Sfarsitul a inceput atunci cand portile s'au deschis larg, lasand multimea nerabdatoare sa se apropie de cadoul abandonat in fata cetatii... In acel moment de euforie, asteptat de atata amar de vreme de cetatenii acriti in asteptare si satui de restrictiile dictate de embargoul impus de asediul prelungit, cine se mai gandea ca darul ar putea sa fie otravit?...
Orice placere are un pret, asa ca multimea s'a inhamat la treaba si cadoul a fost purtat cu multa truda chiar in inima cetatii, atat de bine pazita pana atunci : "De ce ne'am teme, daca prin ofranda primita dusmanul ne'a dovedit ca de fapt ne era prieten?" trebuie sa fi fost intrebarea de pe buzele oricarui cetatean...
...iar cand "darul" parea de'al casei printre mandrele palate, lumea s'a pus pe petreceri si sarbatoare, caci de-acum laptele si mierea vor curge'n valuri...
Povestea trista a Calului Troian o stie si cel din urma scolar, chiar si ala care repeta fiecare clasa, poate in felul asta va deveni eminent. Daca nu de la Istorie sau din lecturile suplimentare obligatorii, el cunoaste intamplarea din atatea filme ce s'au aplecat peste dramatica istorie pe care Homer ne'o canta de mai bine de 2.800 de ani...
Cine nu cunoaste trucul lui Ulise, care a incheiat un razboi si un asediu ce a durat 10 ani: Maretul Cal de lemn oferit drept ofranda troienilor pentru vitejia lor legendara?... Coplesiti de omagiul adus de dusmanii ahei, troienii vor accepta aproape fara impotrivire darul si vor purta cu onoruri statuia de lemn, burdusita cu soldati greci inarmati pana in dinti, pana in inima cetatii... Cand noaptea se va lasa peste orasul imbatat de aparenta victorie, ostenii ahei vor cobori din Calul de lemn si vor deschide larg portile Cetatii neinvinse de atata amar de vreme, iar dusmanii vor putea in sfarsit sa cucereasca mandra Troia, lasand'o de izbeliste!...
Mihail Gorbaciov, Premiul Nobel pentru Pace in 1.990 si Ronald Reagan : ultimul presedinte al Uniunii Sovietice si presedintele U.S.A. intre 1981- 1989...
... piata Tian' anmen, aprilie- iunie 1989 (Pekin - Beijing, China)...
...Liu Xiaobo, profesor universitar chinez si militant activ pentru drepturile omului in China, laureat al Premiului Nobel pentru Pace in 2.010...
Un moment te'ai gandit ca am luat'o razna, ca am inceput sa gandesc dadaist, insirand vorbele fara noima... Ce relatie ar putea sa existe oare intre Calul Troian, pe care l'a memorat pentru noi Homer si niste intamplari din zilele noastre?...
Aparent, nu exista nicio legatura intre planul machiavelic al lui Ulise, singura cale de a invinge rezistenta troienilor si evenimente contemporane... Si totusi... Si totusi, sunt analisti care privesc cu alti ochi Istoria, analizand fiecare gest si fapt petrecut candva si tragand invataminte din care baietii destepti vor sti sa scoata oaresce foloase oricand se iveste ocazia... Povestea trista a Calului Troian nu a ramas un simplu divertisment ci a devenit o lectie pentru cei pasionati de Putere. De aproape 3.000 de ani lectia lui Ulise a fost aplicata cu succes, chiar daca din cand in cand a mai dat cate un rateu...
Uneori, Calul Troian nu este constient de "soldatii" pe care'i poarta in pantecele sale. El este convins ca misiunea sa este sacra iar mesajul pe care'l transmite este pur si constructiv. De cele mai multe ori insa, Calul Troian ignora conditiile si imprejurarile in care'si lanseaza mesajul, o adevarata bomba ce odata armata poate sa provoace stricaciuni iremediabile in constiinta cetatenilor, dar si in ograda centrala a Cetatii.
