Vacanța Prințului

              Cand ma satur de albumele Noului Val, de cautarile si experientele atat de necesare pentru ca noua generatie sa poata face pasul inainte, zabovesc mai mult decat de obicei pe langa rafturile unde marii clasici asteapta oftand, sperand ca un binevoitor se va decide sa sufle praful ce s'a asternut peste copertile ingalbenite de timp... Daca dincolo de Ocean cativa editori inimosi s'au hotarat sa adune in editii luxoase toate comorile celei de'a 9a arte, aparute in Statele Unite de'a lungul vremii (sfidand oarecum trendul general ce ignora orice artefact mai vechi de un deceniu), in banda desenata europeana se investeste din ce in ce mai prudent iar tirajele sunt tot mai confidentiale. Chiar si in cele mai mari librarii din Paris este dificil sa gasesti toate titlurile unor serii ce au facut istorie, ceea ce este total contrar politicii editoriale promovate cu doar un deceniu in urma. Este greu de crezut ca astazi intampini dificultati daca doresti sa'ti incropesti o colectie pornind de la zero. Titluri ca "Blueberry", "Barbe Rouge", "Asterix" sau "Iznogoud" se gasesc sporadic si niciodata in integralitate...
              O buna parte din succesul editiilor americane este asigurata si de tipograf, cel care in aproape toate cazurile este un mic chinez harnic, modest si rabdator, tiparind la preturi incredibil de scazute carti si albume elegante pentru Yankei (dar si pentru nerabdatori ca mine, ce s'a hotarat sa nu mai astepte initiativele locale si sa cumpere direct de pe Amazon)... Tipograful chinez nu este un locuitor din China Town sau din Taiwan, ci un chinez autentic din Republica Populara Chineza (Zhōnghuá Rénmín Gònghéguó), la fel ca alte cateva sute de milioane, ce asteapta plini de rabdare sa cucereasca lumea bănuț cu bănuț!...
              Am redescoperit placerea desueta de a rasfoi minunatele albume "Prince Valiant" scrise si desenate de Harold Foster. O aventura inceputa in 1937 si care continua si astazi, desi Foster a decis prin anii '70 sa lase creioanele si pensulele pe mana unor ucenici talentati...
               Cu o precizie de cronometru, Foster a predat saptamanal, timp de 34 de ani, cate o plansa de banda desenata de dimensiuni impresionante (fiecare imagine fiind aproape de formatul A4!) agentiei "King Features Syndicate"cu care avea contract si care difuza epopeea lui Valiant in peste 300 de ziare americane... Intr'un rastimp de 20 de ani (echivalentul celor 10 volume pe care "Fantagraphics Books" le'a reeditat pana acum) Hal Foster nu a lipsit de la nicio intalnire cu cititorii.
                Si totusi... In cei 20 de ani pe care am apucat sa'i urmaresc, in doua perioade (fiecare cam de 4 saptamani), Hal Foster a "chiulit"! Deh, vacanta binemeritata a "printului" benzii desenate!...
                Chiulul nu a fost total, Foster recicland cateva planse mai vechi, "asezonate" cu imagini noi. In firul epic cu care cititorii erau obisnuiti, aceste intermezzi apareau ca amintiri pe care printul Val le depana copiilor si prietenilor sai. O buna parte din adaptare probabil ca a fost facuta de asistentii de care Foster nu s'a dispensat niciodata...
                 Cele 2 momente de farniente s'au petrecut in 1952 (imaginile folosite fiind din 1939) si in 1955 (iar imaginile utilizate fiind desenate in 1937)...
                 In continuare, iti propun sa urmaresti in paralel felul in care Foster recicleaza foarte inteligent atat textul, dar mai ales imaginea (daca desenul este de cele mai multe ori identic, diferenta fiind facuta doar de recadrarea imaginii, culoarea a fost de fiecare data schimbata)...
                 Prima varianta este "remake"-ul, a doua este chiar originalul...

          

Westernul cu miros de mujdei de usturoi...

