marți, 17 iunie 2014

The Taming of the Beast...


        ... "For nine days they gathered huge piles of logs, and when the tenth dawn brought light to mortals they carried brave HECTOR and, in tears, laid his body on the summit of the pyre and set the wood ablaze... And such were the funeral rites of HECTOR, TAMER of HORSES."
          Homer, The Iliad, Book XXIV
       
 ... "Wild horses couldn't drag me away
       Wild, wild horses we'll ride them some day"...
           Mick Jagger & Keith Richards 

         ... "Who's gonna ride your wild horses?...
         Who's gonna tame the heart of thee?"...   U2

          Cand eram mititel si cu inima curata, in fiecare miercuri aveam program de telecinemateca. Ma asezam cuminte in fata televizorului alb-negru si asteptam sa ma alapteze spiritual responsabilii culturali de la singura televiziune pe care o aveam pe atunci. De cele mai multe ori, "bucatele" erau de cea mai buna calitate: "Tele-cinemateca" impreuna cu Tele-enciclopedia" au fost doua emisiuni care au stiut cum sa mentina stacheta ridicata, chiar si in vremurile cele mai negre ale dictaturii, cand indoctrinarea ceausist- kimirsenista era pe cale sa ne inghita sufletele. Iar daca ratia saptamanala de filme vechi era insuficienta, alternativa era Cinemateca romana, o alta institutie care m'a ajutat foarte mult atunci cand aerul se rarefia periculos de mult.
            Astazi, aflate intr'o competitie nebuna dupa audienta, toate televiziunile au renuntat la aproape orice pretentie instructiva sau formativa a publicului, optand pentru versiunea cea mai pragmatica. Responsabilii cu marketingul de la fiecare canal T.V. stiu foarte bine ce ajunge mai repede la inima telespectatorului, caci inima este organul vizat de orice realizator. Cei care fac programe distractive in serie, cu blonde platinate, soacre artagoase sau curve siliconate, au priceput foarte repede ca  creierul este un organ dispensabil: odata invatati sa'si reduca activitatea cerebrala la minim (asa cum yoghinii reusesc sa'si incetineasca ritmul cardiac), oamenii supravietuiesc chiar si in aceste conditii!  Sintagma "metro, bulot, dodo!" se aplica parca si mai bine celor care refuza sa gandeasca.
            " Au déboulé garçon pointe ton numéro
            Pour gagner ainsi le salaire
            D'un morne jour utilitaire
            Métro, boulot, bistro, mégots, dodo, zéro "...

               Sunt versurile unui poet francez, Pierre Bearn, care constata si reactioneaza in fata monotoniei si gestului cotidian repetat pana la saturatie. Tragand un semnal de alarma, el incearca sa salveze ce se mai poate salva din sufletele sclavilor rutinei.
             Recunosc, rutina este comoda si odihnitoare: cararea batuta este lipsita de surprize neplacute.   Dar daca nu ar fi existat curajul unui oarecare, ce s'a intrebat la un moment dat daca nu exista si alternative la o problema de care s'a lovit la un moment dat ("The Bravery of Being Out of Range" cum spunea Roger Waters) si astazi poate ca am fi privit nedumeriti roata, intrebandu'ne ce rost are pe lume...
             Absenta culturii clasice din constiinta fiecaruia ne face mult mai vulnerabili... Nu este suficient sa devoram fiecare RATIA de CIVILIZATIE care ne'ar imuniza in fata imbecilizarii ce ne paste, in alveola in care ne ducem veacul,... Salvarea fiecaruia dintre noi nu se poate face decat la nivelul intregii comunitati.
              Televiziunea, altminteri o inventie fabuloasa si scurtatura cea mai comoda spre civilizatie, a devenit instrumentul cel mai sigur pentru trepanarea unei natii. Un singur exemplu: o amarata de televiziune- O.TV.- cu un public fidel format exclusiv din persoane a caror educatie s'a interupt undeva intre clasa a IV-a si a V-a, a reusit sa propulseze in politica romaneasca un partid PPDD (Partidul Popular Dan Diaconescu- chiar si denumirea formatiei politice pare o gluma), cu un procentaj foarte important.
              As fi catalogat drept paranoic daca incep acum sa debitez arhi-cunoscutul avertisment: "Suntem manipulati!... Cineva incearca sa ne adoarma constiinta!... Suntem mituiti cu paine si circ!... Sforile cu care suntem manuiti sunt emisiunile T.V.!... Ni se strecoara mesaje subliminale!... si alte mesaje de genul asta, care au devenit de multa vreme clisee prafuite.
              Am sa incerc altfel, just for a change, poate de data asta ma vei crede...
              Mi'am amintit de cainele lui Pavlov, catelusul invatat sa saliveze doar cu un clopotel si un biet codru de paine... Una dintre primele experiente consemnate despre conditionarea unei fiinte... O adevarata lectie de DRESAJ!...
               Cu multa rabdare si risipa de imaginative, televiziunea a reusit sa ne conditioneze, modelandu'ne dupa chipul si asemanarea... oare a cui?