Mihail Gorbaciov a fost cel din urma Konducator al Uniunii Sovietice... De fapt, el a fost Calul Troian ce trebuia sa distruga "Troia" de la Rasarit. Imperiul Sovietic a insemnat vreme de 80 de ani o amenintare pentru sistemul capitalist. Insasi promovarea unei altfel de politici economice decat cea agreata in Occident (care de curand s'a dovedit a nu fi atat de infailibila cum se credea, vezi Marea Criza din care incercam sa scapam teferi si cu buzunarele cat mai putin sifonate), a insemnat o sfidare pentru Marele Kapital. Eforturile occidentale de a dizolva aceasta provocare au fost foarte costisitoare si au mers de la concesii din ce in ce mai mari fata de amploaiati din Vest (respectiv drepturi salariale sporite, concedii mai mari si sarbatori legale insemnand de fapt alte zile libere...), pana la confruntari sociale sau armate, directe sau indirecte, ce puteau arunca oricand omenirea intr'un conflict planetar distrugator. Aici se poate vorbi despre razboiul din Coreea, despre criza rachetelor din Cuba, razboiul din Vietnam, Primavara de la Praga, razboaiele din Kuweit, Iraq, Afganistan si Iugoslavia, destramarea Uniunii Sovietice, a Cehoslovaciei, a Iugoslaviei, provocarile de la Targu Mures din 1.990, "puciul" economic initiat de speculantul George Soros (Gyorgy Schwartz) in Asia de Rasarit, cand economii ce incepeau sa devina concurente pe o piata limitata, ca Thailanda, Coreea de Sud sau Singapore, au fost puse la colt doar pentru ca au indraznit sa viseze la o Banca Economica de intrajutorare locala... Mihail Gorbaciov a reusit acolo unde altfel de politici combinate in cele mai nastrusnice moduri au dat faliment. Costurile unui astfel de razboi in primul rand mediatic, avand drept scop anihilarea oricarei alternative economice la solutia impusa de Marele Kapital occidental, au fost imense. In perspectiva acestor costuri exorbitante, iti poti imagina, desigur, cat de mari sunt profiturile acestei afaceri planetare si totodata, cat de mult se vor strange baierele pungii, pentru a fi recuperate pierderile cauzate de aceste infruntari economice atat de scumpe!...
Un alt Cal Troian celebru s'a numit Piata Tian' anmen, cand s'a incercat strecurarea lui in inima Chinei, in Pekin (Beijing), in 1989... Anul 1989 este anul cand "aheii" au incercat sa rezolve toate problemele dintr'odata: demolarea regimurilor comuniste din estul european, destramarea Uniunii Sovietice, daramarea Zidului Berlinului, schimbarea regimului politic in China...
Toate obiectivele au fost atinse... Cu o singura exceptie : China populara! Miscarile de strada ale studentilor au fost reprimate cu brutalitate de armata si militie, autoritatile comuniste cerand multimii nerabdatoare (si provocate din afara tarii), mai multa rabdare... 20 de ani mai tarziu, viitorul a aratat ca politica purtata de China era cea corecta: pentru prima data in istoria moderna, primul loc in economia mondiala nu mai este ocupat de U.S.A. ci de China!!!
