Haremul lui Conan Barbarul

       Rasfoind oarecum in diagonala cele vreo 15.000 de planse cu Conan, aparute in "The Savage Sword of Conan the Barbarian", dincolo de ametitorul cortegiu de talente ce s'au alternat sau succedat la comenzile acestei serii mitice, te copleseste galeria de personaje feminine ce dau culoare acestui univers aparte. Intr'o lume in care prioritatea intr'un dialog o au armele si anume cele mai taioase si mortale, intr'o lume in care barbatii cara pe ei mai multe kile de muschi decat isi permite un taur in floarea varstei sa o faca, te asteptai la un univers misogin, in care femeile stau la coada cratitei si suspina privind in zare, poate se zareste alesul intorcandu'se de pe front...
       Aiurea, nimic mai fals, decat judecata asta conventionala ! Eroinele din "Conan" nu sunt aproape niciodata simple figurante, de cele mai multe ori actiunea fiind impletita cu intentiile si aspiratiile acestor tulburatoare Pin Ups... Iar Conan nu are nici o inhibitie sa se'ncurce cu orice ii iese in cale si este de genul feminin : printese aflate la ananghie, vrajitoare perverse, femei vampir insetate de grupa lui de sange, fete in calduri de pe la vreo ferma pierduta in taiga, luptatoare mercenare in cautare de contract, mai periculoase decat multi dintre barbati, regine din tinuturi necunoscute dornice de aventuri deocheate !...
     Conan fiind insa un pribeag, nu'si permite sa prinda radacini, indragostindu'se pe vecie de o preafrumoasa fata. Drept care, nu o singura data il vei intalni dand tarcoale bordelelor de pretutindeni, constient ca un mercenar din orice bransa isi va face meseria la superlativ, daca este bine platit !... La un moment dat, unul dintre tovarasii sai de conjunctura il intreaba cata vreme va mai duce traiul asta desucheat, prin lupanare dubioase si in compania unor fete de o moralitate mai mult decat discutabila. Intre doua carafe cu vin, Conan ii raspunde : "Atata timp cat voi avea galbeni in punga!"...
    Conan, un personaj atat de viu!... pare atat de greu de crezut ca a aparut acum 40 de ani intr'o America atat de pudibonda !...
    In continuare, voi lasa imaginile sa vorbeasca in locul meu... pentru cel putin 3 episoade...

Banda Desenata si Trasul cu Ochiul

      Cand imperativ am fost somat sa fac ordine prin debarale si poduri prafuite, am realizat ca nu intotdeauna masurile coercitive sunt o pedeapsa si o constrangere. Stergand praful si adunand lucruri uitate, poti sa ai uneori surprize placute. In cazul de fata, am descoperit cateva plicuri cu fotografii pe care de multa vreme le consideram pierdute. Cand mi'am construit Site-ul personal, "The Dark Side of... LEE IVAS ANGHEL", am vorbit la un moment dat despre iconografia pe care mi'am sprijinit de'a lungul anilor documentatia, atat de necesara atunci cand faci Banda Desenata. Am prezentat o multime de imagini din diferite serii la care am lucrat in timp, imagini asemanatoare, daca nu identice, dat fiind ca aveau la baza aceeasi fotografie ! In momentul in care publicam informatia pe Site, nu am putut sa reproduc si fotografiile care mi'au servit drept model, fiind convins ca sunt de mult aruncate la gunoi... Acum cand stratul de praf a fost indepartat, am avut bucuria, pe care vreau sa o impart cu tine, sa gasesc o mica parte din fotografiile pe care le'am facut prin anii '76-'77 si le'am folosit fara jena intr'o multime de planse B.D. ... Fotografiile au fost realizate intr'o incapere intunecata, iar singura sursa de lumina era o lumanare, pe care "modelul" trebuia sa o "palmeze" pentru a nu impresiona prea tare pelicula (desigur, expunerea era foarte lunga, aproximativ 5 secunde)... Imaginile le'am developat in laboratorul propriu si erau de dimensiuni foarte mici, dat fiind pretul destul de ridicat la care iesea o fotografie in final. In unele cazuri, cand imaginea era destul de neclara, am lucrat pe deasupra cu tus negru si cu penita iar luminile erau ajutate cu lama de ras, razand hartia fotografica...
       Te intrebi poate ce rost au toate aceste detalii, in definitiv fiecare isi construieste plansa de banda desenata asa cum crede el ?...
      Sunt cativa care se asezau in fata hartiei albe, fara nici cel mai mic complex si o umpleau cu imagini, bune sau rele, fara sa'si puna vreo clipa problema ca ar fi necesara vreo documentatie...
 Un alt desenator, Sandu Florea, care pregatea o serie marina cu pirati genovezi si  matrozi ai lui Stefan cel Mare,  si'a deplasat fundu' pe bani personali pana la Constanta, la Muzeul Marii. Aici a facut poze la toate documentele pe care le'a gasit : machete de corabii de epoca, timone pitoresti, arme contemporane cu evenimentele care'l interesau... Fara complexe, s'a folosit si de experienta lui Paul Gillon si minunata sa serie "Jeremie", palpitante aventuri cu pirati si galioane spaniole: 8 episoade aparute in "Pif" ce insumau 160 de pagini (in perioada cand pregatea proiectul cu piratii din Marea Neagra, eu i'am dat toate episoadele cu Jeremie, la schimb cu un comic book underground, in care Richard Corben avea o poveste emotionanta de vreo 15 pagini)... Dar Sandu intotdeauna a folosit o imagine straina doar ca punct de plecare pentru o cu totul alta compozitie. Imaginile pe care le vedea stia sa le "scaneze" si sa le prelucreze vizual, astfel incat rezultatul final purta indubitabil marca SF !...
        Exista insa si foarte multi desenatori autohtoni, de foarte mare talent, care fie nu au crezut in banda desenata, fie nu au avut timp sa faca studiu si care au optat pentru o alta maniera de a se documenta : copiatul din revistele straine, respectiv "Vaillant" si "Pif", care erau cele mai la indemana... Reprezentantul de frunte al acestui important segment de desenatori romani de b.d. este Albin Stanescu, total cucerit de stilul lui Martin Sievre (Eduardo Coehlo)... Paradoxul este ca in Romania acelor vremuri, desenatorul roman castiga mult peste venitul ilustratorului francez, in valoare reala!... In curand urmeaza un articol amuzant despre original si plagiat, in cel mai rau sens al cuvantului...
      Asa este : in definitiv, fiecare isi traieste viata asa cum crede el ca este bine. Viata personala sau viata profesionala... De fapt, ce ne mai miram, cand PLAGIATUL a ajuns in Romania sa fie o stare de normalitate : in momentul cand scuturi ierarhiile ca pe un copac uscat, pe jos vei gasi numai teze de doctorat fara valoare, copiate cu nerusinare (!) ... Paradoxal este ca nimeni nu recunoaste furtul, fiecare acuzat pretinde cu o demnitate penibila ca respectivul capitol incriminat este de fapt un citat onorabil !...

       Fotografiile in sepia sunt originalele si au inspirat toate celelalte imagini, care au aparut de'a lungul timpului in diferite lucrari semnate de mine : "Le Mur" , "Jeux de Demain, Jeux de Vilain" , "Povesti cu Elefant si Soricel" , "Vitejii Petrodavei"...