A Train Named Desire

   O buna parte din copilarie mi'am petrecut'o la tara, in casa bunicilor. Vorbesc despre niste vremuri cand ghetele erau pastrate in dulap, pentru ziua de duminica iar noi copiii hoinaream in picioarele goale prin colbul ce ne ajungea pana la glezne dar si pe miriste, adica ogorul de pe care se recoltasera granele. Cred ca realizezi cat de tabacita era pielea de pe talpa, din moment ce nu mai simteam intepaturile paielor retezate din scurt!... Insa distractia cea mare era sa mergem la calea ferata ce trecea pe langa cimitirul de la marginea satului. Noi, copiii ne asezam cuminti pe malurile povarnite incarcate de tufisuri de iasomie si asteptam. Prea multe, nu aveam a ne spune dar era suficient taraitul cosasilor si pufaitul indepartat al locomotivei ca sa umple tacerea. De fapt, intai se vedea departe la orizond o dara de fum, iar apoi aparea monstrul de fonta, negru ca dat cu smoala si scotand aburi grosi pe toate partile. Cand ajungea cam prin dreptul nostru, mecanicul dadea un tignal asurzitor si ne invelea intr'un nor de fum alb. Cred ca era modul lui de a se distra, sporindu'ne si mai mult emotia... Pe acoperisul vagoanelor erau o multime de pasageri clandestini, imbracati asa cum erau taranii de la munca ogorului, inconjurati de desagi, papornite si alte saracii... Multi ani mai tarziu, cand locomotivele cu aburi au fost inlocuite cu masinile Diesel, iar apoi cu cele electrice, pasagerii de pe acoperis s'au rarit, dar nu inainte de a imbogatii folclorul oral cu o noua expresie :"Sirma, baaaa!"...                           

             Articolul de astazi parafrazeaza titlul unei piese de teatru de Tennessee Williams, "A Streetcar Named Desire",ecranizata prin anii '50 de Elia Kazan cu doi mari actori in rolurile titulare: Marlon Brando si Vivien Leight. O drama localizata intr'un mic orasel din sudul Statelor, la scurt timp dupa incheierea celui de'al doilea Razboi Mondial... O felie de viata despre aspiratii neimplinite, despre usi deschise spre camere pe care niciodata nu ai fi vrut sa le vizitezi...
           Voi continua calatoria cu trenul si aper sa te regasesc printre pasageri...
           Prin fata geamului compartimentului defileaza deja noi peisaje, care ma fac sa visez co ochii deschisi... Cea mai buna parodie western, Lucky Luke, te plimba cu nonsalanta prin toata istoria Westului, prezentandu'ti fara complexe marii haiduci gen Billy the Kid sau Jesse James, cartofori si Medicine Man, care avea leacuri universale, valabile de la astma pana la unghiile incarnate, Calamity Jane sau Buffalo Bill, postasul de la Poney Express dar si cautatorul de aur... Pe scurt, povestile lui Lucky Luke constituie un univers fascinant, din care nu putea lipsi un personaj important: Trenul !...

           Personajul a fost imaginat de Moriss in 1946, cand era doar un alt personaj de banda desenata. Dar odata cu sosirea lui Goscinny in fata masinii de scris, vreo 10 ani mai tarziu, soarta acestei serii avea sa se achimbe cu 180 de grade...

Gari prafuite, gari uitate de timp...

              In '68 Sergio Leone incearca sa scrie cuvantul Sfarsit pe un gen cinematografic care a vrajit publicul cateva decenii bune, aducand la lumina o poveste numita "Once Upon a Time in the West"... Un film pe care mai toata lumea care stie despre ce vorbeste il considera cel mai bun western al tuturor timpurilor... Un film despre o America care se maturizeaza, trecand de la epoca romantica a pionieratului, la tehnologia ce o va face o mare natiune. O tara tehnologizata in care eroii pistolari devin inutili si ridicoli iar mustangul, fidelul sau tovaras, nu'si mai gaseste locul...
             Tehnologia inseamna trenul si calea ferata. Marii visatori nu mai viseaza pepitele de aur descoperite in noroiul paraiaselor de munte, ci cai de otel pe care vor rula cu mare viteza vagoane incarcate cu marfa... Progresul inseamna si timp castigat, dar si mai multi bani in conturile din banca...

 

                   

                " For a Few Dollars More" sau filmul care l'a adus la lumina pe Lee Van Cleef, cel mai interesant actor din acei ani... Dialogul cel mai lapidar, dar si cel mai dur pe care l'am auzit intr'un western : -"This train don't stop in Tucumcari!"... -"This Train will stop in Tucumcari !", o replica cu care Van Cleef va intra cu fruntea sus in istoria westernului...