Un alt Cal Troian poate fi reprezentat de un mare premiu international, care atrage atentia si simpatia opiniei publice mondiale asupra unei anumite zone de interes de pe aceasta planeta plina de conflicte. Nu cunosc toate dedesupturile premiilor Nobel, dar am sa ma refer doar la cateva care mi'au dat de gandit. In 2010, profesorul universitar Liu Xiaobo primeste Premiul Nobel pentru Pace... El este un activist fervent in China pentru drepturile omului si ca urmare a activitatilor sale, considerate de catre autoritatile de stat chineze ca fiind periculoase pentru ordinea de drept, este inchis. In aceste conditii, comitetul Nobel considera ca este oportun sa i se decerneze premiul pentru Pace. Poate ca Liu Xiaobo este un cetatean foarte implicat in rezolvarea unor probleme legate de drepturile omului... Drepturile Omului trebuiesc respectate in orice societate... Cu conditia insa ca respectiva societate sa fi atins un nivel in care fiecare individ sa fie constient nu numai de drepturile sale, dar si obligatiile si responsabilitatile ce decurg din acest privilegiu. Ori intr'o tara care inca se lupta sa atinga un anumit nivel economic pentru fiecare cetatean, este greu sa pretinzi respectarea unor standarde ce numai o tara de top le poate indeplini. America pare sa fi uitat ca doar cu 50 de ani in urma avea vagoane de tren sau tramvai speciale pentru negrii, Marea Britanie discrimina femeile iar in Franta ultima ghilotinare a avut loc in 1977!!!... In contextul in care "aheii" au incercat un alt cal troian in 1989, piata Tian'anmen care a dat gres, apoi in 2014 China devine lider economic mondial, incep sa ma intreb daca nu cumva Premiul Nobel pentru Pace din 2010 nu este altceva decat un cal de lemn?... Tot asa cum a fost si bucata de lemn primita de Mihail Gorbaciov in 1990... sau cea primita anul acesta de Malala Yousafzai, o pustoaica de 17 ani din Pakistan: nu uita nicio clipa ca dusmanul nr. 1 declarat al civilizatiei occidentale nu mai este comunismul, ci jihadul islamic... iar Malala ataca cu vehementa islamismului traditional...
Cazul Calului Troian descris de Homer nu este deloc singular. Este doar cel dintai semnalat in Istorie. Incerc sa'ti mai amintesc de un altul, pe care istoria contemporana nu stiu de ce, incearca sa'l treaca sub tacere, facandu'l uitat: Paul Goma. "Revolutia" din '89 m'a prins in plina putere, astfel incat imi aduc inca aminte de campania de la Europa Libera pentru "apararea unei valori a Literaturii Romane, pe care eram pe cale sa o pierdem": Paul Goma, un scriitor anti-sistem, un fel de Alexandr Soljenitin al Romaniei, persecutat de Securitate. Unul dintre "soldatii" ascunsi in pantecele "leviatanului" era Vasile (?), pe atunci un prieten de cenaclu: ne intalneam pe unde apucam, la o cana de vin si puneam tara la cale, fiecare dupa puterile sale. Candva, ne'a povestit cum a raspuns unui apel facut de radio "Europa Libera" pentru apararea lui Goma. Adeptii urmau sa se'ntalneaca pe treptele Teatrului National (Sala Mica), la o anumita ora intr'o duminica. Era o zi inghetata de iarna iar pe treptele maturate de viscol se adunasera trei insi cu totul. Fiecare statea la o distanta respectabila de ceilalti, de parca asteptau iubite ce nu mai veneau. Intr' un final, securistul de serviciu nu a mai rezistat si i'a legitimat pe ceilalti doi, printre care Vasile, si i'a avertizat prieteneste sa nu se mai tina de prostii...
Dupa ce "revolutia" din '89 a izbandit si zidurile "Troiei" au fost demolate, calul de lemn Paul Goma a fost dat uitarii iar literatura romana a pierdut un titan...
...In final, praful si pulberea s'a ales de mandra cetate numita candva Troia...
