Bucuresti , o alta Zi Mohorata...

     "Da'mi gurita sa'ti sarut, Caci pentru sarut e daa-ata!... Ia gandeste: Nu'i pacat, Sa ramai nesarutaa-ta?... Cand ai buze fierbinti, De ce sa stea cuminti?... N'o sa le tii asa, O viata'ntreaaa-ga , Draaa-ga ?..."
    Jean Moscopol si vocea sa graseind, exprimand sintetic aspiratiile naive ale mahalalei, ale pustoaicelor de la pensioane si de prin postavariile regale: Oare ce fata cu 4 clase incheiate nu visa o idila ca'n cantecele lui Moscopol, o iubire ce musai se'nneca in rauri de vin baute pe nerasuflate printre suspinele viorilor?... Aspiratia elementara a fetei simple ( ce tine oarecum de un instinct de conservare si de o mioritica lene ), nu depasea niciodata sindromul "Cenusareasa": o fata saraca si puturoasa este "descoperita"chiar si sub stratul de jeg de un Fat Frumos perspicace si ambitios ! "Fetelor, exista speranta!" pare sa clameze aceasta atitudine. Ni se pare ca am evoluat in acesti 80 de ani iar nazuintele noastre tind spre Inaltele Sfere ?... Nicidecum, naivitatea si prostia sunt niste constante pe care Bunul Dumnezeu, in marea sa Milostivire, ni le'a aruncat in ranita ce o purtam in creier! Noua Cenusareasa se numeste pe aici Monica Columbeanu (scuzati cacofonia...) si a demonstrat pustoaicelor ca orice este posibil, devenind un simbol pentru o generatie intreaga !...
    "De ce ma amagesti, De ce ti'e teaaa-ma ?, Si gura ti'o racesti razand mereee-u ?"... Toti avem nevoie de marea iubire, macar o data intr'o viata monotona. O idila oricat de lamentabil traita, ne da dreptul sa compatimim ca de la egal la egal cu protagonistii marilor drame de altadata : Romeo & Julieta, El Cid & Jimena, Tristan & Isolda, Lancelot & Guinevere, Adriana Bahmuteanu & Silviu Prigoana, Andreea Marin & Stefan Banica Jr. ...

    Smecheri de Bucuresti...

   Piata Lahovary sau Piata Cosmonautilor, cum ii spuneau tovarasii comunisti...

    Primul cantar modern din Bucuresti, care'ti spunea instantaneu, contra cost, cate grame ai in plus!!!

   Halele Unirii in prim plan, Hanul lui Manuc in plan secund, unde am ras nesfarsite beri in compania lu' Arapu...

   Halele Unirii, o zona dupa care suspina inca o multime de nostalgici, o zona unde plutea netulburat un miros amestecat de peste, gainat de gaina, urina de tarabagiu si bere vomitata pe la colturi...

   "Marele Voevod" Mihai calare pe situatie...

    Fetele de la Crucea de Piatra, curve mai tinere, curve mai batrane...

             Cristian Vasile, The Voice de pe malul drept al Dambovitei...

   Doi domnitori ai Romaniei despartiti de peste 3 secole de istorie : Mihai Viteazul, care aduna Romania bucata cu bucata si Carol al II-lea, care vindea Romania bucata cu bucata. Nu peste multa vreme avea sa fuga din tara, urmarit de legionarii care doreau sa'i prezinte nota de plata...

  Un palat minunat cu vedere spre Cismigiu pe Stirbei Voda, pe atunci Ministerul de Externe, astazi niste birouri UNESCO (?)...

   Pe Bulevardul Magheru (pe atunci se numea Bd. Bratianu si inca mai treceau tramvaiele)...

   "Fetite dulci ca'n Bucuresti, In toata lumea nu gasesti ! Priveste drept, in ochii lor,Si'ai sa citesti povesti de'amor!"... Gica Petrescu, eternul bucurestean, de'aceeasi varsta cu orasul pe care l'a cantat timp de vreo 70 de ani !...

   Cristian Vasile, un trubadur sentimental...

     In dreapta imaginii, in planul 2, Restaurantul Capsa. In locul cladirii din prim plan dreapta, mult mai tarziu, se va ridica blocul Romarta Copiilor...
    Bucuresti, asa cum il iubesc : plin de contraste, de la gunoaiele din rigola la vitrinele elegante, de la cladirile istorice pline de graffiti la publicitatile scarboase, in maniera americana, ce acopera ca o igrasie fara leac fatadele cladirilor din zonele bune !... "Vedi Bucharest e poi vive !", o parafraza a unei zicale vechi de cand lumea : " Vedi Napoli e poi Muori !"... Ciao, amici !...

Once Upon a Time in Bucharest

      Romania este o tara a contrastelor. Cele 2 imagini de mai sus pot sa depuna marturie : un amarat de taran care'si vinde tarsurile din nuiele si o familie de regi si voievozi...

          Am copilarit pana pe la 6 ani intr'un sat amarat de la marginea Baraganului. Amintirile sunt crancen de vii si nici macar trecerea timpului nu a putut sa le atenueze. Am plecat spre Bucuresti prin '61, dar saracia pe care am cunoscut'o acolo nu am sa o uit niciodata. Taranii locului, inclusiv bunicul meu, inca nu trecusera la colectiv. Sunt istorici care incearca sa explice aceasta stare de pauperizare prin politica dusa de Partidul Comunist (parca pe atunci se numea Partidul Muncitoresc...), prin presiunile fiscale puse pe productia agricola, astfel incat taranul sa renunte de buna voie la proprietatile sale in favoarea Cooperativelor Agricole de Productie...
          Poate ca asa a fost... Dar aceasta acuzatie nu explica in nici un fel situatia de facto a satului romanesc : Casele din paianta, umplute cu impletituri de nuiele si lut si tencuite cu pamant amestecat cu balegar, scunde si amarate, cu foarte putin peste nivelul bordeielor; Lipsa totala a unor drumuri cel putin pietruite (cand ploua, noroiul iti trecea mult dincolo de glezne: noroc ca noi copiii mergeam in picioarele goale, altfel nici cea mai buna piele tabacita nu ar fi rezistat unor astfel de incercari !); Absenta curentului electric (seara ne adunam cu totii in camera lunga unde se dormea pe saltele de paie iar iluminatul era asigurat de o lampa cu gaz prapadita, care scotea un miros greu de suportat) si a unui sistem de aductie a apei potabile (asta, intr'o tara care a fost binecuvantata cu ape dulci cam oriunde iti arunci privirile!... pe ulita unde locuiam erau vreo 3-4 puturi: imagineaza'ti ca fiecare gospodarie avea nevoie de vreo 10 galeti cu apa, pentru animale, nevoile curente si udat gradina... noroc ca igiena personala nu era o prioritate !)...
         Aceste probleme cumplit de acute nu au fost provocate de regimul comunist. Ele erau mostenite de la prea bunul sistem capitalist, constient de starea de innapoiere in care se afla satul romanesc dar care gandea constructiv : In definitiv, ce mai conteaza o durere suplimentara'n cur atata vreme cat se umple teschereaua afaceristului ?...

    Biserica Sfantul Gheorghe sau kilometru zero al Bucurestiului...

    Tigancile cu florile, tiganii cu ursul...

    Stroe si Vasilache, doi comici vestiti prin spectacolele de revista din epoca...

  O fotografie inspirata, de la un etaj al Palatului Telefoanelor...

    Maria Tanase, o mare voce dintotdeauna, o mare frumusete din epoca. Intr'un turneu in Statele Unite a ramas celebra fraza ei cantata " Salta Lele Curu'ti Zvelt !", bineinteles, un omagiu adus presedintelui american Franklin Delano Roosevelt, caci in concert vorbele au sunat un pic altfel : "Salta Lele cu ROOSEVELT!"

        Inca o data, Calea Victoriei...

     Taranul oltean cu zarzavaturile in cosurile atarnate de cobilita, intr'un cartier burghez din Bucuresti...

    Protectia copilului ?... Scoala obligatorie ?... Exploatarea minorului ?... In anii '30 toate acestea erau niste notiuni fara noima...

       Cristian Vasile inregistrand unul dintre cantecele sale, atat de prizate in epoca... Cine poate uita "Zaraza"?...

      Lipscani cu Banca Nationala a Romaniei in partea stanga si un tramvai tras de cai. Cladirea mare cu alura de palat a fost distrusa la bombardamentele din cel de'al doilea Razboi Mondial. In ea se afla celebra Editura I.G. Hertz, cunoscuta pentru fascicolele saptamanale cu "Aventurile Submarinului Dox", "Cei 3 Cercetasi", "Colectia celor 15 Lei" si cate alte titluri care au facut istorie, cand vine vorba de contracultura.

     Fetele de la Crucea de Piatra...

     Calea Mosilor (astazi cunoscuta drept "Mosilor Vechi"; doar cladirile din stanga imaginii au supravietuit... Din pacate !...)... Calea Mosilor a fost dintotdeauna o adunatura ignobila de maghernite imputite, adica locuinte ieftine pentru inchiriat si pravalii evreiesti. Daca vrei sa'ti faci o imagine despre ce ai "pierdut" prin demolarea acestei strazi inguste nu ai decat sa faci o excursie pe Maica Domnului, partea stanga cu case, identica cu vechea Cale a Mosilor. Respectivele case erau locuite de negustorii evrei si de chiriasii lor; in momentul in care proprietarii le'au ABANDONAT, ele au fost ocupate de familiile de tigani. Ceea ce n'a reusit timpul sa distruga, au facut'o noii locatari !...

     Athenee Palace (sau Hilton, cum ii spune astazi )... in dreapta, fara sa apara in cadru este Ateneul Roman...

     O imagine aproape neschimbata : Piata Natiunilor Unite cu Tribunalul in planul doi. In departare se zareste defuncta si mizerabila " Hala Unirii "...

        Teatrul de Revista...

   Piata C.A. Rosetti aproape neschimbata (doar blocul din partea dreapta a disparut la cutremurul din '77, fiind inlocuit de un bloc modern cu multe etaje)...

     Chiriasele de la Crucea de Piatra...

    Constantin Tanase intr'un film mai mult decat tampit realizat de germani. Din fericire, marele public nu cunoaste aceasta ineptie, faima marelui comic roman nefiind stirbita de acest esec !

    Mariile lor, Regi si "Mari Voevozi"...

       Taranul roman... Intotdeauna tinut de toate regimurile si sistemele in ignoranta, pe principiul ca omul prost este usor de manevrat. Ma intorc la amintirile mele si la satul rapciugos in care am copilarit. Imi amintesc de bunicul meu care se scula cu mult inainte de cantatul cocosilor, injuga boii la caruta si ajungea pe tarlaua sa cu mult inainte ca soarele sa mijeasca la orizont. Muncea cat era ziua de lunga iar casa dumnealui era din nuiele si noroi !... Vina nu era a lui sau a celor asemenea lui. Intreaga vina a fost a unui sistem maturat de Istorie la un moment dat. Partasi la acest genocid al sufletului taranului roman, tinut in Gulagul Ignorantei, sunt deopotriva Invatatorii din sat, primarii si Preotii, care au preferat sa pastoreasca niste suflete ratacite...
      Va urma...