                      Jacques Lob era un scenarist francez, poet si anticomert total, care s'a risipit in tot felul de cacastiuturi de trei lei, nereusind sa lege o serie coerenta si unitara. Era un amic foarte bun cu Pierre Pascal, la randul sau un mare prieten al benzii desenate romanesti. Imi aduc aminte ca la un moment dat ca am incercat sa polemizez cu Pascal despre locul lui Lob in B.D. Fireste, dialogul nu a avut loc si incheind discutia, am reusit sa salvam o prietenie.
                      Lob a incercat de toate:de la scenarii cu Jerry Spring, pentru Jije, la povestioare ecologiste rasuflate cu Submerman, pentru Pichard... Totusi, aruncand undita de atatea ori intr'o balta atat de adanca cum este B.D. europeana, Lob reuseste pana la urma sa prinda cativa pesti mai de soi: "Ullyse", o reinterpretare fabuloasa a miturilor cantate candva de Homer, desenata de un Pichard foarte inspirat... "Delirius", de departe cea mai coerenta aventura a lui Lone Sloane, desenata de Druillet... "Les Manges Bitumes" cu Jose Bielsa, o poveste anonim desenata de un grafician spaniol, dar cu o idee tare si avangardista- o societate care nu are loc sa prinda radacini si traieste intr'un vesnic voiaj pe autostrazile planetei. O idee pe care o reia fara jena multi ani mai tarziu in "Transperceneige" impreuna cu Alexis, iar dupa moartea acestuia, cu Rochette. Imaginea este coplesitoare, desi premizele sunt idioate: intr'o lume care in mod normal incepe sa'si dramuiasca energia, nimeni nu este atat de tampit incat sa o risipeasca alergand pe calea ferata, ca in "Transperce neige" sau pe sosele ( cum se'ntampla in "Les Manges Bitume" ) !... Pana la urma, ramane o fabula interesanta, in care eroul principal, inca o data, este trenul...
                       Povestea a placut atat de mult incat coreenii vor lansa anul acesta un film cu buget mare, despre trenul ce nu are nici o statie...

         "Dumbo" sau cel de'al treilea desen animat de lung metraj al lui Walt Disney... pe vremea cand o animatie pentru marele ecran se facea cam in doi ani!
          Este o mica melodrama care se desfasoara in lumea circului. Este foarte nostim si plin de fantezie trenuletul cu care se deplaseaza in turneu circul...

            Indiana Jones si o urmarire nebuna pe acoperisul vagoanelor intesate cu animalele de la un mare circ!...

Train de Vie

          ..."Et la vie roule, roule comme un train, triste et saoul, Vie de chien, vie de roi, vie de rien, le train va... Hier encore un gamin, Tu seras homme des demain!... On se fiance, on se marie, Tendre enfance, on t'oublie, Car la vie roule, roule comme un train..." suspina Adamo acum aproape o jumatate de secol. Dintotdeauna , imaginea trenului a exercitat o atractie deosebita pentru artistii de tot felul, scriitori, oameni de film, graficieni...  Nostalgia departarilor, a unor tinuturi pe care am vrea sa le identificam cu Arcadia, locul in care se traieste in perfecta armonie cu natura, tradeaza pribeagul ascuns adanc in orice individ. Genele fiecaruia dintre noi pastreaza inca amintirea exodului care ne'a adus cu foarte multe mii de ani in urma, prin aceste locuri. Civilizatia care ne'a impus un labirint de reguli si sedentarismul la care suntem constransi de viata de zi cu zi, nu au reusit sa estompeze de tot sindromul hoinarului, boala pe care o avem cu totii.
          Si ce putea sa exprime mai bine dorinta de duca si cautarea unei alte realitati poate mai buna, decat  trenul prafuit de colbul atator drumuri strabatute fara odihna?... doar cate o halta din cand in cand , locul in care atatea destine se intersecteaza pret de o clipa...
          Anna Karenina alege o gara drept locul in care'si va incheia conturile cu viata...
          "...Je pouvais t'imaginer, toute seule, abandonnee sur le quai, dans la cohue des "au revoirs"...
           ...Et j'entends siffler le trai, que c'ast triste un train qui siffle dans le soir!..." Nostalgii de'ale lui Richard Anthony...

        Marea doamna a romanului politist, Agatha Christie alege un tren celebru, Orient Expres, drept cadru si decor pentru o enigma pe care o va rezolva contra cronometru distinsul detectiv Hercule Poirot. Pe langa cele 12 personaje implicate in crima ce a avut loc in tren (de fapt, era vorba de executarea mai putin ortodoxa, a unei sentiinte ...), mai apare si un al 13-lea complice: trenul insusi!...

        Personajele sunt in scena, piesa poate sa inceapa!...

Probabil ca nu exista film, banda desenata sau roman western in care sa nu "auzi" macar o data suieratul unui tren!... Drumul spre West e drept ca fost facut de convoaiele de carute trase de cai sau de boii longhorn, dar adevarata expansiune a inceput in momentul in care cele doua oceane au fost legate de o cale ferata. Epopeea construirii acestui drum de fier a inspirat nesfarsite filme si benzi desenate. Blueberry, probabil cea mai celebra serie B.D. din lume, are un ciclu intreg de albume care se refera romantat la acest eveniment...

                  Minunatele extrase din seria Blueberry sunt desenate de Jean Giraud, pe un scenariu de Jean-Michel Charlier si au aparut pe la tot felul de editori: Dargaud, Dupuis, LEcho des Savanes...

2 extrase din "La Jeunesse de Blueberry"  © Blanc-Dumont, Cortegianni & Ed. Dargaud...

   

"The General", o comedie geniala cu Buster Keaton, contemporanul si egalul lui Charlie Chaplin...

O scena dramatica : armata nordista vrea sa sparga frontul sudist si trimite un tren la inaintare. Scena cea mai scumpa din cinematografia americana pana la aceea data !...