         Sunt deja 3 ani de cand ne cunoastem... In acest rastimp, ai remarcat desigur ca atunci cand am vorbit despre banda desenata, nu am facut'o pentru a'ti semnala vreo aparitie recenta, fie ea intamplatoare sau istorica... Acest gen de preocupari il framanta pe prietenul nostru comun Dodo Nita, cel care ca un herald de altadata, nu pierde nicio ocazie ca sa trambiteze noutatea. Vocea sa inconfundabila ne'a devenit tuturor familiara, avertizandu'ne constiincios despre tot ceea ce misca in banda desenata autohtona, la fel cum pe vremuri cantatul cocosului ne dadea desteptarea la 5 dimineata, gaina cotcodacea mandra de cum lepada oul iar batranul clopot ne chema la vecernie, seara de seara!
           Postul de cronicar al benzii desenate fiind deja ocupat, mie nu mi'a mai ramas decat sa'mi consacru timpul liber cercetarii si analizarii benzii desenate de aici si de aiurea, lucru pe care il fac mai bine sau mai rau de peste 1.000 de zile...
           Astazi insa am sa fac o exceptie... Invitat de Vlad & Radu Popa (acesti Romulus & Remus ai benzii desenate romanesti) la lansarea primului lor album de B.D., nu am ezitat sa dau curs invitatiei, desi nu mai frecventez de vreo 20 de ani intalnirile publice legate de cea de'a 9a arta. Pe cei doi gemeni, absolventi de Politehnica, ii cunosc de mai bine de un deceniu, rastimp in care aproape saptamanal ne intalneam la Palatul Copiilor...
            Asa ca duminica la pranz, parfumat si gatit, m'am prezentat la adresa indicata...

           ...in mansarda unei vile elegante, situata in preajma buricului Bucurestiului si transformata in club la moda...

          ...la intrarea in Salon, surpriza: un adevarat Cerber cu un singur cap, dar suficient de mare, isi pazea cu strasnicie teritoriul, maraind amenintator!!! Stiindu'ma nevricos, cunoscutii m'au linistit: respectiva fiara nu era altcineva decat bulldogelul francez al doamnei director de la "Jumatatea Plina", o fiinta inofensiva de care numai domnului Dodo Nita ar putea sa'i fie teama!
           M'am linistit si am aruncat o privire in jurul meu...

           ...dar iata'i si pe cei doi gemeni, oarecum gazdele mele (alaturi de domnul Octav Ungureanu, bossul de la revista "Comics", ce a avut amabilitatea de a ma orienta intr'o lume noua pentru mine). Despre cei doi care seamana ca doua picaturi de apa, am vorbit cu ceva timp in urma in articolul "Western Mamaliga"...

          ...iata si revista in care a debutat minunata lor poveste western, publicata in doua numere consecutive inainte de a fi stransa intr'un album de dimensiuni mici (criza inca ne da tarcoale, dragii mei!). Cu o judecata de adevarati profesionisti, ei au hotarat ca primele 6 pagini nu sunt la nivelul urmatoarelor, drept care... le'au redesenat! Merita sa urmaresti acest traseu artistic: este suficient sa faci rost de cele 2 prozine si de album!...

       ...primele dedicatii, cele dintai semnaturi si cate un desen original: semnele gloriei sau un divertisment la sfarsit de saptamana?...

             ...acuarelele cu gagici ca in "Play-Boy" erau expuse mai intr'o parte, ca sa nu socheze publicul minor (foarte curand, am sa'ti bucur ochisorii obositi cu cateva pin-ups pictate de Radu)!...

         ...o sedinta de gimnastica (.) cu linerul pe hartie. Desenandu'l pe Clint Eastwood, Radu (daca nu cumva o fi Vlad?)...

        ...poate cel mai inspirat, Radu Stoican sau "Pustiul care a speriat lumea Benzii Desenate"...

       ...Radu Stoican in carne, oase, talent si multa imaginatie. Despre el nu incetez sa vorbesc pe blogul meu de cate ori se iveste ocazia. El este cel care a primit Marele Premiu la editiile din 2.012 si 2.013, ale Concursul National de B.D. pentru copii organizat de Palatul National al Copiilor. Daca esti curios sa vezi cum a inceput spectacolul "Radu Stoican" apasa pe "Pustiul care a speriat lumea B.D.", "Concursul National de B.D." si "Pustiul care a speriat lumea se intoarce!"...

             ...la Salon, un musafir special...

         ...Serban Andreescu si Radu Stoican inconjurati de cativa fani ...

       ...un stravechi desenator de banda desenata acuzand noua generatie ca vine din urma prea repede si mult prea zgomotos!

          Radu Stoican si Lee Ivas discutand foarte englezeste despre vreme...