"Omul sfinteste locul!" spune un vechi proverb si sunt total de acord: prin anii '70 se vindeau in Franta ca painea calda soproane, grajduri si fel de fel de acareturi antice si dezafectate. Incapand pe mana unor designeri inspirati si foarte scumpi, aceste constructii se transformau in locuinte de lux, pentru vacantele oamenilor plini de bani. De obicei, nu se arunca nimic din inventarul vechi. Astel, teica de piatra in care se porcaiau godacii se transforma intr'o chiuveta dotata cu baterie de bronz, fasonata a l'ancienne. Alaturi de scaune de salon fragile, impodobite cu elegante sculpturi in lemn de trandafir, zacea cate un cufar dezarticulat, in care fermierul isi tinea candva ghetele de piele pe care le purta duminica... Un elegant secretaire, plin de sertarele gingase se invecina cu o scara lustruita de atata folosire si care demult ducea in fanarul din pod... Talanga purtata de vaca fermei statea la loc de cinste pe rafturile unei biblioteci Bidermayer, alaturi de fierul de calcat cu carbuni si cateva greutati de cantar, din fonta!...
Lumea s'a saturat de uniformizare, fiecare dintre noi si'ar dori sa fie unic, tot asa cum amprentele digitale din dotare sunt unice si irepetabile. Originalitatea este insa o calitate greu de dobandit, din pacate. Si atunci apar modelele, mai mult sau mai putin inspirate. Modele pe care le copiem, in speranta ca vom fi perceputi in societate altfel decat suntem. De cele mai multe ori imaginea pe care ne'o trimite inapoi oglinda nu ni se pare favorabila, de aici complexele, de aici cautarea cu disperare a unei Personalitati Second Hand... Dar asta este o alta poveste...
Haidem inapoi la casutele de tot felul de pe aici si de pe aiurea si la frumoasele lor locatare!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu