Sorin Anghel: noiembrie 2013

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Vrajitoarea

Nu cu mult timp in urma, cotrobaind pe retea prin jurnalele prietenilor, am gasit cateva fotografii interesante pe adresa lui Francois Corteggiani (mister Pif & Blueberry Himself!). Cateva imagini care mi'au spus raspicat "Opreste'te si priveste!"... Din fotografiile ingalbenite de trecerea timpului ma priveau doi ochi inocenti,postati in mijlocul unei figuri familiare. Coborand privirea mai jos de barbia personajului am consimtit asertiunea ca "Daca Pacatul ar trebui sa poarte un nume i s'ar spune Femeie!"... Paradoxul aparea in conflictul dintre trasaturile absolut angelice ale lui Elizabeth Montgomery si trupul impecabil, mai plinut, e adevarat, dar acestea erau canoanele de frumusete ale epocii, adica anii '60. Elizabeth Montgomery?... Desigur! Cati dintre romanii care traiau cu ochii deschisi prin anii '60- '70 au putut sa uite serialul de televiziune "Bewitched", mult mai bine cunoscut la noi drept "Ce vraji a mai facut nevasta mea?"... Cred ca niciunul. Personajele interpretate de Elizabeth Montgomery (o vrajitoare autentica care se hotaraste sa renunte la puterile ei supranaturale, pentru a avea parte de un mariaj tipic american!... din fericire, nevoia si tentatia o obliga de nenumarate ori sa'si incalce promisiunea...) si de Dick York ( sotul, un american autentic, care nu are nevoie de farmece ca sa'si rezolve nesfarsitele probleme ce i se ivesc in drum!...), sunt cat se poate de acrosante. Probabil ca multe cupluri si'ar fi dorit sa se identifice cu cei doi eroi, dar imi este greu sa dau un verdict caci pe atunci eram un pustan de vreo 15 ani!... Ce am retinut era castitatea intregii relatii: nu stiu daca in tot serialul a fost o singura scena cu cei doi soti in patul conjugal, nu neaparat scene fierbinti dar macar un sarut pe furate! Interesant este ca dupa 2 sezoane, cuplul se procopseste cu un plod legal, dincolo de orice dubii...
Elzabeth Montgomery era modelul perfect de castitate, genul de femeie careia ii lasi cu toata increderea pe mana casa, conturile din banca si viata ta. Niciodata nu m'am gandit ca sub imbracamintea decenta se poate ascunde o aventura tulburatoare... Starnit de fotografiile gasite in jurnalul lui Francois, am cautat pe retea si in arhivele personale. Iti prezint si tie rezultatul anchetei mele. Merita sa te opresti o clipa. O clipa cat o eternitate!...

Prima aparitie in cel dintai episod : Samantha, viitoarea doamna Stephens...

Dragoste la prima vedere...

Endora, o vrajitoare conservatoare, nu'si poate dori un muritor drept ginere... Lui Darrin ii este greu sa admita realitatea...

Samantha si celebra sa vraja facuta printr'o miscare dibace cu nasul si cu gura...

Cealalta fata a lui Elizabeth...


Toate fotografiile picante cu Elizabeth Montgomery par facute in cel mult 2 sedinte. Nu am habar cand au fost fotografiate dar presupun ca sunt anterioare serialului care a consacrat'o si aveau scopul de a o lansa ca viitoare bomba sexi (fotografiile in colanti si body negru, cu o blana de urs alb drept fundal, amintesc fara echivoc de Ann-Margret in filmul "Viva Las Vegas!" cu Elvis Presley, un succes planetar din 1964, film care avea sa o impuna in aproape aceeasi tinuta sumara pe Ann-Margret drep sex simbolul momentului!...)

3 imagini dintr'o arhiva personala, imagini needitate si facute amatoresc. Elizabeth arata in continuare fabulos, doar privirea pare un pic stingherita de ipostaza in care se afla.

Incep sa regret ca anii '60 erau atat de casti si pudibonzi... Elizabeth cred ca ne'ar fi rezervat niste mari surprize!...

joi, 28 noiembrie 2013

Un Fel de Postsincronizare...

                      Postsincronizarea este o operatiune des folosita in cinematografie si practic s'a impus ca o necesitate inca de la aparitia sonorului in filme, adica din deceniul al 3-lea al secolului trecut. Este de fapt o operatie tehnica, deloc usoara, care consta in adaugarea dialogurilor, a muzicii dar si a sunetelor presupuse de cutare sau cutare actiune. Inregistrarea ulterioara a sunetelor a fost o operatiune impusa de conditiile precare de lucru din studiourile de altadata: camerele de filmat erau foarte zgomotoase, microfoanele erau departe de performantele pe care le astepti de la astfel de scule iar uneori intr'o vedeta nu gaseai deopotriva calitati fizice si o voce pe masura asteptarilor. Problemele au fost insa rezolvate in momentul in care un tehnician plin de imaginatie a descoperit ca pelicula si coloana sonora pot fi lucrate independent iar la sfarsit se pot suprapune. Toate aceste mezaventuri legate de inceputurile filmului sonor sunt descrise cu mult har intr'una dintre cele mai grozave comedii produse vreodata la Hollywood: "Singing in the Rain", un film de Stanley Donen si Genne Kelly. Pe scurt, producatorii unuia dintre primele filme muzicale, descopera ca superba diva care cucerise inimile spectatorilor cu atatea filme mute, este complet afona!... Un sunetist inteligent propune dublarea vocii vedetei si iata cum s'a nascut postsincronizarea!
                      Intr'un alt film celebru, "My Fair Lady" de George Cukor, o adaptare stralucita a piesei "Pygmalion" de George Bernard Shaw, vocea eroinei principale (interpretata perfect de Audrey Hepburn) este dublata in ariile de opereta de o cantareata profesionista. Acest truc a fost utilizat la greu pe platourile hollywood-iene, de multe ori folosirea unor "cascadori" vocali fiind trecuta sub tacere...
                     Dat fiind ca tot ce tinea de coloana sonora se producea in studiou, a aparut o noua meserie: sunetistul, adica tipul capabil sa produca orice sunet cu ajutorul celor mai insolite aparate sau obiecte.
                     In banda desenata, americanii au fost cei dintai care au nascocit meseria de sunetist. Prin anii '50- '60, cand comics-urile cu super eroi au inceput sa fie cerute pe piata in cantitati din ce in ce mai mari, editorii s'au gandit sa aplice teoria lui Ford privind specializarea unui muncitor strict intr'o directie, teorie pe care acesta o aplicase cu atata succes in liniile de productie din uzinele sale. Astfel, in caseta autorilor unui comics apare editorul (deci cel care hotaraste directia in care se dezvolta o serie sau un personaj), scenaristul si uneori, cel care face dialogurile, desenatorul care decupeaza scenariul si deseneaza personajele in actiune, persoana care este specializata in decoruri, un profesionist al caligrafiei, care deseneaza baloanele si scrie textele, un Inker, care trage totul in tus si un colorist. In perioada de boom a comics-ului, exista chiar si meseria de"stergator cu guma", cel care curata plansa de urmele de creion, dupa ce a fost trasa in tus!... Zgomotele erau foarte importante in acest gen de povestiri, ocupand un procent insemnat din plansa, drept care erau executate de un "sunetist", un specialist in acest gen de "graffiti".

                     Liniste! Se filmeaza! Motor!!!...

                                  © Ed. Dargaud & Gotlib