr'o confesiune ulterioara, raman desenele grozave ale lui Forton. Cu mult umor, Delporte isi aduce aminte cum la  un moment dat primeste un telefon de la desenator, care'l intreaba nedumerit cum a putut imagina o scena in care eroul imbracat intr'un costum etans de cosmonaut, sectioneaza cu dintii o franghie ce'l tinea prizonier!...
            In total vor fi 4 albume "Alain Cardan"...

           Foarte populare in epoca, scurtele povestiri instructive si educative aparand sub numele generic "Les Belles Histoires de l' Oncle Paul" vor fi adevarate trambuline pentru aproape toti graficienii care au marcat istoria B.D. europene. Gerald Forton va desena aproape 100 de povestiri, insumand 400 de pagini...

             La revista "Tintin" trecerea lui Forton este meteorica, in urma sa ramanand o scurta povestire Western de 32 de pagini si cateva ilustratii...

           O alta serie, "Tiger Joe", preluata de la Victor "Buck Danny" Hubinon & Jean- Michel "Blueberry" Charlier, va aparea din 1958 in "Le Libre Junior". Forton va desena 150 de planse cu aventuri trepidante pe scenariile lui Greg...

         Insa intrarea la inceputul anilor '60 la revista "Vaillant" va insemna adevaratul debut in "lumea buna" a benzii desenate a lui Gerald Forton. In scurt timp, Forton devine o vedeta recunoscuta printre profesionisti si imitata de noile generatii...
         Se remarca mai intai cu cateva aventuri cu Jacques Flash, un personaj pe care'l va prelua de la Le Guen si pe care il va preda cativa ani mai tarziu lui Rene Deynis, cel care avea sa dea titlul de noblete acestei serii. Stilul sau este deja foarte puternic iar luminile si umbrele contrastante reusesc sa dramatizeze fiecare scena... Este de remarcat ca in "epoca" Forton, personajul nu mai utilizeaza serumul invizibilitatii, cel care i'a asigurat faima in lumea B.D. ...

               ...si in sfarsit, "Teddy Ted" sau personajul care avea sa'i asigure celebritate. Initial, seria a fost desenata de Francisco Hidalgo ( Yves Roy ) pe scenariile lui Jacques Kamb. Dupa 75 de pagini, acestia predau stafeta unui veteran al condeiului, Lecureux si unui grafician cu mari perspective, Forton. Seria avea sa se bucure de un succes crescand timp de 12 ani, dupa care, odata cu pierderea interesului pentru western, popularitatea ei scade si autorii renunta la acest titlu...

              Este interesant ca Gerald Forton, aflat la apogeul carierei sale profesionale, cand trebuia sa livreze saptamanal 3 planse cu Teddy Ted si 2 cu Bob Morane, mai gaseste timp sa depaneze un coleg de breasla. Nu este vorba de oricine ci de Edgar P. Jacobs, celebrul desenator belgian, autorul faimoasei serii "Blake & Mortimer" ce aparea in revista "Tintin", un desenator care in pofida "liniei clare" pe care o utilizeaza, reuseste cu mare greutate sa termine o plansa la 10 zile. Astfel, in 1965 Forton deseneaza primele 13 planse din albumul "L'Affare du Collier". Desi personajele principale sunt perfect decalcate dupa tiparul rigid impus de Jacobs, toate personajele secundare si mai ales femeile poarta amprenta inconfundabila a stilului Gerald Forton...
            Daca ai ocazia sa rasfoiesti albumul, te vei distra observand trecerea abrupta intre cele doua stiluri...

            Cand "Pif Gadget" renunta la veteranul Teddy Ted, redactia hotaraste sa'l inlocuiasca cu o adaptare a serial american de succes, un western S.F. in nota parodica: "Les Mysteres de l'Ouest". In continuare, Forton se descurca foarte bine dar seria inceteaza dupa aproximativ 120 de planse...

                 Asemenea unui tanar adolescent, Forton isi pune traista'n bat si la 50 ani abandoneaza o cariera de peste 3.000 de planse si emigreaza in U.S.A.... Aici face ceea ce stie el sa faca cel mai bine: deseneaza!. De la comics-uri de tot felul ( "Janah Hex", "Arak"... dar si tras in tus pentru alti artisti!), pana la story- board-uri pentru filme sau seriale t.v. ( "Prince Valiant", "Toy Story"...)

           Intors in Europa, Forton se reintoarce la prima iubire: banda desenata in maniera europeana. Impreuna cu Gallart incepe o serie politista situata in America prohibitiei... Deja 4 albume sunt "perfectate"...

           ...iar cireasa de pe tort, Forton deseneaza o noua aventura cu personajul sau de suflet, Teddy Ted: "Solene"!!!

                 Cu doi ani inainte de Teddy Ted, pe la inceputul lui '62, Gerald Forton imagineaza o scurta povestire Western de 12 planse, publicate in "Vaillant" formatul mare pe 3 pagini, cate 4 planse pe fiecare pagina. Scenariul este foarte solid si este de departe mult mai adult si inteligent decat tot ce se facea in epoca in domeniul western la "concurenta": "Jerry Spring" in "Spirou", "Doc Silver" in "Tintin"...
                 Banda desenata nu este semnata dar dupa stil scenariul probabil ca este scris de Roger Lecureux...

                          Gerald Forton, ultimul pistolar...