Cu tot Calul de Lemn ce'i zapacise de pe troieni, au existat persoane care i'au avertizat de pericolele la care se expun. Elena, usuratica spartana si sotia lui Menelaos a ghicit siretlicul Calului de Lemn si a incercat schimbandu'si vocea, sa il ispiteasca pe un luptator pitit in pantecele statuii. Singur Ulise a ghicit tertipul si i'a acoperit gura aheului ce se pregatea sa raspunda. Apoi Casandra, sora lui Paris, o prezicatoare si un oracol ale carei prorociri nu erau crezute de nimeni si care vazuse in delirurile sale ca imensa statuie de lemn va aduce sfarsitul Troiei... Dar vocea cea mai puternica avea sa fie a preotului Laocoon. In fata Calului de Lemn abandonat de ahei pe plajele Troiei, Laocoon tine un discurs inflacarat, incercand sa'i determine pe troieni sa distruga monstrul ce avea sa le aduca pieirea. Mai mult, insfaca lancea unui ostean si o repede in statuia de lemn iar in urma impactului se aud zanganituri de arme. Multimea este insa intr'o stare atat de euforica incat nu da atentie acestor semne. Inainte de a'si gasi sfarsitul impreuna cu vei doi fii ai sai, in stransoarea unor serpi iviti din spuma marii, Laocoon apuca sa murmure o fraza pe care Istoria si astazi o aminteste: "Timeo Danaos et dona ferentes" ("Ma tem de greci, chiar si atunci cand fac daruri")...
O pictura din Renasterea italiana, imaginand momentul descoperirii grupului statuar "Laocoon si fiii sai" in secolul al XVI-lea...
Admirabila maiestrie pe care artistul a dovedit'o acum 2200 cand a sculptat "Laocoon", ca si profunda semnificatie a acestei opere au reprezentat de'a lungul timpului o sursa continua de inspiratie...
... El Greco si "Laocoon"...
Laocoon in "Asterix"...
© Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
"Hellboy" & Laocoon...
...Roy Lichtenstein & Laocoon...
... Richard Deacon & Laocoon...
Calul Troian este departe de a fi un subiect epuizat... Este o problema mai mult decat contemporana si ar trebui sa dea de gandit fiecaruia dintre noi...
Hai sa vorbim despre lumea in care traim!... Despre B.D., muzica sau filmele care m'au influentat si sper sa'ti placa si tie. Sunt povesti care nu si'au mai gasit locul in "THE DARK SIDE OF LEE IVAS ANGHEL"...
duminică, 26 octombrie 2014
marți, 21 octombrie 2014
Frati de Cruce
Westernmania a atins prin anii '50 cote de popularitate greu de imaginat astazi, cand despre lumea vestului salbatic se vorbeste numai cu totul accidental.Apogeul acestei "isterii" colective este atins pe la mijlocul deceniului 6, dupa care acest gen atat de popularizat de literatura, cinematografie si banda desenata incepe sa fie abandonat de noile generatii, in zilele noastre fiind aproape ignorat de marele public...
Aruncand o privire retrospectiva asupra westernului produs de'a lungul timpului, iti vor atrage atentia cateva trasaturi care devin definitorii pentru acest gen...
Cu foarte mici exceptii, in majoritatea productiilor western pieile rosii sau amerindienii (numiti astfel de vreun istoric binecrescut, probabil acelasi godfather care i'a rebotezat pe negrii din America de Nord, afroamericani!) sunt fie inexistenti, de parca ei sunt musafirii prin vastele preerii, fie sunt prezentati ca niste talhari de care e bine sa scape lumea prin orice mijloace!... Nu este nevoie sa'ti chinui prea mult mintea ca sa pricepi ca aceasta politica artistica este de fapt o comanda politica, discreta dar foarte eficace. De ce sa fie deranjat Establismentul de la Washington cu intrebari incomode despre motivele ce l'au determinat sa'i inghesuie pe indienii ce nu fusesera inca masacrati, in rezervatii pierdute prin desert, unde conditiile de viata sunt greu de imaginat?... Aceasta politica de a marginaliza complet problema indienilor este preluata fara intrebari si de producatorii italieni, atunci cand s'au hotarat pe la mijlocul anilor '60 sa invadeze piata cu westernuri spaghetti. Piata de film americana era vizata direct de westernurile italiene, ele fiind turnate nu de putine ori in ambele variante, americana si italiana. In cele peste 500 de westernuri spaghetti cu mare greutate am reusit sa gasesc un film onorabil care vorbeste despre problema indiana: "Navajo Joe", un film de Sergio Corbucci cu Burt Reynolds in rolul unui indian ce isi cauta dreptatea...
