Miracolul din Tei...

             Astazi a nins in Bucuresti toata ziua... Iar orasul s' a transformat ca prin miracol in numai cateva ceasuri, dintr' un cersetor jegos in cel mai mandru print!... O.K., stiu foarte bine ca minunea nu va dura decat cateva zile, respectiv pana ce zapada se va transforma intr' o mazga de care e bine sa uiti cat mai repede. Iata de ce am dat fuga in cel mai frumos parc al Bucurestiului, Parcul Circului (un fel de Central Park in miniatura) si am incercat sa surprind clipele de gratie pe care Mos Craciun a binevoit sa ni le daruiasca. Ma grabesc sa te fac partas la bucuria mea de o clipa...

            Un pin aplecat de greutatea omatului...

      

Davy Crockett : Sur la Frontiere Sauvage...

               In urma cu vreo 5 luni "Davy Crockett, King of the Wild Frontier" ne reamintea printr' o succesiune de imagini de o rara frumusete, inchipuite prin anii '50 pentru revista "Vaillant" de Eduardo Coehlo (marele artist portughez ce avea sa' l influenteze decisiv pe Albin Stanescu), dar si de Kline, cat de importanta este relatia dintre om si natura... Minunatele scenarii ale lui Jean Ollivier ne atrag atentia la fiecare pagina despre nevoia unui dialog permanent intre colonistul sosit de peste mari si tari ( inarmat doar cu o secure si o carabina cu cremene, hotarat sa desteleneasca intensele preerii), si natura inconjuratoare, atat de ostila la prima vedere... Lectia lui Ollivier este superba in simplitatea ei: in momentul in care omul alb incepe sa comunice cu tinutul pe care ar vrea sa' l colonizeze, "tot ce misca, raul, ramul..." vorba Poetului, ii devin aliatii cei mai de nadejde de care avea atata nevoie intru imblanzirea Lumii Noi...
               In continuare iti voi prezenta pagina intai color din fiecare cele 32 de episoade pe care Ollivier & Kline le'au inchipuit intre 1965- 1968 pentru "Vaillant, le Journal de Pif" (fiecare episod insemna o povestire completa de 12 pagini, din care doar prima era color). Desenele lui Kline sunt atat de expresive incat comentariile mele sunt de prisos. Te las sa' ti umpli sufletul su spiritul spatiilor deschise, acolo unde nimic nu pare sa aibe inceput sau sfarsit...

 

         

Bucuresti, de la Rece la Cald...

           Craciunul a trecut prin Bucuresti ca expresu' printr' o halta marunta pierduta in baragan, fara sa arunce prea multe priviri in urma. Lipsa omatului mi' a lasat anu' asta senzatia ca am castigat la loto si m' am dus sa' mi petrec sarbatorile de sfarsit de an in California, la umbra palmierilor si portocalilor plini de rod... Fireste, a fost doar o impresie ce a durat pana in clipa in care mi' am arunacat o privire pe fereastra. Gunoiul omniprezent imprastiat cu multa scrupulozitate de orisicare trecator, punctand foarte decorativ trotuarele si strazile, mi' a reamintit niste cotloane ale vocabularului meu, pe care le credeam de mult pierdute si pe care de regula le scoteam la lumina doar atunci cand venea vorba despre edilii Bucurestiului, in frunte cu marele carmaci,primaru' general al Capitalei...
           Bucurestiul, un oras care arata ca in basme dupa cea dintai ninsoare...
           Fiindca la sfarsitul lui 2014 nu am avut parte de un White Christmas, cateva imagini din iernile trecute mi' au umplut sufletul de bucuria zapezilor de altadata!

            ...Omat cat cuprinzi cu privirile...

            ...din fericire pentru cei care nu iubesc frigul si picioarele degerate, primavara va sosi inopinant iar natura isi va reintra in drepturi!