                Si daca tot am palavragit despre Dresor si Dresati, haide sa vedem impreuna cum se dreseaza un cal, cum un Wild Horse devine un alt animal pasnic in ograda omului...

                     
  
             "Spirit, Stallion of the Cimarron", un minunat desen animat de lung metraj, despre mandria de a trai liber... Si ce simbol mai bun putea fi ales decat un cal salbatic?...







              "Davy Crockett", o serie magnifica din revista "Pif" imaginata de Jean Ollivier si desenata cu multa maiestrie de Kline. In plansele extrase, Davy prinde si dreseaza 2 mustangi...





                 Nici "Prince Valiant", eroul lui Harold Foster nu este mai putin indemanatic, cand vine vorba sa'si faca rost de un armasar...


                  Martin Sievre ( Eduardo Coelho) desenand aventurile tanarului Yves le Loup, paseste pe urmele ilustrului sau predecesor, Hal Foster...



                     Derib ia urma cailor salbatici in "Buddy Longway"...


                      Cam atata despre dresura... Daca aflu mai multe, poate vorbim curand si despre mesajul subliminal...

6 comentarii:

  1. De curând s-a întâmplat o nenorocire, tv-ul a prezentat-o: 3 persoane au incercat să treacă cu căruța un râu umflat de ploi. Era evident că se îndreptau către moarte. Singurul care a reacționat inteligent, opunându-se, a fost căluțul. Oamenii nu gândeau, doar îl biciuaiu nemilos, neîncercând să priceapă reacția dobitocului. Nu, am greșit: dobitoacele loveau un biet căluț inteligent care avea o singură vină - nu putea să grăiască...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De'a lungul vietii am avut cateva experiente atat de grozave incat daca numai aceste lucruri mi s'ar fi intamplat in intreaga viata, as socoti ca nu am facut degeaba umbra pamantului. Am avut sansa sa am un copil si norocul (pe vremea aia consideram ca este un supliciu ...recunosc ca nu este usor sa transformi un pitic intr'un om adevarat), sa'l cresc si sa'l educ in cuibul in care s'a nascut, fara sa apelez prea mult la bunici sau alte ajutoare...Astfel, am putut sa vad cu ochii mei minunea, cum un dop, asemenea oricarui om pana la cel mai mic detaliu fizic dar la scara redusa, incepe sa capete constiinta, zambeste pentru prima data, intinde manuta spre tine, semn al unei totale increderi, articuleaza primele sunete... este un privilegiu fara de pret sa poti fi martorul nemijlocit al unor astfel de aventuri. Ce altceva este devenirea decat cea mai minunata Aventura la care bunul Dumnezeu ne'a permis sa fim partasi?...
      Ceva mai tarziu, in familie a fost adoptata si o fiara... cand era pui incapea cu usurinta in causul palmei si, dupa marimea labelor, ma asteptam sa se faca ditamai bestia. Ulterior, un intelept mi'a explicat ca temerea mea era neintemeiata, caci un bichon este totusi un catel de talie mica.
      Am avut sansa sa observ cele 2 animalute dezvoltandu'se si cautandu'si rostul pe lumea asta... Pana la o anumita varsta, cele doua creaturi se comportau identic, aveau aceleasi nevoi, aveau aceleasi reactii, aveau comportamente asemanatoare atunci cand pretindeau ceva... Este adevarat, nicio rasplata nu este mai mare pentru un parinte decat zambetul copilului, dar ai privit vreodata drept in ochi un catel recunoscator?... Privirea pe care ti'o intoarce este nepretuita.
      La un moment dat Dumnezeu a hotarat ca joaca trebuie sa se termine iar omuletul o ia pe o carare pe care catelul nu va sti niciodata sa paseasca... Dar pentru recunostinta cu care animalul din ograda stie sa te priveasca, pentru fidelitatea ce numai un animal pe care l'ai crescut poate sa o manifeste... el trebuie sa ramana un prieten foarte apropiat.
      Nemernici abrutizati de viata, lepadati pe lume fara simturi si simtiri... e plina lumea de ei, dar asta nu inseamna ca tre' sa asistam impasibili la reactiile lor primitive. Am vazut si eu o multime de scene cu indivizi care'si agreseaza familia si animalele din ograda fara cea mai mica remuscare. Iar pedepsele usoare pe care eventual Justitia le imparte, sunt insuficiente pentru raul facut.
      Nu stiu care ar putea sa fie solutia... banuiesc ca tot educatia este de vina, desi am oarecare indoieli: multe din tarele cu care apar pe lume acei indivizi nu pot fi vindicate doar prin educatie si exemple de civilizatie...