Exceptiile de la aceasta regula ( o adevarata "omerta", "lege a tacerii", impusa producatorilor de westernuri de tot felul ), au fost adaptarile cinematografice facute la inceputul anilor '60 de studiourile cinematografice din Germania de Vest, dupa romanele cu Winnetou si Old Shatterhand ale lui Karl May, filme in care bravul indian cu pielea rosie era prezentat in lumina cea mai buna...
La mare concurenta, in aceeasi perioada studiourile Defa Berlin din Germania de Est in colaborare frateasca cu studioul Buftea din Romania si alte case de film din Bulgaria, Ungaria sau Cehoslovacia, propuneau publicului tanar o multime de filme in care personajul principal era de obicei o mare capetenie indiana, plina de curaj si onoare: cine ar putea uita vreodata "Fiii Marei Ursoaice" cu atletul sarb Gojko Mitic in rolul principal?...
O alta exceptie de la regula nr. 1 din westernuri, "niciodata sa nu vorbesti de bine un indian", a reprezentat'o politica dusa de editura Vaillant si publicatiile sale. Deloc dependenta de Washington (plecaciunile se faceau mai spre rasarit, spre Marele Urss), editura Vaillant nu pierdea nicio ocazie sa loveasca cu toate armele si din toate pozitiile politica imperialista dusa de marile puteri occidentale.
Intotdeauna articolele referitoare la vestul salbatic priveau cu simpatie si compasiune spre omul rosu, in timp ce emigrantul alb, venit de peste ocean cu toata saracia in ghiozdan, era prezentat ca un invadator sau in cel mai fericit caz, ca un musafir nepoftit...
Popularitatea povestilor cu indieni si cowboys era atat de mare incat revista "Vaillant, le Journal de Pif" organizeaza la un moment dat un mare "concurs indian"! Ai ocazia sa'ti verifici cunostintele in materie de Vest Salbatic! Ilustratiile foarte instructive si precise i se datoreaza lui Guy Michel, un grafician la care "Vaillant" a apelat de nenumarate ori in anii '60...
Pierre Brice devine faimos in anul 1962, cand interpreteaza rolul Winnetou in "Comoara din Lacul de Argint", o adaptare foarte libera a romanului cu acelasi nume scris de Karl May... Imensul succes repurtat cu acest film il va determina pe Pierre Brice sa mai imbrace de 10 ori costumul capeteniei apase...
In continuare, cateva afise senzationale din epoca...
Cativa artisti care s'au aplecat cu dragoste asupra istoriei Vestului...
Marele sfat al inteleptilor...
...in "Blueberry"... © Ed. Dargaud, Charlier & Giraud
... in "Prince Valiant", serie imaginata de Hal Foster...
... intr'o ilustratie ce insotea un articol din "Vaillant, le Journal de Pif"...
Un dans ritual al omului rosu...
... in "Lucky Luke"... © Ed. Dargaud, Goscinny & Morris
... in "Asterix"... © Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
... in "Oumpah Pah"... © Ed. Albert- Rene. Goscinny & Uderzo
...si in "Jehan Pistolet". © Ed. Albert- Rene, Goscinny & Uderzo...
Ultimul Mare Saman...
Aruncand o privire retrospectiva asupra westernului produs de'a lungul timpului, iti vor atrage atentia cateva trasaturi care devin definitorii pentru acest gen...
Cu foarte mici exceptii, in majoritatea productiilor western pieile rosii sau amerindienii (numiti astfel de vreun istoric binecrescut, probabil acelasi godfather care i'a rebotezat pe negrii din America de Nord, afroamericani!) sunt fie inexistenti, de parca ei sunt musafirii prin vastele preerii, fie sunt prezentati ca niste talhari de care e bine sa scape lumea prin orice mijloace!... Nu este nevoie sa'ti chinui prea mult mintea ca sa pricepi ca aceasta politica artistica este de fapt o comanda politica, discreta dar foarte eficace. De ce sa fie deranjat Establismentul de la Washington cu intrebari incomode despre motivele ce l'au determinat sa'i inghesuie pe indienii ce nu fusesera inca masacrati, in rezervatii pierdute prin desert, unde conditiile de viata sunt greu de imaginat?... Aceasta politica de a marginaliza complet problema indienilor este preluata fara intrebari si de producatorii italieni, atunci cand s'au hotarat pe la mijlocul anilor '60 sa invadeze piata cu westernuri spaghetti. Piata de film americana era vizata direct de westernurile italiene, ele fiind turnate nu de putine ori in ambele variante, americana si italiana. In cele peste 500 de westernuri spaghetti cu mare greutate am reusit sa gasesc un film onorabil care vorbeste despre problema indiana: "Navajo Joe", un film de Sergio Corbucci cu Burt Reynolds in rolul unui indian ce isi cauta dreptatea...
Exceptiile de la aceasta regula ( o adevarata "omerta", "lege a tacerii", impusa producatorilor de westernuri de tot felul ), au fost adaptarile cinematografice facute la inceputul anilor '60 de studiourile cinematografice din Germania de Vest, dupa romanele cu Winnetou si Old Shatterhand ale lui Karl May, filme in care bravul indian cu pielea rosie era prezentat in lumina cea mai buna...
La mare concurenta, in aceeasi perioada studiourile Defa Berlin din Germania de Est in colaborare frateasca cu studioul Buftea din Romania si alte case de film din Bulgaria, Ungaria sau Cehoslovacia, propuneau publicului tanar o multime de filme in care personajul principal era de obicei o mare capetenie indiana, plina de curaj si onoare: cine ar putea uita vreodata "Fiii Marei Ursoaice" cu atletul sarb Gojko Mitic in rolul principal?...
O alta exceptie de la regula nr. 1 din westernuri, "niciodata sa nu vorbesti de bine un indian", a reprezentat'o politica dusa de editura Vaillant si publicatiile sale. Deloc dependenta de Washington (plecaciunile se faceau mai spre rasarit, spre Marele Urss), editura Vaillant nu pierdea nicio ocazie sa loveasca cu toate armele si din toate pozitiile politica imperialista dusa de marile puteri occidentale.
Intotdeauna articolele referitoare la vestul salbatic priveau cu simpatie si compasiune spre omul rosu, in timp ce emigrantul alb, venit de peste ocean cu toata saracia in ghiozdan, era prezentat ca un invadator sau in cel mai fericit caz, ca un musafir nepoftit...
Popularitatea povestilor cu indieni si cowboys era atat de mare incat revista "Vaillant, le Journal de Pif" organizeaza la un moment dat un mare "concurs indian"! Ai ocazia sa'ti verifici cunostintele in materie de Vest Salbatic! Ilustratiile foarte instructive si precise i se datoreaza lui Guy Michel, un grafician la care "Vaillant" a apelat de nenumarate ori in anii '60...
Pierre Brice devine faimos in anul 1962, cand interpreteaza rolul Winnetou in "Comoara din Lacul de Argint", o adaptare foarte libera a romanului cu acelasi nume scris de Karl May... Imensul succes repurtat cu acest film il va determina pe Pierre Brice sa mai imbrace de 10 ori costumul capeteniei apase...
In continuare, cateva afise senzationale din epoca...
Cativa artisti care s'au aplecat cu dragoste asupra istoriei Vestului...
Marele sfat al inteleptilor...
...in "Blueberry"... © Ed. Dargaud, Charlier & Giraud
... in "Prince Valiant", serie imaginata de Hal Foster...
... intr'o ilustratie ce insotea un articol din "Vaillant, le Journal de Pif"...
Un dans ritual al omului rosu...
... in "Lucky Luke"... © Ed. Dargaud, Goscinny & Morris
... in "Asterix"... © Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo
... in "Oumpah Pah"... © Ed. Albert- Rene. Goscinny & Uderzo
...si in "Jehan Pistolet". © Ed. Albert- Rene, Goscinny & Uderzo...
Ultimul Mare Saman...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)