      Ștergere
  2. cred că s-ar putea discuta de caii salbatci din padurea Letea, din Delta; sint precum mustangii din cartile lui Karl may.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. situatia de la letea este foarte complexa. letea este o zonă protejată, cu o vegetatie specială pt regiune. si mie imi plac caii, caii salbatici sunt deja unici in europa, nu stiu daca mai exista in camargue, dar trebuie creat un echilibru pt a păstra si capra, si varza.

      Ștergere
    2. Orice problema de viata este teribil de complexa. Fiecare dintre noi, la nivel de individ incearca sa;si ofere raspunsuri la intrebarile care'l framanta. Uneori reuseste, alteori ba!... dar INCEARCA!... Refuz sa cred ca un om normal sta de buna voie cu mainile legate, oferindu'se drept victima sigura, in fata unei situatii complexe! E foarte limpede ca "problema" Letea nu se poate rezolva cu o "matematica" de clasa a 5a... Acolo (dar nu numai in acest caz, de fapt in intreaga Romanie!) este necesar ca mai multe creiere sa se interconecteze si sa analizeze problema, astfel incat raspunsul dat sa poata impinge Romania cu un pas mai in fata! Asta este rostul unor ministrii numiti in fruntea unor ministere: in naivitatea mea, mi'am imaginat sedintele de Guvern ca o procedura creativa, in care brainstormingul este tehnica number one! Il si vedeam pe Primul Ministru propunand un subiect iar pe ministrii, cu mintile infierbantate, propunand mijloace si solutii alternative pentru definitivarea respectivului subiect... Insa, dupa ce am "vizionat'o" pe don'soara de la Finante, un fel de "Omul de Paie" din "The Wizard of Oz", cu un suflet bun dar fara minte, fantasmele mele s'au risipit si am coborat cu picioarele pe pamant...
      Cum am putea gasi o solutie pentru zona Letea cand noi nu suntem capabili, de 25 de ani, sa facem o intrare civilizata dinspre Ungaria spre Romania?... Soseaua Nadlac- Arad, o regiune binecuvantata de Dumnezeu, este poate cel mai hidos drum din intreaga Europa!

      Ștergere
  3. Ma bucur ca ai adus aminte de caii salbaticiti din padurea Letea. Daca scotocesti prin arhiva vei gasi in februarie 2.013 un articol despre soarta lor : "Wild Horses, We'll Ride Them Some Day" (http://sorin-anghel.blogspot.ro/2013/02/wild-horses-well-ride-them-some-day.html ) si un fel de continuare, legata de un scandal in care Romania fusese tarata la vremea respective, tot in februarie 2.013 "Despre Caii Salbatici si Macaroanele cu Gust de Scandal" (http://sorin-anghel.blogspot.ro/2013/02/cai-salbatici-macaroane-siun-pui-de.html)...
    Iar despre Karl May (sarut mana ca mi'ai reamintit de scriitorul copilariei mele!) cat de curand, intr'un remember pe masura minunatelor sale scrieri...

    RăspundețiȘtergere